duminică
luni
Tabara pentru copii GALSA; 2009
Tabara din acest an a fost organizata in trei grupe:
Grupa ROZ sub indrumarea inv. Blagaila Lavinia si Szarvas Andreea si avut in componenta urmatorii copii: Arsene Adelina;Blagaila Florina;Dolha Mario;Lucusa Alexandra;Moldovan Amalia;Galan Oana;Szarvas Calin;Pop Florin;Talpa Eduard;Talpa Adorian;Talpa Denis.
Grupa ALBASTRA sub indrumarea inv. SZARVAS ANCUTA si avut in componenta urmatorii copii:Arsene Andreea;Szarvas Andrei;Arsene Emanuela;Arsene David;Coman Iulia;Todut Stefan;Todut Adalian;Bulza Ioana;Bulza Daniel;Olariu Adelina;Olariu Lavinia;Costaniuc Alexandra.
Grupa VERDE sub indrumarea inv.Blagaila Roxana si Pop Gabriel si avut in componenta urmatorii copii:Malancas Paula;Malancas Iulian;Luca Simona;Luca Antonina;Luca Ovidiu'Szarvas Claudiu;Pop Denis;Iftene Diana.
PE TOTI DOMNUL SA-I BINECUVANTEZE.
Grupa ROZ sub indrumarea inv. Blagaila Lavinia si Szarvas Andreea si avut in componenta urmatorii copii: Arsene Adelina;Blagaila Florina;Dolha Mario;Lucusa Alexandra;Moldovan Amalia;Galan Oana;Szarvas Calin;Pop Florin;Talpa Eduard;Talpa Adorian;Talpa Denis.
Grupa ALBASTRA sub indrumarea inv. SZARVAS ANCUTA si avut in componenta urmatorii copii:Arsene Andreea;Szarvas Andrei;Arsene Emanuela;Arsene David;Coman Iulia;Todut Stefan;Todut Adalian;Bulza Ioana;Bulza Daniel;Olariu Adelina;Olariu Lavinia;Costaniuc Alexandra.
Grupa VERDE sub indrumarea inv.Blagaila Roxana si Pop Gabriel si avut in componenta urmatorii copii:Malancas Paula;Malancas Iulian;Luca Simona;Luca Antonina;Luca Ovidiu'Szarvas Claudiu;Pop Denis;Iftene Diana.
PE TOTI DOMNUL SA-I BINECUVANTEZE.
duminică
SLAVIT SI BINECUVANTAT SA FIE DOMNUL.
SUNTEM CATIVA FRATI CARE CU AJUTORUL DOMNULUI DORIM SA PORNIM(anul viitor) INTR-O MISIUNE DE EVANGHELIZARE IN MIJLOCUL CELOR CARE NU-L CUNOSC PE DUMNEZEU SI NU AU UN LEGAMANT CU EL. SUNT MULTE SUFLETE PIERDUTE PE CARE DUMNEZEU LE VREA .
" Apoi le-a zis: Duceţi-vă In toată lumea, şi propovăduiţi Evanghelia la orice făptură." Marcu 16; 15.
"Ei lăudau pe Dumnezeu, şi erau plăcuţi inaintea intregului norod. Şi Domnul adăuga in fiecare zi la numărul lor pe cei ce erau mintuiţi." Faptele Apostolilor 2 :47
DACA VREI SI SIMTI, ROAGA-TE SI POSTESTE PENTRU ACEASTA LUCRARE, SI DUMNEZEU TE VA BINECUVANTA.
SUNTEM CATIVA FRATI CARE CU AJUTORUL DOMNULUI DORIM SA PORNIM(anul viitor) INTR-O MISIUNE DE EVANGHELIZARE IN MIJLOCUL CELOR CARE NU-L CUNOSC PE DUMNEZEU SI NU AU UN LEGAMANT CU EL. SUNT MULTE SUFLETE PIERDUTE PE CARE DUMNEZEU LE VREA .
" Apoi le-a zis: Duceţi-vă In toată lumea, şi propovăduiţi Evanghelia la orice făptură." Marcu 16; 15.
"Ei lăudau pe Dumnezeu, şi erau plăcuţi inaintea intregului norod. Şi Domnul adăuga in fiecare zi la numărul lor pe cei ce erau mintuiţi." Faptele Apostolilor 2 :47
DACA VREI SI SIMTI, ROAGA-TE SI POSTESTE PENTRU ACEASTA LUCRARE, SI DUMNEZEU TE VA BINECUVANTA.
sâmbătă
Pace tuturor fratilor si surorilor din Felnac ! Am aflat in sfirsit Web-situl dvs. pe internet cu f. multe poze informatii...Ne rugam ca bunul Dumnezeu sa va binecuvinteze in frumoasele Viziuni si Proiecte care le aveti spre slava Domnului !! Urari de bine din Phoenix Arizona ! urmatorilor frati de care imi mai aduc aminte pe moment: Nicu Moga, Gavril Moga,fam. Malancas,fam.Viorel Talpa,Bujor Sarvas,Haiduc, Samoil Jurj, fam. Luca Crisan cu Felicia,Adrian Miscu,Maria Olar,Ioan Brie,Fr.Nelu Serban fr.Florea Talpa, Danut si Uta Coman,care mai sint din fam. Sala !?...Recent am vorbit la telefon cu sora Maria Vuia locuieste aici in America in statul Ohio are virsta de 105 ani... Ne-a tinut in brate cind eram copii mici in adunarea din casa fr. Olaru Mihai.Daca gasiti mesajul scrieti-mi va rog inapoi...Cu aceesi dragoste Timotei Husu
duminică
O zi binecuvantata.
O familie venita din Toplita lauda si slavesc pe Dumnezeu prin cantare, cuvant si marturii. Fratele TITI cu sotia LIDIA si fiul VINICIUS. Fratele Titi si fiul Vinicius sunt lipsiti de vederea ochilor,dar Dumnezeu a pus mare dragoste si credinta in inimile lor. Dumnezeu sa-i binecuvanteze.
luni
duminică
SAPTAMANA BINECUVANTATA DE DOMNUL
IN ACEASTA SAPTAMANA BINECUVANTATA DE DOMNUL LUCRARILE LA BISERICA NOUA AU EVOLUAT FOARTE MULT.LA ACEASTA SI-AU ADUS CONTRIBUTIA FRATII:FOGHIS NICOLAE ;SAMOILA JURJ;VIOREL TALPA Jr SI VIOREL TALPA Sn. ;VARGA RADU; FAM SZARVAS PRIN FRATII:CALIN; CLAUDIU; ANDREI; EMIL; BUJOR Jr SI BUJOR Sn. GABI POP;FRATII TIMOTEI, EMANUEL SI ONISIM LUCA SI BINEANTELES FRATELE NICU MOGA. DUMNEZEU SA-I BINECUVANTEZE.
sâmbătă
duminică
sâmbătă
Marturisirea de credinta a Cultului Penticostal
1. Noi credem într-un singur Dumnezeu, manifestat în trei Persoane: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt.
2. Noi credem că Biblia este Cuvântul infailibil al lui Dumnezeu şi că este singura normă de credinţă a credinciosului şi a Bisericii.
3. Noi credem că Dumnezeu este Creatorul întregului univers, al omului şi al îngerilor.
4. Noi credem că păcatul a intrat în lume prin neascultarea primului om, Adam, şi că fiecare om se naşte în păcat, având nevoie de mântuire.
5. Noi credem că doar harul lui Dumnezeu face posibilă mântuirea omului, prin jertfa Domnului Iisus Hristos, şi că beneficiile acestei jertfe sunt însuşite prin credinţă şi pocăinţă.
6. Noi credem că naşterea din nou a omului este opera Duhului Sfânt şi că Duhul Sfânt continuă să lucreze în viaţa credinciosului dându-i acestuia puterea de a face fapte bune (de a aduce roadă) şi de a trăi o viaţă sfântă.
7. Noi credem că botezul în apă se acordă celor care s-au întors la Dumnezeu şi au fost născuţi din nou, că trebuie efectuat în Numele Tatălui, al Fiului şi al Duhului Sfânt şi că este actul prin care credinciosul este integrat în Biserică.
8. Noi credem în botezul cu Duhul Sfânt, ca experienţă distinctă de naşterea din nou şi de botezul în apă, experienţă prin care credinciosul primeşte putere pentru slujire şi care trebuie să fie urmată de umpleri repetate.
9. Noi credem că actul Euharistiei a fost instituit de Domnul Iisus şi că el este un aşezământ esenţial al Bisericii prin care credincioşii îşi exprimă părtăşia cu ipostaza dumnezeiască a Domnului nostru Iisus Hristos.
10. Noi credem în continuitatea manifestărilor supranaturale ale Duhului Sfânt, prin darurile pe care le împarte El credincioşilor, spre zidirea Bisericii.
11. Noi credem în preoţia tuturor credincioşilor dar şi în chemarea specială a unor credincioşi de a sluji ca lucrători învestiţi în lucrare prin hirotonisire.
12. Noi credem în sanctitatea familiei, ca instituţie rânduită de Dumnezeu prin actul căsătoriei.
13. Noi credem că mandatul suprem al Bisericii este acela de a duce Evanghelia până la marginile pământului şi că acest mandat trebuie dus la îndeplinire prin efortul conjugat al tuturor membrilor ei.
14. Noi credem în a doua venire a Domnului Iisus Hristos pentru a-şi răpi Biserica, în învierea morţilor, în judecata de apoi şi în răsplătirile divine, în destinul veşnic al omului în Paradisul lui Dumnezeu sau în iad, despărţit pentru totdeauna de Dumnezeu.
2. Noi credem că Biblia este Cuvântul infailibil al lui Dumnezeu şi că este singura normă de credinţă a credinciosului şi a Bisericii.
3. Noi credem că Dumnezeu este Creatorul întregului univers, al omului şi al îngerilor.
4. Noi credem că păcatul a intrat în lume prin neascultarea primului om, Adam, şi că fiecare om se naşte în păcat, având nevoie de mântuire.
5. Noi credem că doar harul lui Dumnezeu face posibilă mântuirea omului, prin jertfa Domnului Iisus Hristos, şi că beneficiile acestei jertfe sunt însuşite prin credinţă şi pocăinţă.
6. Noi credem că naşterea din nou a omului este opera Duhului Sfânt şi că Duhul Sfânt continuă să lucreze în viaţa credinciosului dându-i acestuia puterea de a face fapte bune (de a aduce roadă) şi de a trăi o viaţă sfântă.
7. Noi credem că botezul în apă se acordă celor care s-au întors la Dumnezeu şi au fost născuţi din nou, că trebuie efectuat în Numele Tatălui, al Fiului şi al Duhului Sfânt şi că este actul prin care credinciosul este integrat în Biserică.
8. Noi credem în botezul cu Duhul Sfânt, ca experienţă distinctă de naşterea din nou şi de botezul în apă, experienţă prin care credinciosul primeşte putere pentru slujire şi care trebuie să fie urmată de umpleri repetate.
9. Noi credem că actul Euharistiei a fost instituit de Domnul Iisus şi că el este un aşezământ esenţial al Bisericii prin care credincioşii îşi exprimă părtăşia cu ipostaza dumnezeiască a Domnului nostru Iisus Hristos.
10. Noi credem în continuitatea manifestărilor supranaturale ale Duhului Sfânt, prin darurile pe care le împarte El credincioşilor, spre zidirea Bisericii.
11. Noi credem în preoţia tuturor credincioşilor dar şi în chemarea specială a unor credincioşi de a sluji ca lucrători învestiţi în lucrare prin hirotonisire.
12. Noi credem în sanctitatea familiei, ca instituţie rânduită de Dumnezeu prin actul căsătoriei.
13. Noi credem că mandatul suprem al Bisericii este acela de a duce Evanghelia până la marginile pământului şi că acest mandat trebuie dus la îndeplinire prin efortul conjugat al tuturor membrilor ei.
14. Noi credem în a doua venire a Domnului Iisus Hristos pentru a-şi răpi Biserica, în învierea morţilor, în judecata de apoi şi în răsplătirile divine, în destinul veşnic al omului în Paradisul lui Dumnezeu sau în iad, despărţit pentru totdeauna de Dumnezeu.
luni
miercuri
duminică
.jpg)
.jpg)
sâmbătă
duminică
03.05.2009
Tinerii Bisericii Penticostale Felnac in misiune de Evanghelizare la Biserica Penticostala din Groseni.
luni
duminică
12.04.2009
Clasa XII a Liceului Penticostal Arad,clasa Pastorului Prof. Serban Ioan, au vizitat Biserica Penticostala din Felnac. Dumnezeu sa-i Binecuvanteze.
sâmbătă
11.04.2009
Tinerii(Grupul 2) din Biserica Penticostala Felnac in drumetie la Cetatea Soimos.
DUMNEZEU SA-I BINECUVANTEZE.
joi
duminică
29.03.2009
Ora de rugaciune si serviciul Divin au fost tinute de fratii Bujor Szarvas si Nicu Covaci: Luca;cap22 : 24-30.
Am avut invitati pe fratele Dinescu si fratele Laurentiu care ne-au incantat cu cantarile de lauda aduse Domnului.
Dumnezeu sa-i Binecuvanteze pe toti. AMIN !
sâmbătă
duminică
22.03.2009
Ora de Rugaciune: Psalmul 119. 1-20. Fratii :Stoica Mircea si Pop Gabi.
Serviciul Divin: Ioan Cap.17. Fratii Bujor Szarvas si Brie Ioan.
Dumnezeu sa-i Binecuvanteze.
Serviciul Divin: Ioan Cap.17. Fratii Bujor Szarvas si Brie Ioan.
Dumnezeu sa-i Binecuvanteze.
sâmbătă
06.03.2009
Prin mila,dragostea si Binecuvantarea Domnului; tinerii din Biserica noastra au inceput un curs:"PREDAND EFICIENT COPIILOR", cursuri tinute de fratele Dobos Dumitru si sora Florica Dobos care fac parte din asociatia AMEC: Asociatia Misionara pentru Educarea Copiilor.
Cursurile se tin la Biserica BETANIA din Arad.
La cursuri participa tinerii:Blagaila Roxana; Blagaila Lavinia; Szarvas Andreea; Szarvas Anca; Pop Gabriel si Szarvas Bujor.
Dumnezeu sa-i Binecuvanteze.
Cursurile se tin la Biserica BETANIA din Arad.
La cursuri participa tinerii:Blagaila Roxana; Blagaila Lavinia; Szarvas Andreea; Szarvas Anca; Pop Gabriel si Szarvas Bujor.
Dumnezeu sa-i Binecuvanteze.
duminică
01.03.2009
Ora de Rugaciune;fratii Pop Gabi si Florin Dolha: Psalmul 51. Serviciul Divin fratele Bujor Szarvas:Numeri,c.6 de la vers.22 la 27. :Faptele Apostolilor,cap.2 de la vers.17 la 21. Domnul sa-i Binecuvanteze.
sâmbătă
duminică
08.02.2009
Ora de rugaciune,fratele Viorel Talpa jr. si fratele Malancas Abel: Psalmul 91.
Serviciul Divin fratele Pastor Serban Ioan si fratele Bujor Szarvas: Luca ;cap.22 de la vers.14 la vers 20.
Dumnezeu sa-i Binecuvanteze.
Serviciul Divin fratele Pastor Serban Ioan si fratele Bujor Szarvas: Luca ;cap.22 de la vers.14 la vers 20.
Dumnezeu sa-i Binecuvanteze.
miercuri
04.02.2009
AZI SE IMPLINESTE UN AN DE CAND DOMNUL A ASCULTAT RUGACIUNEA MEA,SI PRIN JERTFA DOMNULUI ISUS S-A INDURAT SI DE MINE SI MI-A FACUT VIATA O BUCURIE CONTINUA.
BINECUVANTAT SI SLAVIT SA FIE DOMNUL PENTRU MILA LUI, PENTRU IUBIREA LUI, SI PENTRU DARURILE LUI.
AMIN!!
"FAPTELE APOSTOLILOR
1; 5;Căci Ioan a botezat cu apă, dar voi, nu după multe zile, veţi fi botezaţi cu Duhul Sfânt."
Mat 3.11;Fapt 11.16;Fapt 19.4;Ioel 3.18;Fapt 2.4;Fapt 11.15"
luni
01.02.2009
Ora de rugaciune:fratele Florin Dolha:Psalmul 86.
Serviciul Divin fratii Gabi Pop si Szarvas Bujor:Iosua cap;5 vers 13 -> 15.
Dumnezeu sa-i Binecuvanteze.
Serviciul Divin fratii Gabi Pop si Szarvas Bujor:Iosua cap;5 vers 13 -> 15.
Dumnezeu sa-i Binecuvanteze.
duminică
25.01.2009
Ora de rugaciune:fratele Bujor Szarvas si fratele Nicu Moga:Psalmul 20.
Serviciul Divin : fratele Nicu Moga; fratele Bala si fratele Tiran:Luca,cap.7 de la vers. 11 la 17 si Geneza cap22 de la vers. 1 la 19.
Fratele Cristian Vaduva ne-a facut sa ne bucuram impreuna de cantecele sale aduse ca lauda Domnului.
Dumnezeu sa-i Binecuvanteze pe toti.
Serviciul Divin : fratele Nicu Moga; fratele Bala si fratele Tiran:Luca,cap.7 de la vers. 11 la 17 si Geneza cap22 de la vers. 1 la 19.
Fratele Cristian Vaduva ne-a facut sa ne bucuram impreuna de cantecele sale aduse ca lauda Domnului.
Dumnezeu sa-i Binecuvanteze pe toti.
miercuri
duminică
18.01.2009
O zi Binecuvantata de Dumnezeu.
