vineri

ANIVERSARE


Cultul Creştin Penticostal din România a sărbătorit, la sfârşitul săptămânii trecute, împlinirea a 85 de ani de existenţă. (10.nov.2007)
În seara zilei de 10 noiembrie, sala polivalentă din Arad s-a transformat într-o catedrală. Într-o catedrală a Cultului Penticostal din România care a împlinit venerabila vârstă de 85 de ani.
Dumnezeu era printre noi şi mai ales în noi, în inimile tuturor, care atunci în acele clipe înălţătoare erau atât de curate încât nici neaua în drumul ei către nămolul din ţărână nu putea fi atât de curată.
Fiinţa sărbătorită şi aniversată pentru vârsta ei ajunsă la înţelepciune, avea un trup tânăr, viguros, puternic şi demn, un trup de adevărat luptător, luptător care a învins temniţele, tortura, ponegrirea şi interdicţia.
Împreună cu familia în acele clipe ne-am simţit mai duioşi, mai curaţi, mai înţelepţi, plini de iubire pentru tot ce se întâmpla în jurul nostru şi în noi înşine.
Acolo, atunci, în acele clipe s-a sedimentat în spiritul meu certitudinea existenţei iubirii pentru cele trei mari dimensiuni: Iubirea pentru Dumnezeu ca o dimensiune de o imensitate fără limite; Iubirea pentru România, iubire care nu poate fi niciodată târguită sau pusă pe tarabele unde trădarea e aşezată în grămezi ordonate sau în legături cu preţul exact în arginţi sau alte monede; Iubirea pentru poporul român, dimensiune patetică şi constantă în desfăşurarea ei pe coordonatele unei istorii de multe ori potrivnice sau mutilate.
Celelalte iubiri sunt amănunte, dar aş sublinia că aceste amănunte sunt componente esenţiale şi interdependente ale fiinţei umane: Iubirea sau cultul pentru muncă; Iubirea pentru familie; Iubirea pentru semenii din apropierea noastră şi din celelalte depărtări.Toate acestea înseamnă armonie, concordie naţională şi planetară.
Mă rog ţie, eu robul tău, care de şaptesprezece ani plâng pentru ţara mea şi pentru poporul meu care trăieşte în năpastă şi batjocură datorită unor Demoni, care de şaptesprezece ani şi-au pus genunchiul în pieptul nostru, să nu crâcnim, să ne înăbuşe aspiraţiile către adevăr, dreptate şi credinţă.
Ne fură truda şi strânsul, te batjocoreşte şi pe Tine, de aceea în genunchi de pe boabe îţi zic:
Dumnezeule de sus/ nu ne ispiti cu jugul/ vom ara cerul cu plugul/ şi te vom iubi nespus/ numai nu lăsa mânia/ şi năduf şi dor şi chin/ să cuprindă România/ şi pământul ce-l iubim/ că va fi cumplit, Mesia.
În vecii vecilor, Amin.
Gligor Sava