Ora de rugaciune si serviciul Divin au fost tinute de fratele Nicu Moga si invitatii sai fratele Dani si fratele Stefan de la Baia Mare.
Domnul sa-i Binecuvanteze.
Fratele Nicu Moga a propus bisericii din Felnac un motto pentru anul 2009: Mica cap:7, vers:7: Eu însă voi privi spre Domnul, îmi voi pune nădejdea în Dumnezeul mântuirii mele, Dumnezeul meu mă va asculta.
Domnul sa-l Binecuvanteze.
Ora de rugaciune si serviciul Divin au fost tinute de fratele Nicu Moga si invitatii sai fratele Dani si fratele Stefan de la Baia Mare.
Domnul sa-i Binecuvanteze.
Fratele Nicu Moga a propus bisericii din Felnac un motto pentru anul 2009: Mica cap:7, vers:7: Eu însă voi privi spre Domnul, îmi voi pune nădejdea în Dumnezeul mântuirii mele, Dumnezeul meu mă va asculta.
Domnul sa-l Binecuvanteze.
joi
01.01.2009
PSALMUL 23
1 Domnul este Păstorul meu: nu voi duce lipsă de nimic.
2 El mă paşte în păşuni verzi, şi mă duce la ape de odihnă;
3 îmi înviorează sufletul, şi mă povăţuieşte pe cărări drepte, din pricina Numelui Său.
4 Chiar dacă ar fi să umblu prin valea umbrei morţii, nu mă tem de niciun rău, căci Tu eşti cu mine. Toiagul şi nuiaua Ta mă mîngîie.
5 Tu îmi întinzi masa în faţa protivnicilor mei; îmi ungi capul cu untdelemn, şi paharul meu este plin de dă peste el.
6 Da, fericirea şi îndurarea mă vor însoţi în toate zilele vieţii mele, şi voi locui în Casa Domnului pînă la sfîrşitul zilelor mele.
luni
28.12.2008
Ora de rugaciune fratele Pop Gabriel:Psalmul 17
Serviciul Divin Fratele Bujor Szarvas:Matei cap;3,vers: 1,-12.
a mai predicat fratele Magda iar fratele Ghita Bradean a adus din SUA salutul fratelui Viorel Foghis si a fratilor din Biserica Penticostala din Portland:care este din Romani cap:15 vers:13."Dumnezeul nădejdii să vă umple de toată bucuria şi pacea, pe care o dă credinţa, pentru ca, prin puterea Duhului Sfânt, să fiţi tari în nădejde!"
Domnul sa-i Binecuvanteze.
Serviciul Divin Fratele Bujor Szarvas:Matei cap;3,vers: 1,-12.
a mai predicat fratele Magda iar fratele Ghita Bradean a adus din SUA salutul fratelui Viorel Foghis si a fratilor din Biserica Penticostala din Portland:care este din Romani cap:15 vers:13."Dumnezeul nădejdii să vă umple de toată bucuria şi pacea, pe care o dă credinţa, pentru ca, prin puterea Duhului Sfânt, să fiţi tari în nădejde!"
Domnul sa-i Binecuvanteze.
joi
25.12.2008
EVANGHELIA DUPĂ MATEI
Naşterea lui Isus Hristos.
18Iar naşterea lui Isus Hristos a fost aşa: Maria, mama Lui, era logodită cu Iosif; şi înainte ca să locuiască ei împreună, ea s-a aflat însărcinată de la Duhul Sfânt.
Luc 1.27;Luc 1.35;
19Iosif, bărbatul ei, era un om neprihănit, şi nu voia s-o facă de ruşine înaintea lumii; de aceea şi-a pus de gând s-o lase pe ascuns.
Deut 24.1;
20Dar pe când se gândea el la aceste lucruri, i s-a arătat în vis un înger al Domnului, şi i-a zis: "Iosife, fiul lui David, nu te teme să iei la tine pe Maria, nevasta ta, căci ce s-a zămislit în ea, este de la Duhul Sfânt. Luc 1.35;
21Ea va naşte un Fiu, şi-i vei pune numele Isus, pentru că El va mântui pe poporul Lui de păcatele sale."
Luc 1.31;Fapt 4.12;Fapt 5.31;Fapt 13.23-38;
22Toate aceste lucruri s-au întâmplat ca să se împlinească ce vestise Domnul prin proorocul, care zice:
23"Iată, fecioara va fi însărcinată, va naşte un fiu, şi-i vor pune numele Emanuel", care, tălmăcit, înseamnă: "Dumnezeu este cu noi". Isa 7.14;
24Când s-a trezit Iosif din somn, a făcut cum îi poruncise îngerul Domnului; şi a luat la el pe nevasta sa.
25Dar n-a cunoscut-o, până ce ea a născut un fiu. Şi el i-a pus numele Isus.
Ex 13.2;Luc 2.7-21;
Serviciul Divin fratele Pastor :Serban Ioan
Naşterea lui Isus Hristos.
18Iar naşterea lui Isus Hristos a fost aşa: Maria, mama Lui, era logodită cu Iosif; şi înainte ca să locuiască ei împreună, ea s-a aflat însărcinată de la Duhul Sfânt.
Luc 1.27;Luc 1.35;
19Iosif, bărbatul ei, era un om neprihănit, şi nu voia s-o facă de ruşine înaintea lumii; de aceea şi-a pus de gând s-o lase pe ascuns.
Deut 24.1;
20Dar pe când se gândea el la aceste lucruri, i s-a arătat în vis un înger al Domnului, şi i-a zis: "Iosife, fiul lui David, nu te teme să iei la tine pe Maria, nevasta ta, căci ce s-a zămislit în ea, este de la Duhul Sfânt. Luc 1.35;
21Ea va naşte un Fiu, şi-i vei pune numele Isus, pentru că El va mântui pe poporul Lui de păcatele sale."
Luc 1.31;Fapt 4.12;Fapt 5.31;Fapt 13.23-38;
22Toate aceste lucruri s-au întâmplat ca să se împlinească ce vestise Domnul prin proorocul, care zice:
23"Iată, fecioara va fi însărcinată, va naşte un fiu, şi-i vor pune numele Emanuel", care, tălmăcit, înseamnă: "Dumnezeu este cu noi". Isa 7.14;
24Când s-a trezit Iosif din somn, a făcut cum îi poruncise îngerul Domnului; şi a luat la el pe nevasta sa.
25Dar n-a cunoscut-o, până ce ea a născut un fiu. Şi el i-a pus numele Isus.
Ex 13.2;Luc 2.7-21;
Serviciul Divin fratele Pastor :Serban Ioan
duminică
sâmbătă
luni
30.11.2008
Ora de rugaciune:fratele Pop Gabi : Psalmul 27.
Serviciul Divin:fratii Talpa Viorel si Bujor Szarvas :Matei cap.7 versetele 13 la 29.
Dumnezeu sa-i Binecuvanteze.
duminică
23.11.2008
Ora de rugaciune :Fratele Viorel Talpa :Psalmul 9.
Serviciul Divin:Fratele Bujor Szarvas :Apocalipsa Cap:22 de la vers 12 la 21.
Dumnezeu sa-i Binecuvanteze.
16.11.2008
-Ora de rugaciune fratele Dolha Florin Psalmul 100, Corinteni :cap.15 de la vers.1 la 13.
-Serviciul Divin fratele Szarvas Bujor fratele Tavi si fratele Radu: Ioan cap.15, vers 1 la 11.
-Serviciul Divin fratele Szarvas Bujor fratele Tavi si fratele Radu: Ioan cap.15, vers 1 la 11.
26.10.2008
Ora de rugaciune:fratele Talpa Viorel:Psalmul 119 de la vers. 1 - 18.
Serviciul Divin: fratii :Stoica Mircea si Malancas Abel: Efeseni cap. 5 de la vers. 1 - 10. si Judecatori cap 13 vers. 24-25 si cap 14 vers. 1-2.
Dumnezeu sa-i Binecuvanteze.
Serviciul Divin: fratii :Stoica Mircea si Malancas Abel: Efeseni cap. 5 de la vers. 1 - 10. si Judecatori cap 13 vers. 24-25 si cap 14 vers. 1-2.
Dumnezeu sa-i Binecuvanteze.
19.10.2007
Ora de rugaciune:fratele Florin Dolha:Psalmul 25.
Serviciul Divin :fratii Bujor Szarvas si Viorel Talpa : Luca cap:22 de la vers. 23 - 30.
Dumnezeu sa-i Binecuvanteze.
Dupa amiaza:fratele Nicu Moga si fratele Mihai Danila : Petru cap:5 de la vers. 7 - 11.
Serviciul Divin :fratii Bujor Szarvas si Viorel Talpa : Luca cap:22 de la vers. 23 - 30.
Dumnezeu sa-i Binecuvanteze.
Dupa amiaza:fratele Nicu Moga si fratele Mihai Danila : Petru cap:5 de la vers. 7 - 11.
12.10.2008
Ora de rugaciune : Psalmul 119 de la vers. 137 la 149.
Servicil divin :ÎNTÂIA EPISTOLĂ A LUI PAVEL CĂTRE CORINTENI de la vers 17 la 32.
Au slujit fratii :Bujor Szarvas; Serban Ioan; Nicu Moga ;Adrian Stupar si Mihai Petroesc.Dumnezeu sa-i Binecuvanteze
Fratii Adrian Stupar si Mihai Petroesc slujesc in Biserica Penticostala Filadelfia din Timisoara si fac parte din Colegiul Biblic VERITAS care promoveaza o metoda de interpretare si explicare a textului Bibliei.
Aici aveti un pliant care promoveaza acest Colegiu :
Servicil divin :ÎNTÂIA EPISTOLĂ A LUI PAVEL CĂTRE CORINTENI de la vers 17 la 32.
Au slujit fratii :Bujor Szarvas; Serban Ioan; Nicu Moga ;Adrian Stupar si Mihai Petroesc.Dumnezeu sa-i Binecuvanteze
Fratii Adrian Stupar si Mihai Petroesc slujesc in Biserica Penticostala Filadelfia din Timisoara si fac parte din Colegiul Biblic VERITAS care promoveaza o metoda de interpretare si explicare a textului Bibliei.
Aici aveti un pliant care promoveaza acest Colegiu :
05.10.2008
Ora de rugaciune: fratele Florin Dolha :Psalmul 25.
Serviciul divin: fratele Bujor Szarvas si fratele Viorel Talpa :1 Ioan cap:2 versetele 1 - 17.
Serviciul divin: fratele Bujor Szarvas si fratele Viorel Talpa :1 Ioan cap:2 versetele 1 - 17.
28.09.2008
Ora de rugaciune :fratele Pop Gabriel : Psalmul 63.
Serviciul Divin : fratele Talpa Viorel si fr. Florin Dolha :EPISTOLA A DOUA A LUI PAVEL CĂTRE TIMOTEI, cap. 2 de la versetul 1. la vers. 22.
Spre lauda si slava Domnului.
marţi
Binecuvântat să fie Dumnezeu !
Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, care ne-a binecuvântat si pecetluit cu Duhul Sfânt.
Azi se implineste un an (1) de la Botezul meu in apa.A fost cel mai frumos an din viata mea.A fost anul cand am cunoscut cele mai mari impliniri sufletesti.A fost anul in care cunoscandu-l pe Domnul,am inceput sa ma cunosc si pe mine.Slavit sa fie Dumnezeu,pentru mila si dragostea ce mi le poarta.Inca nu-mi vine sa cred ce mult ma iubeste Dumnezeu.Dar ma bucur cu toata fiinta mea ca Domnul mi-a dat sansa sa gust si sa simt vibratia si minunatia dragostei Lui prin Duhul Sfant.Nimic nu este mai minunat decat Dumnezeu.De aceea Lui ma inchin si pe El vreau sa-l slujesc.Iti multumesc pentru jertfa Domnului Isus Hristos si pentru sangele cu care ai purificat fiinta mea , iti multumesc pentru Duhul Sfant cu care m-ai binecuvantat, iti multumesc ca-mi dai voie sa-ti spun Tata si Dumnezeu,iti multumesc ca ma umplii de bucurii de siguranta si speranta.Iti multumesc ca esti minunat si-ti multumesc ca imi dai voie sa gust si eu din minunatiile Tale.Iti multumesc ca imi dai voie sa te rog, si te rog ajuta-ma sa pot fi slujitorul tau si da-mi putere si intelepciune sa deosebesc binele de rau si fa ca faptele mele si vorbele mele si gandurile mele sa fie placute in fata Ta si toate sa fie intru slava Ta.Caci a ta este slava acum si in veacul vecilor AMIN !
duminică
17.08.2008
Ora de rugaciune fratele Viorel Talpa : Psalmul 103.
Serviciu Divin : fratele Brie Ioan si fratele Szarvas Bujor : Geneza 45; 1;15
Serviciu Divin : fratele Brie Ioan si fratele Szarvas Bujor : Geneza 45; 1;15
luni
03.08.2008
Ora de rugaciune : fratele Viorel Talpa : Psalmul 42.
Serviciul Divin : fratii Szarvas Bujor si Dolha Florin :Luca cap. 7. vers. 1 - 23.
Serviciul Divin : fratii Szarvas Bujor si Dolha Florin :Luca cap. 7. vers. 1 - 23.
joi
duminică
20.07.2008
Ora de rugaciune : fratele Viorel Talpa : 2 Imparati cap;20 ,vers. 1 - 11.
Serviciul Divin : fratii Brie Ioan si Szarvas Bujor: Faptele Apostolilor cap; 17, vers. 24 - 34. si Apocalipsa : cap. 22 vers. 15.
Serviciul de dupa amiaza: Fratele Nicu Moga si fratele Sorin Ilca: Luca cap 15, vers. 1 - 32.
http://www.bibliaromana.com/bibliameniu.htm
Serviciul Divin : fratii Brie Ioan si Szarvas Bujor: Faptele Apostolilor cap; 17, vers. 24 - 34. si Apocalipsa : cap. 22 vers. 15.
Serviciul de dupa amiaza: Fratele Nicu Moga si fratele Sorin Ilca: Luca cap 15, vers. 1 - 32.
http://www.bibliaromana.com/bibliameniu.htm
06.07.2008
Serviciul de dimineata : ora de rugaciune- fratele Pop Gabriel :Psalmul 100 si Marcu cap.3, vers.1 - 6.
Serviciul divin : fatele Brie si fratele Szarvas Bujor :Romani cap12, vers.1 - 16.
vineri
22.06.2008
-Ora de rugaciune:
fratele Talpa Viorel:Psalmul 15
-Serviciul divin:
fratele Szarvas Bujor Psalmul 20
STATUTUL DE ORGANIZARE ŞI FUNCŢIONARE AL CULTULUI CREŞTIN PENTICOSTAL – BISERICA LUI DUMNEZEU APOSTOLICĂ
GUVERNUL ROMÂNIEI
HOTĂRÂRE privind recunoaşterea Statutului Cultului Creştin Penticostal - Biserica lui Dumnezeu Apostolică din România
(Publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 214 din 20 martie 2008)
În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, precum şi al art. 49 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor,
Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.
Articol unic. - Se recunoaşte Statutul Cultului Creştin Penticostal - Biserica lui Dumnezeu Apostolică din România, prevăzut în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
PRIM-MINISTRU
CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU
Contrasemnează
Ministrul Culturii şi Cultelor
Adrian Iorgulescu
Bucureşti, 20 februarie 2008.
Nr. 189.
Anexă
Statutul
Cultului Creştin Penticostal - Biserica lui Dumnezeu Apostolică
din România
CAPITOLUL I
Dispoziţii generale
SECŢIUNEA 1
Principiile fundamentale
Art. 1. - În desfăşurarea activităţii sale, Cultul Creştin Penticostal are la bază următoarele principii:
a) principiul garantării dreptului la libertatea de gândire, de conştiinţă şi religie al oricărei persoane de pe teritoriul României, potrivit Constituţiei şi tratatelor religioase la care România este parte, reprezintă un principiu fundamental în activitatea Cultului Creştin Penticostal;
b) principiul nondiscriminării. Nicio persoană nu poate fi pusă în situaţie de inferioritate pentru credinţa sau apartenenţa sa la o grupare, asociaţie religioasă sau cult ori pentru exercitarea libertăţii religioase. Dobândirea şi exercitarea drepturilor religioase se realizează fără constrângere, în baza legii şi a prezentului statut;
c) principiul autonomiei. În raporturile sale cu statul român, Cultul Creştin Penticostal este autonom. Exercitarea credinţei penticostale se face în baza normelor stabilite de statutul de organizare şi funcţionare;
d) principiul egalităţii. Cultele legal recunoscute sunt egale în faţa legii şi a autorităţilor statale de orice rang. Raporturile Cultului Creştin Penticostal cu alte culte sau organizaţii se realizează pe baza respectului reciproc;
e) principiul conformităţii cu normele moral-creştine.
Art. 2. - Libertatea religioasă reprezintă dreptul oricărei persoane de a-şi manifesta credinţa religioasă în mod individual sau în public în cadrul Cultului, fără constrângeri sau restricţii. Norma de bază în exercitarea credinţei penticostale este reprezentată de Sfânta Scriptură şi de Statutul Cultului Creştin Penticostal, însoţit de Mărturisirea de credinţă.
Art. 3. - Părinţii, tutorii sau alţi reprezentanţi legali au dreptul exclusiv de a opta pentru educaţia religioasă a copiilor minori, conform propriilor convingeri.
SECŢIUNEA a 2-a
Consideraţii generale privind Cultul Creştin Penticostal
Art. 4. - Cultul Creştin Penticostal - Biserica lui Dumnezeu Apostolică din România se fundamentează pe învăţăturile Sfintelor Scripturi. În toate actele şi publicaţiile oficiale denumirea este: Cultul Creştin Penticostal - Biserica lui Dumnezeu Apostolică din România (C.C.P. - B.D.A.R.).
Art. 5. - Cultul Creştin Penticostal - Biserica lui Dumnezeu Apostolică din România este format din toate bisericile locale din ţară şi din străinătate, care în mod liber au adoptat Mărturisirea de credinţă penticostală, se organizează şi funcţionează după prezentul statut.
Art. 6. - Sediul Cultului Creştin Penticostal - Biserica lui Dumnezeu Apostolică din România este în municipiul Bucureşti, str. Dr. Carol Davila nr. 81, sectorul 5, cu posibilitatea de a se schimba atunci când situaţia o cere.
Art. 7. - Cultul Creştin Penticostal - Biserica lui Dumnezeu Apostolică din România este autonom faţă de stat. Principiile de credinţă ale Cultului Creştin Penticostal - Biserica lui Dumnezeu Apostolică din România sunt cele cuprinse în Mărturisirea de credinţă.
Art. 8. - Cultul Creştin Penticostal - Biserica lui Dumnezeu Apostolică din România respectă Constituţia şi legile ţării, potrivit principiului conformităţii legilor faţă de normele şi valorile moralspirituale promovate de Sfânta Scriptură.
CAPITOLUL II
Organizarea Cultului Creştin Penticostal
Art. 9. - (1) Cultul Creştin Penticostal - Biserica lui Dumnezeu Apostolică din România are următoarele părţi componente:
a) biserica locală, constituită dintr-un număr de cel puţin 20 de membri. De biserica locală aparţin bisericile filiale, care se pot constitui şi cu mai puţin de 20 de membri;
b) comunitatea regională din România, constituită în baza unei hotărâri a Consiliului bisericesc, formată dintr-un număr de biserici locale aparţinând unei anumite zone geografice din ţară;
c) comunitatea etnică din România, constituită în baza unei hotărâri a Consiliului bisericesc, formată dintr-un număr de biserici locale aparţinând unei anumite etnii;
d) comunitatea teritorială din diaspora, constituită în baza unei hotărâri a Consiliului bisericesc, formată dintr-un număr de biserici locale din una sau mai multe ţări;
e) Institutul Teologic Penticostal şi alte unităţi de învăţământ de alt rang, organizate potrivit dispoziţiilor Legii învăţământului nr. 84/1995, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi altor norme în domeniu;
f) Casa de Pensii şi Ajutoare a Cultului Creştin Penticostal Biserica lui Dumnezeu Apostolică din România, organizată potrivit normelor legale în vigoare referitoare la sistemul de pensii şi asigurări sociale ale cultelor, denumită în continuare Casa de Pensii şi Ajutoare.
(2) Părţile componente ale Cultului Creştin Penticostal sunt persoane juridice. Ele dobândesc personalitate juridică în condiţiile îndeplinirii cerinţelor prezentului statut.
Art. 10. - Structura de conducere a Cultului Creştin Penticostal - Biserica lui Dumnezeu Apostolică din România este formată din:
a) Adunarea generală;
b) Consiliul bisericesc;
c) Comitetul executiv.
Art. 11. - Cultul Creştin Penticostal - Biserica lui Dumnezeu Apostolică din România, bisericile penticostale locale, comunităţile regionale, comunităţile etnice, comunităţile teritoriale, Institutul Teologic Penticostal şi Casa de Pensii şi Ajutoare sunt persoane juridice şi se organizează şi funcţionează potrivit prezentului statut.
CAPITOLUL III
Biserica locală
SECŢIUNEA 1
Scopurile bisericii locale
Art. 12. - Biserica penticostală locală este gruparea de credincioşi care, prin îndemnul şi călăuzirea Duhului Sfânt, într-un mod liber consimţit, acceptă şi respectă Mărturisirea de credinţă şi Statutul Cultului Creştin Penticostal - Biserica lui Dumnezeu Apostolică din România.
Art. 13. - Biserica penticostală locală are autonomie funcţională în condiţiile prezentului statut şi are ca normă de credinţă şi practică creştină Sfânta Scriptură, oglindită în Mărturisirea de credinţă.
Art. 14. - Scopurile esenţiale ale bisericii penticostale locale sunt:
a) glorificarea lui Dumnezeu;
b) păstrarea nealterată şi propovăduirea învăţăturii Sfintelor Scripturi;
c) ucenicia, creşterea spirituală şi educarea credincioşilor;
d) răspândirea Evangheliei pentru mântuirea celor pierduţi;
e) practicarea actelor de cult şi a părtăşiei frăţeşti;
f) ajutorarea celor în nevoi, ca manifestare a dragostei creştine.
SECŢIUNEA a 2-a
Constituire şi organizare
Art. 15. - (1) Biserica penticostală locală se constituie prin hotărârea Adunării generale de constituire a Bisericii şi funcţionează în cadrul Cultului Creştin Penticostal - Biserica lui Dumnezeu Apostolică din România, pe baza autorizaţiei eliberate de Comitetul executiv, la cererea comunităţii regionale, teritoriale sau etnice, şi se înscrie în Registrul unic al persoanelor juridice de la sediul cultului.
(2) În prealabil, comunitatea regională, teritorială sau etnică se va convinge că credincioşii care solicită autorizarea cunosc, acceptă şi respectă prezentul statut şi că dispun de spaţiul necesar funcţionării ca biserică.
(3) În aceleaşi condiţii va fi autorizată şi biserica filială, care însă, din punct de vedere spiritual şi administrativ, depinde de biserica locală.
Art. 16. - În situaţia în care biserica locală constată că sunt îndeplinite condiţiile necesare, iar situaţia o cere, poate solicita comunităţii regionale, teritoriale sau etnice schimbarea autorizării bisericii filiale în biserică locală.
Art. 17. - Nicio biserică locală nu poate aparţine Cultului Creştin Penticostal - Biserica lui Dumnezeu Apostolică din România dacă nu aparţine unei comunităţi regionale, teritoriale sau etnice.
Art. 18. - Desprinderea dintr-o biserică penticostală a unui grup de credincioşi, în vederea înfiinţării, în aceeaşi localitate, a unei noi biserici, se face cu aprobarea comunităţii regionale, teritoriale sau etnice şi numai atunci când această acţiune contribuie la progresul lucrării lui Dumnezeu.
Art. 19. - Autorizarea în cadrul Cultului Creştin Penticostal - Biserica lui Dumnezeu Apostolică Penticostală din România a unei biserici dintr-o altă confesiune religioasă, care acceptă şi practică învăţătura penticostală, se va face cu aprobarea Consiliului bisericesc, la solicitarea şi cu avizul comunităţii regionale, teritoriale sau etnice şi în urma unei monitorizări de minimum un an. Din momentul autorizării, biserica devine unitate de cult creştin penticostal.
Art. 20. - Biserica penticostală locală este legal angajată faţă de terţi, prin semnătura pastorului şi cea a secretarului sau a unui delegat al acestora.
Art. 21. - (1) Ştampila bisericii este rotundă, cu diametrul de 35 mm. Circumferinţa ei este delimitată de două cercuri concentrice la distanţă de 1 mm unul faţă de celălalt, cercul exterior fiind trasat cu o linie mai groasă. Pe circumferinţa interioară a cercului mai mic se scrie în formă rotundă "Cultul Creştin Penticostal - Biserica lui Dumnezeu Apostolică din România", iar pe un al doilea rând, interior, sub formă de cerc, se scrie biserica, după care urmează judeţul.
(2) În centrul ştampilei se află imaginea unui porumbel în zbor, care coboară, de la care pornesc raze în toate direcţiile, până la circumferinţa unui cerc imaginar cu diametrul de 15 mm.
(3) Ştampila poate cuprinde de asemenea denumirea specifică a bisericii, de exemplu: Betel, Betania, Filadelfia şi altele asemenea.
(4) Modelul ştampilei este unic şi se află la sediul central al Cultului Creştin Penticostal - Biserica lui Dumnezeu Apostolică din România.
Art. 22. - Biserica locală încetează să mai existe atunci când scopurile pentru care s-a constituit nu mai pot fi îndeplinite sau când comunitatea regională constată că biserica nu mai respectă prezentul statut şi după ce s-au epuizat toate demersurile în soluţionarea crizei.
SECŢIUNEA a 3-a
Calitatea de membru al bisericii locale
A. Dobândirea calităţii de membru
Art. 23. - Calitatea de membru al bisericii locale se dobândeşte de către persoana care:
a) s-a întors la Dumnezeu cu pocăinţă şi credinţă, făcând dovada naşterii din nou;
b) l-a mărturisit pe Isus Hristos în apa botezului ca Domn şi Mântuitor, conform Sfintelor Scripturi;
c) acceptă prezentul Statut al Cultului Creştin Penticostal - Biserica lui Dumnezeu Apostolică din România;
d) se înscrie ca membru în evidenţele bisericii.
Art. 24. - Acceptul pentru botezul în apă al persoanelor nou-convertite se face, la cererea acestora, de către pastorul bisericii, împreună cu comitetul acesteia. Aceste persoane vor urma în prealabil un curs de pregătire biblică în vederea însuşirii adevărurilor de bază ale vieţii de credinţă. Vor fi acceptate la botez numai acele persoane care fac dovada unei întoarceri autentice la Dumnezeu.
Art. 25. - Calitatea de membru este personală şi netransmisibilă. Un credincios poate fi membru în acelaşi timp numai într-o singură biserică.
Art. 26. - (1) Credincioşii penticostali se pot transfera, la cerere scrisă, într-o altă biserică.
(2) Se acceptă transferul de membri în bisericile penticostale şi al credincioşilor din alte biserici evanghelice, care acceptă Mărturisirea de credinţă şi practica Cultului Creştin Penticostal - Biserica lui Dumnezeu Apostolică din România.
(3) Analiza şi decizia cu privire la cerea de transfer se fac de către pastorul bisericii împreună cu comitetul bisericii.
(4) Membrii care pleacă din localitate sau din ţară pentru o perioadă mai mare de 3 luni, indiferent de motivul plecării, trebuie să ceară transferul de la biserica locală, iar la întoarcere vor aduce transferul de la biserica pe care au frecventat-o în perioada absenţei din biserica locală.
Art. 27. - Calitatea de membru al bisericii încetează prin retragere, transfer, excludere sau deces. Retragerea ca membru trebuie să fie comunicată conducerii bisericii în scris. Persoanele care pierd calitatea de membru nu au niciun drept asupra bunurilor şi valorilor aduse sub orice titlu în patrimoniul bisericii şi nici urmaşii lor.
B. Drepturile membrilor
Art. 28. - Drepturile membrilor bisericii locale sunt:
a) să participe la slujbele bisericii;
b) să participe la adunările generale ale bisericii, cu drept de vot;
c) să fie aleşi în diferite slujbe spirituale sau administrative, potrivit chemării lui Dumnezeu şi în funcţie de calităţile spirituale şi capacităţile intelectuale;
d) să li se oficieze actele de cult de care au nevoie;
e) să beneficieze de asistenţă spirituală din partea bisericii;
f) să se poată transfera într-o altă biserică, la cerere.
C. Obligaţiile membrilor
Art. 29. - Îndatoririle membrilor bisericii locale sunt:
a) să trăiască în spiritul învăţăturilor Sfintelor Scripturi şi să respecte prezentul statut;
b) să frecventeze cu regularitate serviciile divine şi să îşi aducă contribuţia la împlinirea menirii bisericii;
c) să îi respecte pe ceilalţi membri, pe slujitorii bisericii, să respecte rânduiala bisericii locale şi să se supună hotărârilor conducerii acesteia;
d) să contribuie cu regularitate la susţinerea financiară a bisericii prin zeciuieli şi donaţii, potrivit învăţăturii Sfintelor Scripturi şi nevoilor lucrării lui Dumnezeu.
D. Disciplina membrilor. Reguli şi proceduri
Art. 30. - (1) Fiecare membru al bisericii este supus disciplinei acesteia.
(2) Disciplina bisericească se exercită de conducerea bisericii, sub îndrumarea pastorului, cu următoarele scopuri:
a) pentru a păstra sănătatea morală şi spirituală a bisericii;
b) pentru a păstra unitatea şi armonia în cadrul bisericii;
c) pentru a îndemna la pocăinţă şi a-l recupera pe cel căzut;
d) pentru a păstra neştirbită mărturia bisericii în faţa lumii.
(3) Formele de disciplinare care se aplică în biserică sunt:
a) mustrare personală de către pastor sau conducătorul bisericii;
b) mustrare în faţa comitetului bisericii;
c) retragerea unor drepturi, dreptul de a sluji în biserică, dreptul de a participa la Cina Domnului, pe o perioadă determinată;
d) retragerea tuturor drepturilor de membru pe o perioadă nedeterminată;
e) excluderea; excluderea, după caz, poate fi însoţită de interdicţia accesului persoanei excluse în locaşul de cult al bisericii care a decis excluderea.
(4) În desfăşurarea activităţii sale, biserica poate decide, în cazuri riguros determinate, interzicerea accesului unor persoane care tulbură serviciile divine.
(5) Sancţiunile prevăzute la alin. (3) lit. c)-e) din prezentul articol se trec într-un proces-verbal semnat de conducerea bisericii, se aduc la cunoştinţă celui în cauză şi se comunică Adunării generale.
(6) Persoana faţă de care s-a aplicat o formă de disciplinare are dreptul de a se adresa în scris, prin contestaţie, comunităţii regionale, teritoriale sau etnice, ca organ ierarhic superior, în termen de 30 de zile de la comunicarea sancţiunii.
(7) Aplicarea formei extreme de disciplinare, excluderea, se face cu confirmarea comunităţii regionale, teritoriale sau etnice, pentru următoarele abateri:
a) căderea în păcate grave şi trăirea în păcat;
b) trăirea nedemnă din punct de vedere moral, trăire care aduce prejudicii grave bisericii şi lucrării lui Dumnezeu;
c) răspândirea de învăţături şi practici contrare adevărului biblic;
d) subminarea cu premeditare a unităţii şi autorităţii bisericii prin producerea de dezbinări sau prin răspândirea de zvonuri care pot duce la aceasta;
e) absenţa îndelungată şi voită de la serviciile divine şi de la activităţile desfăşurate în cadrul bisericii.
(8) Repunerea în drepturi, respectiv reprimirea celui pus sub disciplină, conform alin. (3) lit. c)-e) din prezentul articol, se face de către pastor împreună cu comitetul bisericii, atunci când acesta:
a) se căieşte din toată inima de abaterile sale;
b) face dovada că viaţa lui s-a îndreptat şi că a fost iertat de Domnul pentru faptele sale;
c) se supune rânduielilor bisericii;
d) cere în scris să fie reprimit.
(9) În cazul reprimirii celui exclus, aceasta se comunică comunităţii regionale, teritoriale sau etnice. Excluderea, precum şi reprimirea vor fi consemnate într-un proces-verbal şi operate în evidenţele de membri ale bisericii.
E. Alte categorii de persoane
Art. 31. - (1) Sunt consideraţi aparţinători ai bisericii următorii:
a) minorii nebotezaţi din familiile credincioşilor penticostali, care frecventează serviciile divine ale bisericii;
b) persoanele care frecventează în mod constant serviciile religioase şi încă nu au fost botezate, dar care şi-au exprimat opţiunea scrisă în acest sens.
(2) Aparţinătorii beneficiază de următoarele drepturi:
a) să participe la slujbele bisericii;
b) să beneficieze de îndrumare spirituală din partea bisericii.
(3) Aparţinătorii au obligaţia de a se încadra în disciplina şi în rânduiala bisericii locale.
SECŢIUNEA a 4-a
Slujitorii bisericii
A. Categoriile de slujitori
Art. 32. - Potrivit principiului Noului Testament cu privire la preoţia tuturor credincioşilor, fiecare credincios este chemat să slujească în biserică, potrivit darului încredinţat lui de Dumnezeu şi recunoscut de biserică.
Art. 33. - Biserica penticostală recunoaşte slujbele spirituale din biserică, potrivit Epistolei către Efeseni 4: 11-13; apostoli, proroci, evanghelişti, păstori şi învăţători, precum şi potrivit Epistolei 1Tim. 3: 1-13: prezbiteri şi diaconi.
Art. 34. - Credincioşii care dovedesc maturitate spirituală şi calităţi de slujire menite să contribuie la desăvârşirea spirituală a celorlalţi membri ai bisericii pot sluji ca:
a) pastori - slujitorii ordinaţi care răspund de toate problemele spirituale şi administrative ale bisericii şi oficiază toate actele de cult. Ei pot fi pastori coordonatori, pastori asistenţi, pastori de sector sau pastori coordonatori de zonă;
b) prezbiteri - slujitorii ordinaţi care oficiază toate actele de cult ce le sunt repartizate de pastor;
c) diaconi - slujitorii ordinaţi care oficiază numai Cina Domnului, binecuvântările de copii şi înmormântările, sub îndrumarea pastorului, şi care se ocupă de problema ajutorărilor în biserică;
d) apostoli, misionari - slujitorii trimişi de biserică în ţară sau în străinătate pentru a înfiinţa biserici noi într-o altă cultură, prin răspândirea Evangheliei, pentru a întări bisericile mai mici sau/şi pentru a desfăşura activităţi cu caracter social-umanitar;
e) evanghelişti - slujitorii recunoscuţi şi trimişi de biserică să răspândească Evanghelia pentru mântuirea celor pierduţi, prin evanghelizări publice sau de la om la om;
f) învăţători - slujitorii recunoscuţi de biserică, ce se ocupă de educaţia biblică a membrilor bisericii, a nou-convertiţilor, a tinerilor şi copiilor. Ei trebuie să fie capabili să predea corect şi eficient învăţăturile Sfintelor Scripturi;
g) proroci - slujitorii recunoscuţi de biserică, ce comunică mesaje din partea lui Dumnezeu prin manifestarea slujbei profetice.
B. Ordinarea slujitorilor. Condiţii şi proceduri
Art. 35. - Pastorii împreună cu comitetele de conducere ale bisericilor au sarcina de a o recunoaşte şi de a identifica chemarea specifică a fiecărui slujitor din partea lui Dumnezeu, procedând la învestirea în lucrarea divină, după caz, prin recunoaştere sau prin actul ordinării, cu rugăciune şi punerea mâinilor. Actul ordinării nu se aplică femeilor.
Art. 36. - Aprobarea slujitorilor în vederea ordinării se face de către Adunarea generală a bisericii, la propunerea conducerii bisericii, prin votul a cel puţin două treimi din numărul membrilor prezenţi.
Art. 37. - (1) Slujitorii propuşi pentru a fi ordinaţi trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
a) să fie botezaţi cu Duhul Sfânt şi plini de Duhul Sfânt;
b) să fie căsătoriţi şi să aibă o bună mărturie în familie;
c) să nu fi fost sancţionaţi disciplinar pe linie bisericească, conform art. 30 alin. (3) lit. c)-e);
d) să nu aibă antecedente incompatibile cu calitatea de slujitor ordinat;
e) să îndeplinească criteriile prevăzute de Scriptură în epistolele 1 Tim. 3: 1-13 şi 1 Tit: 6-9:
-în viaţa lui personală trebuie să fie: cumpătat, înţelept, blând, să nu fie beţiv, să nu fie bătăuş, să nu fie gâlcevitor, să nu fie încăpăţânat, liber de dragostea de bani, drept, iubitor de bine, înfrânat;
-în viaţa familiei sale trebuie să fie: bărbatul unei singure neveste, un bun conducător al propriei sale case;
-în viaţa lui spirituală trebuie să fie sfânt, să se ţină de Cuvântul adevărat, să nu fie nou-convertit;
-în relaţiile sale interpersonale trebuie să aibă o bună reputaţie în afara bisericii, să fie vrednic de cinste;
-în slujirea lui trebuie să fie ospitalier, capabil să înveţe pe alţii.
(2) În vederea ordinării sau recunoaşterii, slujitorii propuşi vor fi examinaţi din punct de vedere doctrinar, după cum urmează:
a) pastorii - de către Comitetul executiv;
b) prezbiterii şi diaconii - de către conducerea comunităţii regionale, teritoriale sau etnice;
c) apostolii, misionarii şi evangheliştii - de către conducerea comunităţii regionale, teritoriale sau etnice.
(3) Comisia de ordinare a slujitorilor va fi formată din cel puţin 3 pastori, în cazul ordinării pastorilor şi prezbiterilor, şi de cel puţin 2 pastori în cazul ordinării diaconilor.
Art. 38. - Fiecare slujitor ordinat va semna un angajament solemn de fidelitate faţă de Cultul Creştin Penticostal - Biserica lui Dumnezeu Apostolică din România şi va primi o legitimaţie care îi atestă dreptul de a-şi exercita slujba pentru care a fost învestit.
C. Pierderea calităţii de slujitor. Condiţii şi proceduri
Art. 39. - (1) Calitatea de slujitor poate fi suspendată din următoarele motive:
a) încălcarea condiţiilor biblice care au stat la baza ordinării;
b) încălcarea angajamentului solemn de slujitor al bisericii;
c) abateri de la prevederilor prezentului statut;
d) abateri grave sau repetate de la conduita spirituală personală;
e) nerespectarea sistematică a atribuţiilor de slujire.
(2) În situaţia în care se impune suspendarea prevăzută alin. (1), comitetul bisericii anunţă comunitatea regionala, etnică sau teritorială asupra necesităţii de declanşare a procedurii de suspendare. Finalizarea cercetării se va face în baza unei rezoluţii. Dacă rezoluţia este aceea de suspendare, ea va fi înaintată Comitetului executiv, care va delibera asupra situaţiei, verificând condiţiile de legalitate şi legitimitate ale cauzei. Consiliul bisericesc decide, prin hotărâre definitivă, modalitatea de soluţionare a rezoluţiei. Pe toată durata procesului de suspendare părţile implicate în cauză au dreptul la contestaţie, potrivit procedurii de contencios.
Art. 40. - (1) Calitatea de slujitor poate fi revocată în situaţiile prevăzute în art. 39, dacă gravitatea situaţiei o impune. Revocarea operează de asemenea dacă în intervalul suspendării persoana în cauză nu îşi revizuieşte comportamentul sau atitudinea care a dus la aplicarea suspendării.
(2) Procedura revocării se realizează potrivit art. 39 alin. (2).
(3) Atât pe perioada suspendării, cât şi în cazul revocării se retrage legitimaţia de slujitor.
Art. 41. - Slujitorii bisericii sunt datori să păstreze secretul mărturisirii personale. În relaţia cu autorităţile de stat, slujitorul poate invoca secretul mărturisirii, după caz, potrivit libertăţii de conştiinţă.
D. Angajarea slujitorilor
Art. 42. - (1) Biserica hotărăşte angajarea slujitorilor prevăzuţi la art. 37, în funcţie de nevoi şi de posibilităţi. În afară de aceştia, biserica mai poate angaja personal administrativ şi de specialitate.
(2) Angajarea personalului se face de către comunitatea regională, teritorială sau etnică, la cererea comitetului bisericii, conform statului de funcţii, aprobat de Adunarea generală a bisericii, atunci când biserica locală nu are posibilitatea să facă acest lucru.
SECŢIUNEA a 5-a
Conducerea bisericii locale
A. Pastorul bisericii
Art. 43. - (1) Biserica penticostală locală este condusă de pastorul ales de Adunarea generală a bisericii şi confirmat de comunitatea regională, teritorială sau etnică şi de Comitetul executiv al Cultului Creştin Penticostal - Biserica lui Dumnezeu Apostolică din România.
(2) Pastorul este ajutat în activitatea sa de comitetul bisericii, ales de asemenea de Adunarea generală.
Art. 44. - Pastorul bisericii are următoarele atribuţii:
a) predicarea şi învăţarea Sfintelor Scripturi;
b) pregătirea şi îndrumarea celorlalţi slujitori ai bisericii;
c) organizarea şi îndrumarea activităţilor spirituale şi administrative ale bisericii;
d) păstorirea membrilor bisericii;
e) coordonarea serviciilor divine la care este prezent;
f) prezidarea şedinţelor comitetului bisericii şi, în lipsa sa, delegarea acestei responsabilităţi unui alt slujitor din comitetul bisericii;
g) coordonarea activităţii membrilor comitetului bisericii, precum şi a tuturor compartimentelor bisericii;
h) oficierea actelor de cult, ocazii în care poate solicita ajutorul celorlalţi slujitori ordinaţi.
Art. 45. - Bisericile cu peste 300 de membri pot avea pe lângă pastorul coordonator şi unul sau mai mulţi pastori asistenţi, în raport cu numărul de membri ai bisericii. Aceştia ajută nemijlocit la îndeplinirea atribuţiilor pastorale şi preiau responsabilităţile ce le sunt delegate de către pastorul coordonator.
Art. 46. - Nimeni nu poate fi promovat direct pastor, fără a fi îndeplinit o stagiatură în slujba de diacon, apoi ca prezbiter.
Art. 47. - (1) În vederea bunei desfăşurării a activităţii, în cadrul comunităţii regionale, etnice sau teritoriale pot funcţiona pastori de sector sau pastori coordonatori de zonă.
(2) Pastorii de sector au atribuţiile pastorilor care deservesc bisericile locale, dar le exercită în mai multe biserici care alcătuiesc un sector de slujire.
(3) Pastorii coordonatori de zonă au următoarele atribuţii:
a) supraveghează şi îndrumă activitatea spirituală şi administrativă a bisericilor de pe teritoriul cel puţin al unui judeţ;
b) primesc sesizările pastorilor de sector sau ale bisericilor din teritoriu cu privire la diferite nevoi spirituale sau abateri de la rânduiala duhovnicească şi se implică în rezolvarea lor, ţinând cont de responsabilităţile celorlalţi slujitori şi conlucrând armonios cu aceştia;
c) sesizează preşedintele comunităţii regionale cu privire la abaterile slujitorilor de la morala sau doctrina sănătoasă ori de la rânduiala duhovnicească a Bisericii Penticostale şi propune analizarea acestora de comitetul comunităţii regionale sau de Comisia de disciplină.
B. Comitetul bisericii
Art. 48. - (1) Comitetul bisericii locale se compune din pastor, conducător, acolo unde nu este un pastor localnic, secretar, casier, 2 cenzori şi mai mulţi membri, după cum decide Adunarea generală.
(2) Pastorul coordonează activitatea comitetului bisericii, iar conducătorul conduce serviciile divine în lipsa pastorului, potrivit competenţelor ce îi sunt delegate de către acesta.
(3) Secretarul ţine evidenţa membrilor bisericii, efectuează corespondenţa, întocmeşte procesele-verbale ale şedinţelor de comitet şi ale Adunării generale şi ţine la zi evidenţa patrimoniului acesteia.
(4) Casierul răspunde de gestiunea casieriei, păstrează banii şi alte valori, ţine registrele de casa şi de bancă la zi şi efectuează plăţi în baza hotărârilor comitetului bisericii, respectiv a dispoziţiilor de plată semnate de cei în drept.
(5) Cu avizul comunităţii regionale, teritoriale sau etnice, în caz de excepţie, casierul poate fi şi din afara comitetului bisericii.
(6) Cenzorii controlează din proprie iniţiativă operaţiunile financiar-contabile ale bisericii, semestrial, şi consemnează constatările făcute într-un proces-verbal.
(7) Ceilalţi membri ai comitetului bisericii vor avea atribuţiile stabilite în cadrul comitetului bisericii.
Art. 49. - Atribuţiile comitetului bisericii sunt:
a) conduce operativ activitatea bisericii sub coordonarea pastorului, pe tot timpul mandatului încredinţat;
b) stabileşte direcţiile şi obiectivele de dezvoltare ale bisericii;
c) urmăreşte respectarea bunei rânduieli în biserică;
d) împreună cu pastorul hotărăsc şi aplică măsurile de disciplinare a membrilor, în caz de abateri;
e) îngrijeşte de săraci, văduve şi orfani;
f) întocmeşte bugetul bisericii şi îl supune spre aprobare Adunării generale;
g) rezolvă orice alte sarcini încredinţate de Adunarea generală.
Art. 50. - (1) Alegerile de comitet se fac o dată la 4 ani. Adunarea generală a bisericii poate acorda cel mult un nou mandat comitetului în exerciţiu.
(2) Propunerile candidaţilor pentru a fi aleşi în noul comitet al bisericii vor fi făcute de pastorul bisericii sau de pastor în colaborare cu o comisie de propuneri, formată din oameni cu o experienţă deosebită în lucrare.
(3) Candidaţii propuşi pentru a fi aleşi în comitetul bisericii trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
a) să aibă un caracter ales şi o înaltă ţinută morală şi spirituală;
b) să aibă o mărturie demnă în ceea ce priveşte familia lor;
c) să aibă capacitatea şi disponibilitatea de a îndeplini sarcinile încredinţate;
d) să aibă o vechime de cel puţin 5 ani în cadrul Cultului Penticostal şi 2 ani în biserica respectivă; fac excepţie bisericile nou-înfiinţate;
e) să nu fi fost sancţionat disciplinar pe linie bisericească pentru abateri grave, conform art. 30 alin. (7) lit. c)-e).
C. Adunarea generală a bisericii
Art. 51. - (1) Adunarea generală a bisericii este alcătuită din toţi membrii care se bucură de drepturi depline şi care se află în ţară.
(2) Adunarea generală a bisericii se întruneşte o dată pe an în şedinţă ordinară, şi ori de câte ori este nevoie, în şedinţe extraordinare.
(3) Adunarea generală a bisericii are următoarele atribuţii:
a) alege pastorul bisericii şi îl pune în slujbă cu acordul comunităţii regionale, teritoriale sau etnice şi în prezenţa delegatului acesteia;
b) alege comitetul bisericii la expirarea mandatului sau când situaţia o impune;
c) solicită comunităţii regionale, teritoriale sau etnice recunoaşterea prezbiterilor, a diaconilor şi a celorlalţi slujitori aleşi;
d) aprobă execuţia bugetară şi descărcarea de gestiune a comitetului bisericii, precum şi bugetul bisericii;
e) aprobă cumpărările şi vânzările de bunuri mobile şi imobile, precum şi alte investiţii necesare bunei desfăşurări a activităţii;
f) desemnează prin vot delegaţii bisericii pentru Adunarea generală a comunităţii regionale, teritoriale sau etnice, Conferinţa naţională şi Congresul Cultului Creştin Penticostal - Biserica lui Dumnezeu Apostolică din România.
(4) Adunarea generală a bisericii se convoacă şi este prezidată de pastor, iar în lipsa acestuia, de către un alt membru cu funcţie de răspundere: pastor asistent, prezbiter, diacon sau conducător de biserică, delegat de pastor ori de Comunitatea regională, teritorială sau etnică.
(5) Adunarea generală a bisericii se convoacă cu două săptămâni înainte de data fixată pentru întrunirea ei şi se consideră statutară dacă întruneşte cel puţin jumătate plus unu din numărul membrilor. În cazul neîntrunirii numărului statutar, Adunarea generală se va ţine peste o săptămână, cu numărul membrilor prezenţi la această dată.
(6) În situaţii deosebite, ca urmare a sesizării scrise, motivate şi semnate de majoritatea membrilor comitetului bisericii sau cel puţin de o treime din numărul membrilor bisericii, comunitatea regională, teritorială sau etnică convoacă Adunarea generală a bisericii, cu anunţarea în scris, cu cel puţin o săptămână înainte.
SECŢIUNEA a 6-a
Activităţile bisericii locale
Art. 52. - Biserica, prin slujitorii, membrii şi aparţinătorii ei, îşi desfăşoară activitatea spirituală, culturală, de învăţământ, social-caritabilă şi administrativ-gospodărească.
Art. 53. - Biserica are datoria să depună mărturie creştină prin cuvânt şi faptă, pentru a răspândi Evanghelia şi dragostea lui Dumnezeu în societate.
Art. 54. - Biserica acordă asistenţă spirituală membrilor şi aparţinătorilor ei, persoanelor din afara ei care i-o solicită, precum şi tuturor categoriilor sociale care au nevoie de asistenţă în orfelinate, aziluri, unităţi de învăţământ, spitale, unităţi militare, penitenciare, alte unităţi şi altele asemenea.
Art. 55. - (1) Biserica îşi desfăşoară slujbele religioase obişnuite în lăcaşul propriu, închiriat sau în orice alt spaţiu destinat acestui scop.
(2) Zilele şi orele în care au loc serviciile divine se stabilesc de către fiecare biserică în parte.
(3) Slujbele speciale sau ocazionale ale bisericii pot fi organizate în aer liber, în săli publice, în alte spaţii amenajate special sau pe stadioane.
(4) La serviciile divine participă credincioşii penticostali. Pot participa şi alte persoane, cu condiţia respectării rânduielii stabilite de către biserică.
Art. 56. - Biserica poate organiza studii biblice şi grupe de părtăşie în casele membrilor sau aparţinătorilor ei. Grupele de studiu biblic şi cele de părtăşie frăţească nu constituie organizaţii bisericeşti de sine stătătoare.
Art. 57. - Biserica poate înfiinţa, organiza şi întreţine, singură sau în asociere cu alte biserici, unităţi de învăţământ religios de orice grad, societăţi misionare, tabere şcolare şi de tineret, orfelinate, aziluri, case de odihnă, edituri, tipografii, mijloace de informare în masă, unităţi productive, cimitire confesionale şi alte activităţi pe linia scopului propus, în spiritul prezentului statut.
Art. 58. - Biserica poate trimite misionari în ţară şi în străinătate pentru răspândirea Evangheliei şi pentru activităţi cu caracter social-umanitar.
SECŢIUNEA a 7-a
Patrimoniul bisericii
Art. 59. - Biserica locală, prin Adunarea generală, dispune de patrimoniul şi de fondurile ei, fără niciun amestec din afară. Gestionarea acestora se face de către comitetul bisericii.
Art. 60. - Biserica poate avea în proprietate lăcaşul de cult cu anexele şi terenurile aferente, case pastorale şi pentru personalul de serviciu, clădiri şi terenuri pentru unităţile de învăţământ, unităţi sanitare, de caritate şi de odihnă, mijloace materiale şi tehnice necesare desfăşurării activităţii proprii, cimitir confesional şi alte bunuri.
Art. 61. - În vederea dobândirii sau înstrăinării bunurilor mobile şi imobile, biserica nu are nevoie de avizul sau aprobarea unui organ ierarhic superior, cu excepţia bunurilor imobile care au destinaţia de lăcaş de cult.
Art. 62. - Biserica se întreţine din contribuţiile şi zeciuielile membrilor ei, din donaţii din partea persoanelor fizice sau juridice din ţară şi din străinătate, cu respectarea principiului biblic privind moralitatea provenienţei acestora, şi din alte activităţi proprii.
Art. 63. - Donaţiile de orice natură făcute bisericii în mod legal intră în proprietatea acesteia şi nu pot fi restituite sub nicio formă donatorilor.
Art. 64. - Conform învăţăturii Sfintelor Scripturi şi potrivit nevoilor concrete ale lucrării lui Dumnezeu, fiecare biserică are datoria să participe la susţinerea financiară a comunităţii regionale, teritoriale sau etnice a Cultului Creştin Penticostal - Biserica lui Dumnezeu Apostolică din România.
CAPITOLUL IV
Comunitatea regională, teritorială sau etnică
SECŢIUNEA 1
Constituirea comunităţii
Art. 65. - Bisericile penticostale locale de pe raza unuia sau a mai multor judeţe se pot uni pentru a constitui o comunitate penticostală regională, cu scopul de a se sprijini reciproc în lucrarea de evanghelizare şi de zidire duhovnicească, precum şi pentru a avea un mijloc de reprezentare colectivă în faţa autorităţilor locale şi în relaţiile lor cu conducerea Cultului Creştin Penticostal - Biserica lui Dumnezeu Apostolică din Romania.
Art. 66. - (1) Bisericile locale dintr-una sau mai multe ţări învecinate se pot uni pentru a forma o comunitate penticostală teritorială din diaspora, cu scopul de a se sprijini reciproc în lucrarea de evanghelizare şi de zidire duhovnicească, precum şi pentru a avea un mijloc de reprezentare colectivă în faţa autorităţilor locale şi în relaţiile lor cu conducerea Cultului Creştin Penticostal - Biserica lui Dumnezeu Apostolică din Romania.
(2) Dobândirea personalităţii juridice se face cu respectarea dispoziţiilor legale specifice statului pe al cărui teritoriu îşi deşfăşoară activitatea.
Art. 67. - Bisericile penticostale locale aparţinând unei anumite etnii se pot uni pentru a constitui o comunitate penticostală etnică, având acelaşi scop prevăzut la art. 53.
Art. 68. - Înfiinţarea unei comunităţi regionale, teritoriale sau etnice se face prin hotărârea Adunării de constituire, a delegaţilor tuturor bisericilor implicate, cu votul a cel puţin trei pătrimi din numărul acestora şi cu aprobarea Consiliului bisericesc. Din rândul delegaţilor trebuie să facă parte pastorii şi conducătorii bisericilor.
SECŢIUNEA a 2-a
Atribuţiile comunităţii regionale, teritoriale sau etnice
Art. 69. - Atribuţiile comunităţii regionale, teritoriale sau etnice sunt:
a) asistă bisericile locale în lucrarea de zidire spirituală, de vestire a Evangheliei şi de educaţie creştină;
b) încurajează şi ajută la înfiinţarea de noi biserici;
c) pregăteşte slujitori duhovniceşti pentru bisericile din cadrul comunităţii;
d) asistă bisericile, la solicitarea acestora, şi intervine, când situaţia o impune, în probleme de disciplină bisericească;
e) hotărăşte asupra propunerilor făcute de biserici cu privire la ordinarea de noi slujitori;
f) efectuează, la cerere, angajarea şi plata personalului deservent al bisericilor locale, din fondurile provenite de la acestea, precum şi angajarea şi plata personalului propriu;
g) îndrumă şi exercită controlul de legalitate în problemele financiare ale bisericilor;
h) îndeplineşte alte activităţi specifice pentru realizarea obiectivului pentru care a fost constituită.
SECŢIUNEA a 3-a
Conducerea comunităţii regionale
Art. 70. - Organele de conducere ale comunităţii regionale, teritoriale sau etnice sunt:
a) Adunarea generală;
b) Comitetul comunităţii;
c) Biroul permanent.
A. Adunarea generală a comunităţii regionale
Art. 71. - (1) Adunarea generală a comunităţii regionale se compune din toţi păstorii legitimaţi în cadrul comunităţii şi câte un delegat la 200 de membri.
(2) Adunarea generală a comunităţii teritoriale se compune din toţi păstorii legitimaţi în cadrul comunităţii şi câte un delegat la 50 de membri.
(3) Adunarea generală a comunităţii etnice se compune din toţi păstorii legitimaţi în cadrul comunităţii şi câte un delegat pentru fiecare biserică.
(4) Adunarea generală a comunităţii regionale, teritoriale sau etnice se convoacă de Biroul permanent al comunităţii o dată la 4 ani, în şedinţă ordinară electivă, şi ori de câte ori este nevoie în şedinţă extraordinară.
(5) Şedinţele ordinare elective ale Adunării generale a comunităţii regionale, teritoriale sau etnice vor fi prezidate de către un membru al Comitetului executiv.
(6) Atribuţiile Adunării generale a comunităţii regionale, teritoriale sau etnice sunt:
a) primeşte raportul Comitetului comunităţii regionale, teritoriale sau etnice şi aprobă descărcarea de gestiune pe baza raportului Comisiei de cenzori;
b) alege Comitetul comunităţii regionale, teritoriale sau etnice, Biroul permanent şi Comisia de cenzori formată din 3 membri;
c) revocă Comitetul comunităţii regionale, teritoriale sau etnice şi Biroul Permanent atunci când constată că membrii acestora nu mai corespund condiţiilor statutare care au stat la baza alegerii lor;
d) alege pentru următorii 4 ani reprezentanţii comunităţii în Consiliul bisericesc;
e) ia hotărâri privind cumpărarea şi vânzarea de bunuri mobile şi imobile şi alte materiale necesare activităţii proprii;
f) ia orice hotărâri care privesc bunul mers al comunităţii regionale, teritoriale sau etnice.
B. Comitetul comunităţii regionale, teritoriale sau etnice
Art. 72. - (1) Comitetul comunităţii regionale, teritoriale sau etnice este ales de Adunarea generală şi se compune din 5 până la 11 pastori.
(2) Pentru a fi aleşi în Comitetul comunităţii regionale, teritoriale sau etnice, pastorii trebuie îndeplinească următoarele condiţii:
a) să aibă o vechime de cel puţin 5 ani în pastoraţie, cu excepţia comunităţilor nou-înfiinţate;
b) să fie recunoscuţi pentru ataşamentul lor ferm la doctrina, rânduiala şi valorile morale şi spirituale ale Cultului Penticostal;
c) să fie recunoscuţi pentru principialitatea şi probitatea caracterului lor;
d) să fi dovedit eficienţă şi competenţă în lucrarea lor pastorală;
e) să nu fi fost sancţionaţi disciplinar pentru abateri.
(3) Comitetul comunităţii regionale, teritoriale sau etnice se compune din preşedinte, unul sau 2 vicepreşedinţi, secretar şi mai mulţi membri, până la completarea numărului statutar. Dintre aceştia se aleg pastorii coordonatori de zonă.
(4) Preşedintele comunităţii regionale, teritoriale sau etnice are următoarele atribuţii:
a) conduce activitatea curentă a comunităţii regionale, teritoriale sau etnice şi stabileşte sarcini concrete pentru membrii Comitetului comunităţii regionale, teritoriale sau etnice;
b) răspunde nemijlocit de activitatea spirituală din cadrul comunităţii regionale, teritoriale sau etnice, emite decizii de angajare a personalului şi de modificare a drepturilor salariale ale personalului angajat;
c) prezidează şedinţele Comitetului comunităţii regionale, teritoriale sau etnice şi şedinţele extraordinare ale Adunării generale.
(5) Vicepreşedinţii asigură conducerea comunităţii regionale, teritoriale sau etnice în lipsa preşedintelui şi preiau orice responsabilitate stabilită în fişa de post, pe principiul delegării de autoritate. Delegarea de autoritate se va face în scris atunci când intervin deplasări de lungă durată, incapacitate fizică sau de altă natură.
(6) Secretarul efectuează corespondenţa, întocmeşte procesele-verbale ale Adunării generale şi ale Comitetului comunităţii regionale, teritoriale sau etnice, ţine evidenţa cărţilor de muncă ale personalului angajat şi orice alte evidenţe necesare activităţii comunităţii regionale, teritoriale sau etnice.
(7) Ceilalţi membri ai Comitetului comunităţii regionale, teritoriale sau etnice vor avea sarcinile stabilite în sedinţele comitetului.
(8) Comitetul comunităţii regionale, teritoriale sau etnice are următoarele atribuţii:
a) conduce activitatea Comunităţii regionale, teritoriale sau etnice pe durata mandatului încredinţat;
b) duce la îndeplinire hotărârile Adunării generale ale comunităţii regionale, teritoriale sau etnice;
c) pregăteşte lucrările Adunării generale ale comunităţii regionale, teritoriale sau etnice;
d) ia orice hotărâri necesare pentru bunul mers al comunităţii;
e) cercetează abaterile de la morala creştină sau de la doctrina penticostală a pastorilor şi face propuneri Comitetului executiv în vederea sancţionării celor vinovaţi;
f) cercetează abaterile de la morala creştină sau de la doctrina penticostală a celorlalţi slujitori şi ia măsurile ce se impun.
C. Biroul permanent al comunităţii regionale, teritoriale sau etnice
Art. 73. - Biroul permanent al comunităţii regionale, teritoriale sau etnice este format din preşedinte, vicepreşedinţi şi secretar şi rezolvă problemele curente din cadrul comunităţii regionale, teritoriale sau etnice.
Art. 74. - Ceilalţi angajaţi ai comunităţii regionale, teritoriale sau etnice răspund de activitatea lor conform fişei postului şi contractului de muncă în baza căruia au fost angajaţi.
Art. 75. - În cadrul comunităţii regionale, teritoriale sau etnice pot funcţiona diferite comisii pe domenii de activitate, care îşi vor desfăşura activitatea specifică în baza regulamentelor proprii, avizate de conducerea comunităţii regionale, teritoriale sau etnice.
SECŢIUNEA a 4-a
Patrimoniul comunităţii regionale, teritoriale sau etnice
Art. 76. - Comunitatea regională, teritorială sau etnică poate avea imobile proprii, aziluri pentru bătrâni, case de odihnă, edituri, tipografii, unităţi de învăţământ de toate gradele, societăţi misionare, studio radio sau TV şi alte unităţi pentru realizarea scopului propus.
Art. 77. - (1) Comunitatea regională, teritorială sau etnică se susţine financiar din contribuţia tuturor bisericilor din cadrul ei. Ea poate primi donaţii de la orice persoană fizică sau juridică din ţară ori din străinătate, cu respectarea principiului biblic privind moralitatea provenienţei acestora.
(2) Donaţiile de orice natură făcute în mod legal comunităţii regionale, teritoriale sau etnice intră în proprietatea acesteia şi nu pot fi restituite.
Art. 78. - La nivelul comunităţii regionale, teritoriale sau etnice funcţionează unul sau mai multe seminarii biblice penticostale, pentru pregătirea de noi lucrători în cadrul bisericilor din zonă şi pentru instruirea celor deja implicaţi în lucrare.
Art. 79. - (1) Ştampila comunităţii regionale, teritoriale sau etnice este rotundă, cu diametrul de 35 mm. Circumferinţa ei este delimitată de două cercuri concentrice la distanţă de 1 mm unul faţă de celălalt, cercul exterior fiind trasat cu o linie mai groasă. Pe circumferinţa interioară a cercului mai mic se scrie, în formă rotundă, "Cultul Creştin Penticostal - Biserica lui Dumnezeu Apostolică din România", iar pe un al doilea rând interior, sub formă de cerc, se scrie comunitatea regională, teritorială sau etnică, după care urmează denumirea comunităţii.
(2) În centrul ştampilei se află imaginea unui porumbel în zbor care coboară, de la care pornesc raze în toate direcţiile, până la circumferinţa unui cerc imaginar cu diametrul de 15 mm.
Art. 80. - Comunitatea regională, teritorială sau etnică se dizolvă atunci când nu mai sunt îndeplinite condiţiile care au stat la baza înfiinţării ei. În caz de dizolvare, patrimoniul comunităţii regionale, teritoriale sau etnice trece la Cultul Creştin Penticostal - Biserica lui Dumnezeu Apostolică din România.
CAPITOLUL V
Conducerea Cultului Creştin Penticostal - Biserica
lui Dumnezeu Apostolică din România
Art. 81. - (1) Cultul Creştin Penticostal - Biserica lui Dumnezeu Apostolică din România este format din toate bisericile penticostale locale, organizate în comunităţi regionale, teritoriale sau etnice, Institutul Teologic Penticostal şi Casa de Pensii şi Ajutoare a C.C.P. - B.D.A.R.
(2) Cultul Creştin Penticostal - Biserica lui Dumnezeu Apostolică din România este organizaţia centrală de reprezentare a intereselor generale ale părţilor ei componente.
(3) Organele de conducere ale Cultului Creştin Penticostal - Biserica lui Dumnezeu Apostolică din România sunt:
a) Adunarea generală;
b) Consiliul bisericesc;
c) Comitetul executiv.
SECŢIUNEA 1
Adunarea generală
A. Organizare şi funcţionare
Art. 82. - (1) Adunarea generală a Cultului Creştin Penticostal se compune din toţi pastorii în exerciţiu şi din câte un delegat la 1.500 de membri. Bisericile locale care au un număr mai mic de membri se vor asocia prin bună înţelegere şi vor alege delegatul lor la Adunarea generală a Cultului Creştin Penticostal, cu prioritate dintre prezbiteri sau diaconi.
(2) Adunarea generală a Cultului Creştin Penticostal se convoacă de Comitetul executiv în şedinţe ordinare cu caracter electiv o dată la 4 ani, când se constituie în Congresul Cultului Creştin Penticostal - Biserica lui Dumnezeu Apostolică.
(3) Adunarea generală a Cultului Creştin Penticostal se convoacă anual de Comitetul executiv, în şedinţe ordinare cu caracter spiritual şi organizatoric, constituindu-se în Conferinţa naţională a Cultului Creştin Penticostal - Biserica lui Dumnezeu Apostolică, la care vor participa toţi pastorii în exerciţiu.
(4) Adunarea generală a cultului se convoacă de Comitetul executiv în şedinţe extraordinare pentru modificarea actelor normative, când se constituie în Congresul de lucru al Cultului Creştin Penticostal - Biserica lui Dumnezeu Apostolică.
B. Atribuţiile Adunării generale
Art. 83. - (1) Atribuţiile Adunării generale a Cultului Creştin Penticostal sunt:
a) primeşte raportul de activitate al Consiliului bisericesc şi al Comisiei de cenzori;
b) descarcă de gestiune Consiliul bisericesc;
c) alege din cadrul Consiliului bisericesc membrii Comitetului executiv, care trebuie să aibă o vechime în pastoraţie de cel puţin 8 ani;
d) alege Comisia de cenzori alcătuită din 3 membri;
e) face modificări în Statutul Cultului Creştin Penticostal, la propunerea Consiliului bisericesc;
f) aduce îmbunătăţiri la Mărturisirea de credinţă, la propunerea Consiliului bisericesc;
g) votează moţiuni şi rezoluţii referitoare la morala creştină, libertatea religioasă, drepturile omului, mediul încojurător şi alte probleme de interes major;
h) hotărăşte în privinţa colaborării Cultului Creştin Penticostal - Biserica lui Dumnezeu Apostolică cu alte organizaţii religioase din ţară şi din străinătate, în condiţiile păstrării identităţii sale spirituale şi administrative.
Art. 84. - (1) Lucrările Congresului Cultului Creştin Penticostal - Biserica lui Dumnezeu Apostolică vor fi prezidate de un birou de zi, format din 5 membri, condus de un preşedinte ales, la propunerea Adunării generale.
(2) Conferinţa naţională a Cultului Creştin Penticostal - Biserica lui Dumnezeu Apostolică va fi condusă de Comitetul executiv.
SECŢIUNEA a 2-a
Consiliul bisericesc
A. Organizare şi funcţionare
Art. 85. - (1) Consiliul bisericesc este forul superior de conducere al Cultului Creştin Penticostal - Biserica lui Dumnezeu Apostolică din România între adunările generale elective.
(2) Consiliul bisericesc este format din 31 de membri, aleşi dintre pastorii care au cel puţin 8 ani în pastoraţie.
(3) Fac parte de drept din Consiliul bisericesc preşedinţii comunităţilor penticostale regionale şi un reprezentant al comunităţilor etnice.
(4) Consiliul bisericesc se întruneşte de cel puţin două ori pe an şi este convocat de Comitetul executiv sau de cel puţin jumătate din numărul consilierilor. Hotărârile consiliului se iau cu majoritate simplă, în prezenţa a cel puţin două treimi din numărul membrilor.
(5) Consiliul bisericesc este prezidat de preşedintele Cultului Creştin Penticostal - Biserica lui Dumnezeu Apostolică din România, asistat de secretarul general.
B. Atribuţiile Consiliului bisericesc
Art. 86. - Consiliul bisericesc are următoarele atribuţii:
a) îndrumă şi controlează activitatea Comitetului executiv;
b) înfiinţează şi organizează departamente de lucru şi aprobă regulamentele acestora;
c) duce la îndeplinire hotărârile Congresului şi ale Conferinţei naţionale ale Cultului Creştin Penticostal - Biserica lui Dumnezeu Apostolică din România, delegând sarcini specifice Comitetului executiv şi comisiilor de specialitate;
d) analizează situaţia generală din cadrul Cultului Creştin Penticostal - Biserica lui Dumnezeu Apostolică din România şi face recomandări bisericilor şi celorlalte organizaţii membre pentru buna desfăşurare a activităţii acestora;
e) hotărăşte, când situaţia o impune, excluderea din Cultul Creştin Penticostal - Biserica lui Dumnezeu Apostolică din România a unei biserici sau a altei organizaţii membre, care s-a abătut de la doctrina penticostală sau de la morala creştină;
f) propune Conferinţei naţionale colaborarea Cultului Creştin Penticostal - Biserica lui Dumnezeu Apostolică din România cu organizaţii penticostale, evanghelice, ecumenice sau filantropice atât din interiorul, cât şi din exteriorul ţării, în condiţiile păstrării identităţii spirituale şi administrative;
g) descarcă de gestiunea anuală Comitetul executiv, după prezentarea raportului Comisiei de cenzori;
h) votează bugetul Cultului Creştin Penticostal - Biserica lui Dumnezeu Apostolică din România;
i) îi revocă pe acei membri ai Comitetului executiv care nu corespund sau demisionează, iar în caz de deces completează locurile rămase libere, cu informarea Adunării generale;
j) aprobă cumpărări şi vânzări de bunuri imobile necesare activităţii centrale;
k) îi validează sau îi invalidează, atunci când situaţia o impune, pe rectorul Institutului Teologic Penticostal, pe redactorul-şef al publicaţiei centrale de presă şi pe preşedintele şi pe directorul Casei de Pensii şi Ajutoare a Cultului Creştin Penticostal - Biserica lui Dumnezeu Apostolică din România;
l) judecă abaterile de la conduita creştină sau de la Mărturisirea de credinţă ale slujitorilor şi ia hotărâri în acest sens, ca instanţă de apel;
m) stabileşte perioadele pentru alegeri în bisericile locale, la comunităţile regionale, teritoriale sau etnice şi la nivel central.
SECŢIUNEA a 3-a
Comitetul executiv
A. Organizare şi funcţionare
Art. 87. - (1) Comitetul executiv este însărcinat cu conducerea curentă a Cultului Creştin Penticostal - Biserica lui Dumnezeu Apostolică din România prin Biroul permanent şi se compune din: preşedinte, 2 vicepreşedinţi, secretar general, trezorier şi 2 membri.
(2) Preşedintele reprezintă Cultul Creştin Penticostal - Biserica lui Dumnezeu Apostolică din România în relaţiile oficiale, coordonează activitatea Consiliului bisericesc şi a Comitetului executiv, emite decizii cu privire la personalul angajat, ordonează plăţile şi semnează actele şi documentele împreună cu secretarul general, ia orice alte hotărâri în limita competenţei sale.
(3) Secretarul general coordonează personalul angajat al Cultului Creştin Penticostal - Biserica lui Dumnezeu Apostolică din România. El are răspunderea activităţii operative privind personalul administrativ şi de specialitate. În situaţii speciale reprezintă Cultul Creştin Penticostal - Biserica lui Dumnezeu Apostolică din România în relaţiile oficiale. Împreună cu preşedintele ordonează plăţile şi semnează actele şi documentele Cultului Creştin Penticostal - Biserica lui Dumnezeu Apostolică din România.
(4) El are în subordine secretarul, care efectuează corespondenţa şi ţine la zi evidenţa necesară activităţii centrale.
(5) Vicepreşedinţii asigură conducerea Comitetului executiv în lipsa preşedintelui şi se implică activ în rezolvarea sarcinilor ce le sunt încredinţate în cadrul şedinţelor acestuia.
(6) Trezorierul răspunde de gestiunea financiar-contabilă a Cultului Creştin Penticostal - Biserica lui Dumnezeu Apostolică din România şi îl are în subordine pe contabilul-şef.
(7) Ceilalţi membri ai Comitetului executiv participă la întrunirile acestuia cu drept de vot şi se implică activ în rezolvarea sarcinilor ce le revin.
B. Atribuţiile Comitetului executiv
Art. 88. - (1) Atribuţiile Comitetului executiv sunt:
a) conduce activitatea curentă a Cultului Creştin Penticostal - Biserica lui Dumnezeu Apostolică din România;
b) duce la îndeplinire hotărârile Consiliului bisericesc;
c) rezolvă, la solicitarea comunităţii regionale, teritoriale sau etnice, problemele deosebite care apar în cadrul bisericilor;
d) susţine şi apără interesele bisericilor şi ale celorlalte organizaţii penticostale, la cererea acestora;
e) aprobă angajarea personalului necesar desfăşurării activităţii centrale;
f) întocmeşte proiectul de buget al Cultului Creştin Penticostal - Biserica lui Dumnezeu Apostolică din România şi urmăreşte execuţia bugetară;
g) aprobă achiziţionarea bunurilor mobile necesare activităţii centrale.
(2) Hotărârile Comitetului executiv au valabilitate numai dacă au fost votate de majoritatea simplă a membrilor săi.
(3) Comitetul executiv se convoacă de către preşedintele Cultului Creştin Penticostal - Biserica lui Dumnezeu Apostolică din România şi se întruneşte trimestrial sau ori de câte ori este nevoie.
(4) Nu se admite cumulul de funcţii pentru funcţiile executive (preşedinte, vicepreşedinte, secretar) la nivelul Comitetului executiv şi la nivelul comunităţilor regionale, teritoriale sau etnice.
Art. 89. - (1) În desfăşurarea activităţii sale, Comitetul executiv este ajutat de către Biroul permanent, care este format din: preşedintele cultului, vicepreşedinţi şi secretar general.
(2) Biroul permanent este un instrument de lucru, ajutător în susţinerea activităţii Comitetului executiv.
(3) Biroul permanent soluţionează probleme cu caracter urgent, de natură administrativă, prezintă referate, rapoarte, informări din partea departamentelor de specialitate sau orice alt tip de documente în vederea informării corecte şi exacte a Comitetului executiv.
(4) Biroul permanent analizează şi investighează problemele ivite şi prezintă concluziile Comitetului executiv, care decide asupra modului de soluţionare a acestora.
CAPITOLUL VI
Învăţământul confesional
SECŢIUNEA 1
Organizare şi funcţionare
Art. 90. - Cultul Creştin Penticostal - Biserica lui Dumnezeu Apostolică din România înfiinţează şi organizează unităţi de învăţământ pentru pregătirea personalului de cult, a profesorilor de religie, precum şi a altor specialişti necesari desfăşurării activităţii religioase.
Art. 91. - Forma, gradul, numărul şi planul de şcolarizare pentru instituţiile de învăţământ propriu se decid de Cultul Creştin Penticostal - Biserica lui Dumnezeu Apostolică din România în condiţii de autonomie a unităţilor administrativ-teritoriale ale cultului şi potrivit legii.
Art. 92. - Principalele forme de învăţământ din cadrul Cultului Creştin Penticostal - Biserica lui Dumnezeu Apostolică din România sunt:
a) şcoala duminicală, în cadrul bisericii locale;
b) grădiniţele pentru preşcolari; ele se organizează de biserica locală potrivit metodologiei şi normelor legale specifice;
c) şcolile primare;
d) şcolile gimnaziale;
e) seminariile biblice, în cadrul comunităţilor regionale, teritoriale, etnice;
f) liceele cu profil teologic;
g) unităţile de învăţământ superior.
SECŢIUNEA a 2-a
Organizarea învăţământului în biserica locală.
Şcoala duminicală
Art. 93. - Şcoala duminicală reprezintă o formă specifică învăţământului confesional şi se organizează în baza principiului potrivit căruia părinţii sau, după caz, reprezentantul legal sau tutorele copilului aleg confesiunea copilului şi, respectiv, forma de învăţământ specifică confesiunii.
Art. 94. - Şcoala duminicală se organizează şi îşi desfăşoară activitatea potrivit programei Cultului Creştin Penticostal - Biserica lui Dumnezeu Apostolică din România. În cadrul şcolii duminicale îşi desfăşoară activitatea învăţători care sunt aleşi de biserica locală. Elevii primesc calificative sau note care, la cerere, pot fi transmise şcolilor, pe care aceştia le frecventează, pentru disciplina Religie.
SECŢIUNEA a 3-a
Organizarea învăţământului superior în Cultul Creştin
Penticostal - Biserica lui Dumnezeu Apostolică din România
Art. 95. - (1) Învăţământul teologic superior cuprinde Institutul Teologic Penticostal, facultăţi de teologie, asistenţă socială, precum şi orice alte forme necesare desfăşurării în condiţii optime a procesului de instruire şi formare a slujitorilor şi personalului de specialitate.
(2) Învăţământul teologic superior se organizează în condiţiile legii. Senatul este principalul for de conducere. Senatul este condus de către un preşedinte, care este rectorul unităţii de învăţământ.
(3) Rectorul Institutului Teologic Penticostal este ales sau revocat de senatul instituţiei de învăţământ şi confirmat de Consiliul bisericesc în ceea ce priveşte alegerea sau revocarea sa. El reprezintă instituţia din punct de vedere administrativ şi juridic.
(4) Fiecare facultate este condusă de un consiliu profesoral care stabileşte modul operativ de desfăşurare a activităţilor de învăţământ planificate.
CAPITOLUL VII
Casa de Pensii şi Ajutoare a Cultului Creştin Penticostal
Art. 96. - (1) Casa de Pensii şi Ajutoare se organizează potrivit regulamentului propriu de organizare şi funcţionare şi conform normelor legale în vigoare referitoare la sistemul de pensii şi asigurări sociale.
(2) Casa de Pensii şi Ajutoare are personalitate juridică şi patrimoniu propriu.
Art. 97. - Casa de Pensii şi Ajutoare este condusă de Consiliul de administraţie, din care fac parte consilieri aprobaţi de Consiliul bisericesc. Consiliul de administraţie este condus de către un preşedinte, care devine preşedintele Casei de Pensii şi Ajutoare.
Art. 98. - Preşedintele Casei de Pensii şi Ajutoare reprezintă această instituţie în raporturile sale cu Consiliul bisericesc, precum şi în alte domenii de interes major.
Art. 99. - Conducerea operativă a Casei de Pensii şi Ajutoare se realizeză de către directorul Casei de Pensii şi Ajutoare. Acestuia îi revine sarcina gestionării în bune condiţii a activităţii curente a Casei de Pensii şi Ajutoare.
Art. 100. - Directorul Casei de Pensii şi Ajutoare coordonează Biroul permanent al Casei de Pensii şi Ajutoare, care îndeplineşte sarcinile stabilite potrivit regulamentului.
Art. 101. - Principalele atribuţii ale Casei de Pensii şi Ajutoare sunt:
a) asigură pensii pentru persoanele care au fost contribuabili potrivit normelor în materie;
b) asigură diferite indemnizaţii, sporuri şi plăţi caracteristice sistemului de asigurări sociale şi pensii;
c) acordă ajutoare şi efectuează plăţi cu caracter umanitar în condiţiile stabilite de prevederile regulamentului.
CAPITOLUL VIII
Asistenţa socială în Cultul Creştin Penticostal -
Biserica lui Dumnezeu Apostolică din România
Art. 102. - În desfăşurarea activităţii sale, Cultul Creştin Penticostal - Biserica lui Dumnezeu Apostolică din România poate înfiinţa unităţi de asistenţă socială de orice tip, precum: centre de plasament, centre de zi, case de tip familial, centre de urgenţă, cantine, centre de prevenire sau informare, centre maternale, aziluri şi altele asemenea.
Art. 103. - (1) Unităţile de asistenţă socială pot funcţiona atât în cadrul unor organizaţii de tip fundaţii sau asociaţii, cât şi în cadrul bisericii locale, în condiţii dispuse de normele specifice în vigoare.
(2) Asistenţa religioasă din unităţile care funcţionează în cadrul bisericii locale se va face potrivit confesiunii penticostale.
CAPITOLUL IX
Publicaţii şi mass-media în atenţia Cultului Creştin Penticostal -
Biserica lui Dumnezeu Apostolică din România
Art. 104. - Cultul Creştin Penticostal - Biserica lui Dumnezeu Apostolică din România are ca principală publicaţie revista "Cuvântul Adevărului". În desfăşurarea activităţii sale, Cultul Creştin Penticostal - Biserica lui Dumnezeu Apostolică din România poate edita şi tipări diverse publicaţii, potrivit principiului dreptului la liberă exprimare.
Art. 105. - Cultul Creştin Penticostal - Biserica lui Dumnezeu Apostolică din România poate înfiinţa studiouri de înregistrare audio sau video, posturi de radio şi de televiziune şi poate imprima casete audio, compact-discuri, DVD-uri audio ori video, pe linia scopului propus.
Art. 106. - Materialele muzicale, poeziile ori mesajele din cadrul serviciilor divine de închinare pot fi folosite fără a atrage responsabilităţi financiare sau de orice altă natură în sarcina bisericii locale.
CAPITOLUL X
Dispoziţii finale
Art. 107. - Cultul Creştin Penticostal - Biserica lui Dumnezeu Apostolică din România se susţine din contribuţia tuturor comunităţilor regionale, teritoriale şi etnice. El poate primi donaţii din partea persoanelor fizice şi juridice, din ţară şi din străinătate, cu respectarea principiului biblic privind moralitatea provenienţei acestora, şi din alte activităţi proprii.
Art. 108. - Donaţiile de orice natură făcute în mod legal Cultului Creştin Penticostal - Biserica lui Dumnezeu Apostolică din România intră în proprietatea acestuia şi nu pot fi restituite sub nicio formă donatorilor.
Art. 109. - Cultul Creştin Penticostal - Biserica lui Dumnezeu Apostolică din România poate avea imobile proprii, aziluri pentru bătrâni, case de odihnă, edituri, tipografii, unităţi de învăţământ de orice grad, societăţi misionare, studiouri radio sau TV, unităţi sanitare şi orice alte unităţi şi instituţii, pe linia îndeplinirii activităţii propuse.
Art. 110. - În cadrul Cultului Creştin Penticostal - Biserica lui Dumnezeu Apostolică din România pot funcţiona comisii sau departamente de lucru, precum şi birouri de specialitate, în baza unor regulamente proprii aprobate de Consiliul bisericesc, care sunt subordonate acestuia.
Art. 111. - (1) Ştampila Cultului Creştin Penticostal - Biserica lui Dumnezeu Apostolică din România este rotundă, cu diametrul de 35 mm. Circumferinţa ştampilei este delimitată de două cercuri concentrice la distanţă de 1 mm unul faţă de celălalt, cercul exterior fiind trasat cu o linie mai groasă. Pe circumferinţa interioară a cercului mai mic se scrie în formă rotundă "Cultul Creştin Penticostal - Biserica lui Dumnezeu Apostolică din România".
(2) În centrul ştampilei se află imaginea unui porumbel în zbor, care coboară, de la care pornesc raze în toate direcţiile, până la circumferinţa unui cerc imaginar cu diametrul de 15 mm.
Art. 112. - Prezentul statut a fost dezbătut şi aprobat în cadrul Congresului de lucru al Cultului Creştin Penticostal - Biserica lui Dumnezeu Apostolică din România în data de 23 noiembrie 2005, la Baia Mare.
HOTĂRÂRE privind recunoaşterea Statutului Cultului Creştin Penticostal - Biserica lui Dumnezeu Apostolică din România
(Publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 214 din 20 martie 2008)
În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, precum şi al art. 49 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor,
Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.
Articol unic. - Se recunoaşte Statutul Cultului Creştin Penticostal - Biserica lui Dumnezeu Apostolică din România, prevăzut în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
PRIM-MINISTRU
CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU
Contrasemnează
Ministrul Culturii şi Cultelor
Adrian Iorgulescu
Bucureşti, 20 februarie 2008.
Nr. 189.
Anexă
Statutul
Cultului Creştin Penticostal - Biserica lui Dumnezeu Apostolică
din România
CAPITOLUL I
Dispoziţii generale
SECŢIUNEA 1
Principiile fundamentale
Art. 1. - În desfăşurarea activităţii sale, Cultul Creştin Penticostal are la bază următoarele principii:
a) principiul garantării dreptului la libertatea de gândire, de conştiinţă şi religie al oricărei persoane de pe teritoriul României, potrivit Constituţiei şi tratatelor religioase la care România este parte, reprezintă un principiu fundamental în activitatea Cultului Creştin Penticostal;
b) principiul nondiscriminării. Nicio persoană nu poate fi pusă în situaţie de inferioritate pentru credinţa sau apartenenţa sa la o grupare, asociaţie religioasă sau cult ori pentru exercitarea libertăţii religioase. Dobândirea şi exercitarea drepturilor religioase se realizează fără constrângere, în baza legii şi a prezentului statut;
c) principiul autonomiei. În raporturile sale cu statul român, Cultul Creştin Penticostal este autonom. Exercitarea credinţei penticostale se face în baza normelor stabilite de statutul de organizare şi funcţionare;
d) principiul egalităţii. Cultele legal recunoscute sunt egale în faţa legii şi a autorităţilor statale de orice rang. Raporturile Cultului Creştin Penticostal cu alte culte sau organizaţii se realizează pe baza respectului reciproc;
e) principiul conformităţii cu normele moral-creştine.
Art. 2. - Libertatea religioasă reprezintă dreptul oricărei persoane de a-şi manifesta credinţa religioasă în mod individual sau în public în cadrul Cultului, fără constrângeri sau restricţii. Norma de bază în exercitarea credinţei penticostale este reprezentată de Sfânta Scriptură şi de Statutul Cultului Creştin Penticostal, însoţit de Mărturisirea de credinţă.
Art. 3. - Părinţii, tutorii sau alţi reprezentanţi legali au dreptul exclusiv de a opta pentru educaţia religioasă a copiilor minori, conform propriilor convingeri.
SECŢIUNEA a 2-a
Consideraţii generale privind Cultul Creştin Penticostal
Art. 4. - Cultul Creştin Penticostal - Biserica lui Dumnezeu Apostolică din România se fundamentează pe învăţăturile Sfintelor Scripturi. În toate actele şi publicaţiile oficiale denumirea este: Cultul Creştin Penticostal - Biserica lui Dumnezeu Apostolică din România (C.C.P. - B.D.A.R.).
Art. 5. - Cultul Creştin Penticostal - Biserica lui Dumnezeu Apostolică din România este format din toate bisericile locale din ţară şi din străinătate, care în mod liber au adoptat Mărturisirea de credinţă penticostală, se organizează şi funcţionează după prezentul statut.
Art. 6. - Sediul Cultului Creştin Penticostal - Biserica lui Dumnezeu Apostolică din România este în municipiul Bucureşti, str. Dr. Carol Davila nr. 81, sectorul 5, cu posibilitatea de a se schimba atunci când situaţia o cere.
Art. 7. - Cultul Creştin Penticostal - Biserica lui Dumnezeu Apostolică din România este autonom faţă de stat. Principiile de credinţă ale Cultului Creştin Penticostal - Biserica lui Dumnezeu Apostolică din România sunt cele cuprinse în Mărturisirea de credinţă.
Art. 8. - Cultul Creştin Penticostal - Biserica lui Dumnezeu Apostolică din România respectă Constituţia şi legile ţării, potrivit principiului conformităţii legilor faţă de normele şi valorile moralspirituale promovate de Sfânta Scriptură.
CAPITOLUL II
Organizarea Cultului Creştin Penticostal
Art. 9. - (1) Cultul Creştin Penticostal - Biserica lui Dumnezeu Apostolică din România are următoarele părţi componente:
a) biserica locală, constituită dintr-un număr de cel puţin 20 de membri. De biserica locală aparţin bisericile filiale, care se pot constitui şi cu mai puţin de 20 de membri;
b) comunitatea regională din România, constituită în baza unei hotărâri a Consiliului bisericesc, formată dintr-un număr de biserici locale aparţinând unei anumite zone geografice din ţară;
c) comunitatea etnică din România, constituită în baza unei hotărâri a Consiliului bisericesc, formată dintr-un număr de biserici locale aparţinând unei anumite etnii;
d) comunitatea teritorială din diaspora, constituită în baza unei hotărâri a Consiliului bisericesc, formată dintr-un număr de biserici locale din una sau mai multe ţări;
e) Institutul Teologic Penticostal şi alte unităţi de învăţământ de alt rang, organizate potrivit dispoziţiilor Legii învăţământului nr. 84/1995, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi altor norme în domeniu;
f) Casa de Pensii şi Ajutoare a Cultului Creştin Penticostal Biserica lui Dumnezeu Apostolică din România, organizată potrivit normelor legale în vigoare referitoare la sistemul de pensii şi asigurări sociale ale cultelor, denumită în continuare Casa de Pensii şi Ajutoare.
(2) Părţile componente ale Cultului Creştin Penticostal sunt persoane juridice. Ele dobândesc personalitate juridică în condiţiile îndeplinirii cerinţelor prezentului statut.
Art. 10. - Structura de conducere a Cultului Creştin Penticostal - Biserica lui Dumnezeu Apostolică din România este formată din:
a) Adunarea generală;
b) Consiliul bisericesc;
c) Comitetul executiv.
Art. 11. - Cultul Creştin Penticostal - Biserica lui Dumnezeu Apostolică din România, bisericile penticostale locale, comunităţile regionale, comunităţile etnice, comunităţile teritoriale, Institutul Teologic Penticostal şi Casa de Pensii şi Ajutoare sunt persoane juridice şi se organizează şi funcţionează potrivit prezentului statut.
CAPITOLUL III
Biserica locală
SECŢIUNEA 1
Scopurile bisericii locale
Art. 12. - Biserica penticostală locală este gruparea de credincioşi care, prin îndemnul şi călăuzirea Duhului Sfânt, într-un mod liber consimţit, acceptă şi respectă Mărturisirea de credinţă şi Statutul Cultului Creştin Penticostal - Biserica lui Dumnezeu Apostolică din România.
Art. 13. - Biserica penticostală locală are autonomie funcţională în condiţiile prezentului statut şi are ca normă de credinţă şi practică creştină Sfânta Scriptură, oglindită în Mărturisirea de credinţă.
Art. 14. - Scopurile esenţiale ale bisericii penticostale locale sunt:
a) glorificarea lui Dumnezeu;
b) păstrarea nealterată şi propovăduirea învăţăturii Sfintelor Scripturi;
c) ucenicia, creşterea spirituală şi educarea credincioşilor;
d) răspândirea Evangheliei pentru mântuirea celor pierduţi;
e) practicarea actelor de cult şi a părtăşiei frăţeşti;
f) ajutorarea celor în nevoi, ca manifestare a dragostei creştine.
SECŢIUNEA a 2-a
Constituire şi organizare
Art. 15. - (1) Biserica penticostală locală se constituie prin hotărârea Adunării generale de constituire a Bisericii şi funcţionează în cadrul Cultului Creştin Penticostal - Biserica lui Dumnezeu Apostolică din România, pe baza autorizaţiei eliberate de Comitetul executiv, la cererea comunităţii regionale, teritoriale sau etnice, şi se înscrie în Registrul unic al persoanelor juridice de la sediul cultului.
(2) În prealabil, comunitatea regională, teritorială sau etnică se va convinge că credincioşii care solicită autorizarea cunosc, acceptă şi respectă prezentul statut şi că dispun de spaţiul necesar funcţionării ca biserică.
(3) În aceleaşi condiţii va fi autorizată şi biserica filială, care însă, din punct de vedere spiritual şi administrativ, depinde de biserica locală.
Art. 16. - În situaţia în care biserica locală constată că sunt îndeplinite condiţiile necesare, iar situaţia o cere, poate solicita comunităţii regionale, teritoriale sau etnice schimbarea autorizării bisericii filiale în biserică locală.
Art. 17. - Nicio biserică locală nu poate aparţine Cultului Creştin Penticostal - Biserica lui Dumnezeu Apostolică din România dacă nu aparţine unei comunităţi regionale, teritoriale sau etnice.
Art. 18. - Desprinderea dintr-o biserică penticostală a unui grup de credincioşi, în vederea înfiinţării, în aceeaşi localitate, a unei noi biserici, se face cu aprobarea comunităţii regionale, teritoriale sau etnice şi numai atunci când această acţiune contribuie la progresul lucrării lui Dumnezeu.
Art. 19. - Autorizarea în cadrul Cultului Creştin Penticostal - Biserica lui Dumnezeu Apostolică Penticostală din România a unei biserici dintr-o altă confesiune religioasă, care acceptă şi practică învăţătura penticostală, se va face cu aprobarea Consiliului bisericesc, la solicitarea şi cu avizul comunităţii regionale, teritoriale sau etnice şi în urma unei monitorizări de minimum un an. Din momentul autorizării, biserica devine unitate de cult creştin penticostal.
Art. 20. - Biserica penticostală locală este legal angajată faţă de terţi, prin semnătura pastorului şi cea a secretarului sau a unui delegat al acestora.
Art. 21. - (1) Ştampila bisericii este rotundă, cu diametrul de 35 mm. Circumferinţa ei este delimitată de două cercuri concentrice la distanţă de 1 mm unul faţă de celălalt, cercul exterior fiind trasat cu o linie mai groasă. Pe circumferinţa interioară a cercului mai mic se scrie în formă rotundă "Cultul Creştin Penticostal - Biserica lui Dumnezeu Apostolică din România", iar pe un al doilea rând, interior, sub formă de cerc, se scrie biserica, după care urmează judeţul.
(2) În centrul ştampilei se află imaginea unui porumbel în zbor, care coboară, de la care pornesc raze în toate direcţiile, până la circumferinţa unui cerc imaginar cu diametrul de 15 mm.
(3) Ştampila poate cuprinde de asemenea denumirea specifică a bisericii, de exemplu: Betel, Betania, Filadelfia şi altele asemenea.
(4) Modelul ştampilei este unic şi se află la sediul central al Cultului Creştin Penticostal - Biserica lui Dumnezeu Apostolică din România.
Art. 22. - Biserica locală încetează să mai existe atunci când scopurile pentru care s-a constituit nu mai pot fi îndeplinite sau când comunitatea regională constată că biserica nu mai respectă prezentul statut şi după ce s-au epuizat toate demersurile în soluţionarea crizei.
SECŢIUNEA a 3-a
Calitatea de membru al bisericii locale
A. Dobândirea calităţii de membru
Art. 23. - Calitatea de membru al bisericii locale se dobândeşte de către persoana care:
a) s-a întors la Dumnezeu cu pocăinţă şi credinţă, făcând dovada naşterii din nou;
b) l-a mărturisit pe Isus Hristos în apa botezului ca Domn şi Mântuitor, conform Sfintelor Scripturi;
c) acceptă prezentul Statut al Cultului Creştin Penticostal - Biserica lui Dumnezeu Apostolică din România;
d) se înscrie ca membru în evidenţele bisericii.
Art. 24. - Acceptul pentru botezul în apă al persoanelor nou-convertite se face, la cererea acestora, de către pastorul bisericii, împreună cu comitetul acesteia. Aceste persoane vor urma în prealabil un curs de pregătire biblică în vederea însuşirii adevărurilor de bază ale vieţii de credinţă. Vor fi acceptate la botez numai acele persoane care fac dovada unei întoarceri autentice la Dumnezeu.
Art. 25. - Calitatea de membru este personală şi netransmisibilă. Un credincios poate fi membru în acelaşi timp numai într-o singură biserică.
Art. 26. - (1) Credincioşii penticostali se pot transfera, la cerere scrisă, într-o altă biserică.
(2) Se acceptă transferul de membri în bisericile penticostale şi al credincioşilor din alte biserici evanghelice, care acceptă Mărturisirea de credinţă şi practica Cultului Creştin Penticostal - Biserica lui Dumnezeu Apostolică din România.
(3) Analiza şi decizia cu privire la cerea de transfer se fac de către pastorul bisericii împreună cu comitetul bisericii.
(4) Membrii care pleacă din localitate sau din ţară pentru o perioadă mai mare de 3 luni, indiferent de motivul plecării, trebuie să ceară transferul de la biserica locală, iar la întoarcere vor aduce transferul de la biserica pe care au frecventat-o în perioada absenţei din biserica locală.
Art. 27. - Calitatea de membru al bisericii încetează prin retragere, transfer, excludere sau deces. Retragerea ca membru trebuie să fie comunicată conducerii bisericii în scris. Persoanele care pierd calitatea de membru nu au niciun drept asupra bunurilor şi valorilor aduse sub orice titlu în patrimoniul bisericii şi nici urmaşii lor.
B. Drepturile membrilor
Art. 28. - Drepturile membrilor bisericii locale sunt:
a) să participe la slujbele bisericii;
b) să participe la adunările generale ale bisericii, cu drept de vot;
c) să fie aleşi în diferite slujbe spirituale sau administrative, potrivit chemării lui Dumnezeu şi în funcţie de calităţile spirituale şi capacităţile intelectuale;
d) să li se oficieze actele de cult de care au nevoie;
e) să beneficieze de asistenţă spirituală din partea bisericii;
f) să se poată transfera într-o altă biserică, la cerere.
C. Obligaţiile membrilor
Art. 29. - Îndatoririle membrilor bisericii locale sunt:
a) să trăiască în spiritul învăţăturilor Sfintelor Scripturi şi să respecte prezentul statut;
b) să frecventeze cu regularitate serviciile divine şi să îşi aducă contribuţia la împlinirea menirii bisericii;
c) să îi respecte pe ceilalţi membri, pe slujitorii bisericii, să respecte rânduiala bisericii locale şi să se supună hotărârilor conducerii acesteia;
d) să contribuie cu regularitate la susţinerea financiară a bisericii prin zeciuieli şi donaţii, potrivit învăţăturii Sfintelor Scripturi şi nevoilor lucrării lui Dumnezeu.
D. Disciplina membrilor. Reguli şi proceduri
Art. 30. - (1) Fiecare membru al bisericii este supus disciplinei acesteia.
(2) Disciplina bisericească se exercită de conducerea bisericii, sub îndrumarea pastorului, cu următoarele scopuri:
a) pentru a păstra sănătatea morală şi spirituală a bisericii;
b) pentru a păstra unitatea şi armonia în cadrul bisericii;
c) pentru a îndemna la pocăinţă şi a-l recupera pe cel căzut;
d) pentru a păstra neştirbită mărturia bisericii în faţa lumii.
(3) Formele de disciplinare care se aplică în biserică sunt:
a) mustrare personală de către pastor sau conducătorul bisericii;
b) mustrare în faţa comitetului bisericii;
c) retragerea unor drepturi, dreptul de a sluji în biserică, dreptul de a participa la Cina Domnului, pe o perioadă determinată;
d) retragerea tuturor drepturilor de membru pe o perioadă nedeterminată;
e) excluderea; excluderea, după caz, poate fi însoţită de interdicţia accesului persoanei excluse în locaşul de cult al bisericii care a decis excluderea.
(4) În desfăşurarea activităţii sale, biserica poate decide, în cazuri riguros determinate, interzicerea accesului unor persoane care tulbură serviciile divine.
(5) Sancţiunile prevăzute la alin. (3) lit. c)-e) din prezentul articol se trec într-un proces-verbal semnat de conducerea bisericii, se aduc la cunoştinţă celui în cauză şi se comunică Adunării generale.
(6) Persoana faţă de care s-a aplicat o formă de disciplinare are dreptul de a se adresa în scris, prin contestaţie, comunităţii regionale, teritoriale sau etnice, ca organ ierarhic superior, în termen de 30 de zile de la comunicarea sancţiunii.
(7) Aplicarea formei extreme de disciplinare, excluderea, se face cu confirmarea comunităţii regionale, teritoriale sau etnice, pentru următoarele abateri:
a) căderea în păcate grave şi trăirea în păcat;
b) trăirea nedemnă din punct de vedere moral, trăire care aduce prejudicii grave bisericii şi lucrării lui Dumnezeu;
c) răspândirea de învăţături şi practici contrare adevărului biblic;
d) subminarea cu premeditare a unităţii şi autorităţii bisericii prin producerea de dezbinări sau prin răspândirea de zvonuri care pot duce la aceasta;
e) absenţa îndelungată şi voită de la serviciile divine şi de la activităţile desfăşurate în cadrul bisericii.
(8) Repunerea în drepturi, respectiv reprimirea celui pus sub disciplină, conform alin. (3) lit. c)-e) din prezentul articol, se face de către pastor împreună cu comitetul bisericii, atunci când acesta:
a) se căieşte din toată inima de abaterile sale;
b) face dovada că viaţa lui s-a îndreptat şi că a fost iertat de Domnul pentru faptele sale;
c) se supune rânduielilor bisericii;
d) cere în scris să fie reprimit.
(9) În cazul reprimirii celui exclus, aceasta se comunică comunităţii regionale, teritoriale sau etnice. Excluderea, precum şi reprimirea vor fi consemnate într-un proces-verbal şi operate în evidenţele de membri ale bisericii.
E. Alte categorii de persoane
Art. 31. - (1) Sunt consideraţi aparţinători ai bisericii următorii:
a) minorii nebotezaţi din familiile credincioşilor penticostali, care frecventează serviciile divine ale bisericii;
b) persoanele care frecventează în mod constant serviciile religioase şi încă nu au fost botezate, dar care şi-au exprimat opţiunea scrisă în acest sens.
(2) Aparţinătorii beneficiază de următoarele drepturi:
a) să participe la slujbele bisericii;
b) să beneficieze de îndrumare spirituală din partea bisericii.
(3) Aparţinătorii au obligaţia de a se încadra în disciplina şi în rânduiala bisericii locale.
SECŢIUNEA a 4-a
Slujitorii bisericii
A. Categoriile de slujitori
Art. 32. - Potrivit principiului Noului Testament cu privire la preoţia tuturor credincioşilor, fiecare credincios este chemat să slujească în biserică, potrivit darului încredinţat lui de Dumnezeu şi recunoscut de biserică.
Art. 33. - Biserica penticostală recunoaşte slujbele spirituale din biserică, potrivit Epistolei către Efeseni 4: 11-13; apostoli, proroci, evanghelişti, păstori şi învăţători, precum şi potrivit Epistolei 1Tim. 3: 1-13: prezbiteri şi diaconi.
Art. 34. - Credincioşii care dovedesc maturitate spirituală şi calităţi de slujire menite să contribuie la desăvârşirea spirituală a celorlalţi membri ai bisericii pot sluji ca:
a) pastori - slujitorii ordinaţi care răspund de toate problemele spirituale şi administrative ale bisericii şi oficiază toate actele de cult. Ei pot fi pastori coordonatori, pastori asistenţi, pastori de sector sau pastori coordonatori de zonă;
b) prezbiteri - slujitorii ordinaţi care oficiază toate actele de cult ce le sunt repartizate de pastor;
c) diaconi - slujitorii ordinaţi care oficiază numai Cina Domnului, binecuvântările de copii şi înmormântările, sub îndrumarea pastorului, şi care se ocupă de problema ajutorărilor în biserică;
d) apostoli, misionari - slujitorii trimişi de biserică în ţară sau în străinătate pentru a înfiinţa biserici noi într-o altă cultură, prin răspândirea Evangheliei, pentru a întări bisericile mai mici sau/şi pentru a desfăşura activităţi cu caracter social-umanitar;
e) evanghelişti - slujitorii recunoscuţi şi trimişi de biserică să răspândească Evanghelia pentru mântuirea celor pierduţi, prin evanghelizări publice sau de la om la om;
f) învăţători - slujitorii recunoscuţi de biserică, ce se ocupă de educaţia biblică a membrilor bisericii, a nou-convertiţilor, a tinerilor şi copiilor. Ei trebuie să fie capabili să predea corect şi eficient învăţăturile Sfintelor Scripturi;
g) proroci - slujitorii recunoscuţi de biserică, ce comunică mesaje din partea lui Dumnezeu prin manifestarea slujbei profetice.
B. Ordinarea slujitorilor. Condiţii şi proceduri
Art. 35. - Pastorii împreună cu comitetele de conducere ale bisericilor au sarcina de a o recunoaşte şi de a identifica chemarea specifică a fiecărui slujitor din partea lui Dumnezeu, procedând la învestirea în lucrarea divină, după caz, prin recunoaştere sau prin actul ordinării, cu rugăciune şi punerea mâinilor. Actul ordinării nu se aplică femeilor.
Art. 36. - Aprobarea slujitorilor în vederea ordinării se face de către Adunarea generală a bisericii, la propunerea conducerii bisericii, prin votul a cel puţin două treimi din numărul membrilor prezenţi.
Art. 37. - (1) Slujitorii propuşi pentru a fi ordinaţi trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
a) să fie botezaţi cu Duhul Sfânt şi plini de Duhul Sfânt;
b) să fie căsătoriţi şi să aibă o bună mărturie în familie;
c) să nu fi fost sancţionaţi disciplinar pe linie bisericească, conform art. 30 alin. (3) lit. c)-e);
d) să nu aibă antecedente incompatibile cu calitatea de slujitor ordinat;
e) să îndeplinească criteriile prevăzute de Scriptură în epistolele 1 Tim. 3: 1-13 şi 1 Tit: 6-9:
-în viaţa lui personală trebuie să fie: cumpătat, înţelept, blând, să nu fie beţiv, să nu fie bătăuş, să nu fie gâlcevitor, să nu fie încăpăţânat, liber de dragostea de bani, drept, iubitor de bine, înfrânat;
-în viaţa familiei sale trebuie să fie: bărbatul unei singure neveste, un bun conducător al propriei sale case;
-în viaţa lui spirituală trebuie să fie sfânt, să se ţină de Cuvântul adevărat, să nu fie nou-convertit;
-în relaţiile sale interpersonale trebuie să aibă o bună reputaţie în afara bisericii, să fie vrednic de cinste;
-în slujirea lui trebuie să fie ospitalier, capabil să înveţe pe alţii.
(2) În vederea ordinării sau recunoaşterii, slujitorii propuşi vor fi examinaţi din punct de vedere doctrinar, după cum urmează:
a) pastorii - de către Comitetul executiv;
b) prezbiterii şi diaconii - de către conducerea comunităţii regionale, teritoriale sau etnice;
c) apostolii, misionarii şi evangheliştii - de către conducerea comunităţii regionale, teritoriale sau etnice.
(3) Comisia de ordinare a slujitorilor va fi formată din cel puţin 3 pastori, în cazul ordinării pastorilor şi prezbiterilor, şi de cel puţin 2 pastori în cazul ordinării diaconilor.
Art. 38. - Fiecare slujitor ordinat va semna un angajament solemn de fidelitate faţă de Cultul Creştin Penticostal - Biserica lui Dumnezeu Apostolică din România şi va primi o legitimaţie care îi atestă dreptul de a-şi exercita slujba pentru care a fost învestit.
C. Pierderea calităţii de slujitor. Condiţii şi proceduri
Art. 39. - (1) Calitatea de slujitor poate fi suspendată din următoarele motive:
a) încălcarea condiţiilor biblice care au stat la baza ordinării;
b) încălcarea angajamentului solemn de slujitor al bisericii;
c) abateri de la prevederilor prezentului statut;
d) abateri grave sau repetate de la conduita spirituală personală;
e) nerespectarea sistematică a atribuţiilor de slujire.
(2) În situaţia în care se impune suspendarea prevăzută alin. (1), comitetul bisericii anunţă comunitatea regionala, etnică sau teritorială asupra necesităţii de declanşare a procedurii de suspendare. Finalizarea cercetării se va face în baza unei rezoluţii. Dacă rezoluţia este aceea de suspendare, ea va fi înaintată Comitetului executiv, care va delibera asupra situaţiei, verificând condiţiile de legalitate şi legitimitate ale cauzei. Consiliul bisericesc decide, prin hotărâre definitivă, modalitatea de soluţionare a rezoluţiei. Pe toată durata procesului de suspendare părţile implicate în cauză au dreptul la contestaţie, potrivit procedurii de contencios.
Art. 40. - (1) Calitatea de slujitor poate fi revocată în situaţiile prevăzute în art. 39, dacă gravitatea situaţiei o impune. Revocarea operează de asemenea dacă în intervalul suspendării persoana în cauză nu îşi revizuieşte comportamentul sau atitudinea care a dus la aplicarea suspendării.
(2) Procedura revocării se realizează potrivit art. 39 alin. (2).
(3) Atât pe perioada suspendării, cât şi în cazul revocării se retrage legitimaţia de slujitor.
Art. 41. - Slujitorii bisericii sunt datori să păstreze secretul mărturisirii personale. În relaţia cu autorităţile de stat, slujitorul poate invoca secretul mărturisirii, după caz, potrivit libertăţii de conştiinţă.
D. Angajarea slujitorilor
Art. 42. - (1) Biserica hotărăşte angajarea slujitorilor prevăzuţi la art. 37, în funcţie de nevoi şi de posibilităţi. În afară de aceştia, biserica mai poate angaja personal administrativ şi de specialitate.
(2) Angajarea personalului se face de către comunitatea regională, teritorială sau etnică, la cererea comitetului bisericii, conform statului de funcţii, aprobat de Adunarea generală a bisericii, atunci când biserica locală nu are posibilitatea să facă acest lucru.
SECŢIUNEA a 5-a
Conducerea bisericii locale
A. Pastorul bisericii
Art. 43. - (1) Biserica penticostală locală este condusă de pastorul ales de Adunarea generală a bisericii şi confirmat de comunitatea regională, teritorială sau etnică şi de Comitetul executiv al Cultului Creştin Penticostal - Biserica lui Dumnezeu Apostolică din România.
(2) Pastorul este ajutat în activitatea sa de comitetul bisericii, ales de asemenea de Adunarea generală.
Art. 44. - Pastorul bisericii are următoarele atribuţii:
a) predicarea şi învăţarea Sfintelor Scripturi;
b) pregătirea şi îndrumarea celorlalţi slujitori ai bisericii;
c) organizarea şi îndrumarea activităţilor spirituale şi administrative ale bisericii;
d) păstorirea membrilor bisericii;
e) coordonarea serviciilor divine la care este prezent;
f) prezidarea şedinţelor comitetului bisericii şi, în lipsa sa, delegarea acestei responsabilităţi unui alt slujitor din comitetul bisericii;
g) coordonarea activităţii membrilor comitetului bisericii, precum şi a tuturor compartimentelor bisericii;
h) oficierea actelor de cult, ocazii în care poate solicita ajutorul celorlalţi slujitori ordinaţi.
Art. 45. - Bisericile cu peste 300 de membri pot avea pe lângă pastorul coordonator şi unul sau mai mulţi pastori asistenţi, în raport cu numărul de membri ai bisericii. Aceştia ajută nemijlocit la îndeplinirea atribuţiilor pastorale şi preiau responsabilităţile ce le sunt delegate de către pastorul coordonator.
Art. 46. - Nimeni nu poate fi promovat direct pastor, fără a fi îndeplinit o stagiatură în slujba de diacon, apoi ca prezbiter.
Art. 47. - (1) În vederea bunei desfăşurării a activităţii, în cadrul comunităţii regionale, etnice sau teritoriale pot funcţiona pastori de sector sau pastori coordonatori de zonă.
(2) Pastorii de sector au atribuţiile pastorilor care deservesc bisericile locale, dar le exercită în mai multe biserici care alcătuiesc un sector de slujire.
(3) Pastorii coordonatori de zonă au următoarele atribuţii:
a) supraveghează şi îndrumă activitatea spirituală şi administrativă a bisericilor de pe teritoriul cel puţin al unui judeţ;
b) primesc sesizările pastorilor de sector sau ale bisericilor din teritoriu cu privire la diferite nevoi spirituale sau abateri de la rânduiala duhovnicească şi se implică în rezolvarea lor, ţinând cont de responsabilităţile celorlalţi slujitori şi conlucrând armonios cu aceştia;
c) sesizează preşedintele comunităţii regionale cu privire la abaterile slujitorilor de la morala sau doctrina sănătoasă ori de la rânduiala duhovnicească a Bisericii Penticostale şi propune analizarea acestora de comitetul comunităţii regionale sau de Comisia de disciplină.
B. Comitetul bisericii
Art. 48. - (1) Comitetul bisericii locale se compune din pastor, conducător, acolo unde nu este un pastor localnic, secretar, casier, 2 cenzori şi mai mulţi membri, după cum decide Adunarea generală.
(2) Pastorul coordonează activitatea comitetului bisericii, iar conducătorul conduce serviciile divine în lipsa pastorului, potrivit competenţelor ce îi sunt delegate de către acesta.
(3) Secretarul ţine evidenţa membrilor bisericii, efectuează corespondenţa, întocmeşte procesele-verbale ale şedinţelor de comitet şi ale Adunării generale şi ţine la zi evidenţa patrimoniului acesteia.
(4) Casierul răspunde de gestiunea casieriei, păstrează banii şi alte valori, ţine registrele de casa şi de bancă la zi şi efectuează plăţi în baza hotărârilor comitetului bisericii, respectiv a dispoziţiilor de plată semnate de cei în drept.
(5) Cu avizul comunităţii regionale, teritoriale sau etnice, în caz de excepţie, casierul poate fi şi din afara comitetului bisericii.
(6) Cenzorii controlează din proprie iniţiativă operaţiunile financiar-contabile ale bisericii, semestrial, şi consemnează constatările făcute într-un proces-verbal.
(7) Ceilalţi membri ai comitetului bisericii vor avea atribuţiile stabilite în cadrul comitetului bisericii.
Art. 49. - Atribuţiile comitetului bisericii sunt:
a) conduce operativ activitatea bisericii sub coordonarea pastorului, pe tot timpul mandatului încredinţat;
b) stabileşte direcţiile şi obiectivele de dezvoltare ale bisericii;
c) urmăreşte respectarea bunei rânduieli în biserică;
d) împreună cu pastorul hotărăsc şi aplică măsurile de disciplinare a membrilor, în caz de abateri;
e) îngrijeşte de săraci, văduve şi orfani;
f) întocmeşte bugetul bisericii şi îl supune spre aprobare Adunării generale;
g) rezolvă orice alte sarcini încredinţate de Adunarea generală.
Art. 50. - (1) Alegerile de comitet se fac o dată la 4 ani. Adunarea generală a bisericii poate acorda cel mult un nou mandat comitetului în exerciţiu.
(2) Propunerile candidaţilor pentru a fi aleşi în noul comitet al bisericii vor fi făcute de pastorul bisericii sau de pastor în colaborare cu o comisie de propuneri, formată din oameni cu o experienţă deosebită în lucrare.
(3) Candidaţii propuşi pentru a fi aleşi în comitetul bisericii trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
a) să aibă un caracter ales şi o înaltă ţinută morală şi spirituală;
b) să aibă o mărturie demnă în ceea ce priveşte familia lor;
c) să aibă capacitatea şi disponibilitatea de a îndeplini sarcinile încredinţate;
d) să aibă o vechime de cel puţin 5 ani în cadrul Cultului Penticostal şi 2 ani în biserica respectivă; fac excepţie bisericile nou-înfiinţate;
e) să nu fi fost sancţionat disciplinar pe linie bisericească pentru abateri grave, conform art. 30 alin. (7) lit. c)-e).
C. Adunarea generală a bisericii
Art. 51. - (1) Adunarea generală a bisericii este alcătuită din toţi membrii care se bucură de drepturi depline şi care se află în ţară.
(2) Adunarea generală a bisericii se întruneşte o dată pe an în şedinţă ordinară, şi ori de câte ori este nevoie, în şedinţe extraordinare.
(3) Adunarea generală a bisericii are următoarele atribuţii:
a) alege pastorul bisericii şi îl pune în slujbă cu acordul comunităţii regionale, teritoriale sau etnice şi în prezenţa delegatului acesteia;
b) alege comitetul bisericii la expirarea mandatului sau când situaţia o impune;
c) solicită comunităţii regionale, teritoriale sau etnice recunoaşterea prezbiterilor, a diaconilor şi a celorlalţi slujitori aleşi;
d) aprobă execuţia bugetară şi descărcarea de gestiune a comitetului bisericii, precum şi bugetul bisericii;
e) aprobă cumpărările şi vânzările de bunuri mobile şi imobile, precum şi alte investiţii necesare bunei desfăşurări a activităţii;
f) desemnează prin vot delegaţii bisericii pentru Adunarea generală a comunităţii regionale, teritoriale sau etnice, Conferinţa naţională şi Congresul Cultului Creştin Penticostal - Biserica lui Dumnezeu Apostolică din România.
(4) Adunarea generală a bisericii se convoacă şi este prezidată de pastor, iar în lipsa acestuia, de către un alt membru cu funcţie de răspundere: pastor asistent, prezbiter, diacon sau conducător de biserică, delegat de pastor ori de Comunitatea regională, teritorială sau etnică.
(5) Adunarea generală a bisericii se convoacă cu două săptămâni înainte de data fixată pentru întrunirea ei şi se consideră statutară dacă întruneşte cel puţin jumătate plus unu din numărul membrilor. În cazul neîntrunirii numărului statutar, Adunarea generală se va ţine peste o săptămână, cu numărul membrilor prezenţi la această dată.
(6) În situaţii deosebite, ca urmare a sesizării scrise, motivate şi semnate de majoritatea membrilor comitetului bisericii sau cel puţin de o treime din numărul membrilor bisericii, comunitatea regională, teritorială sau etnică convoacă Adunarea generală a bisericii, cu anunţarea în scris, cu cel puţin o săptămână înainte.
SECŢIUNEA a 6-a
Activităţile bisericii locale
Art. 52. - Biserica, prin slujitorii, membrii şi aparţinătorii ei, îşi desfăşoară activitatea spirituală, culturală, de învăţământ, social-caritabilă şi administrativ-gospodărească.
Art. 53. - Biserica are datoria să depună mărturie creştină prin cuvânt şi faptă, pentru a răspândi Evanghelia şi dragostea lui Dumnezeu în societate.
Art. 54. - Biserica acordă asistenţă spirituală membrilor şi aparţinătorilor ei, persoanelor din afara ei care i-o solicită, precum şi tuturor categoriilor sociale care au nevoie de asistenţă în orfelinate, aziluri, unităţi de învăţământ, spitale, unităţi militare, penitenciare, alte unităţi şi altele asemenea.
Art. 55. - (1) Biserica îşi desfăşoară slujbele religioase obişnuite în lăcaşul propriu, închiriat sau în orice alt spaţiu destinat acestui scop.
(2) Zilele şi orele în care au loc serviciile divine se stabilesc de către fiecare biserică în parte.
(3) Slujbele speciale sau ocazionale ale bisericii pot fi organizate în aer liber, în săli publice, în alte spaţii amenajate special sau pe stadioane.
(4) La serviciile divine participă credincioşii penticostali. Pot participa şi alte persoane, cu condiţia respectării rânduielii stabilite de către biserică.
Art. 56. - Biserica poate organiza studii biblice şi grupe de părtăşie în casele membrilor sau aparţinătorilor ei. Grupele de studiu biblic şi cele de părtăşie frăţească nu constituie organizaţii bisericeşti de sine stătătoare.
Art. 57. - Biserica poate înfiinţa, organiza şi întreţine, singură sau în asociere cu alte biserici, unităţi de învăţământ religios de orice grad, societăţi misionare, tabere şcolare şi de tineret, orfelinate, aziluri, case de odihnă, edituri, tipografii, mijloace de informare în masă, unităţi productive, cimitire confesionale şi alte activităţi pe linia scopului propus, în spiritul prezentului statut.
Art. 58. - Biserica poate trimite misionari în ţară şi în străinătate pentru răspândirea Evangheliei şi pentru activităţi cu caracter social-umanitar.
SECŢIUNEA a 7-a
Patrimoniul bisericii
Art. 59. - Biserica locală, prin Adunarea generală, dispune de patrimoniul şi de fondurile ei, fără niciun amestec din afară. Gestionarea acestora se face de către comitetul bisericii.
Art. 60. - Biserica poate avea în proprietate lăcaşul de cult cu anexele şi terenurile aferente, case pastorale şi pentru personalul de serviciu, clădiri şi terenuri pentru unităţile de învăţământ, unităţi sanitare, de caritate şi de odihnă, mijloace materiale şi tehnice necesare desfăşurării activităţii proprii, cimitir confesional şi alte bunuri.
Art. 61. - În vederea dobândirii sau înstrăinării bunurilor mobile şi imobile, biserica nu are nevoie de avizul sau aprobarea unui organ ierarhic superior, cu excepţia bunurilor imobile care au destinaţia de lăcaş de cult.
Art. 62. - Biserica se întreţine din contribuţiile şi zeciuielile membrilor ei, din donaţii din partea persoanelor fizice sau juridice din ţară şi din străinătate, cu respectarea principiului biblic privind moralitatea provenienţei acestora, şi din alte activităţi proprii.
Art. 63. - Donaţiile de orice natură făcute bisericii în mod legal intră în proprietatea acesteia şi nu pot fi restituite sub nicio formă donatorilor.
Art. 64. - Conform învăţăturii Sfintelor Scripturi şi potrivit nevoilor concrete ale lucrării lui Dumnezeu, fiecare biserică are datoria să participe la susţinerea financiară a comunităţii regionale, teritoriale sau etnice a Cultului Creştin Penticostal - Biserica lui Dumnezeu Apostolică din România.
CAPITOLUL IV
Comunitatea regională, teritorială sau etnică
SECŢIUNEA 1
Constituirea comunităţii
Art. 65. - Bisericile penticostale locale de pe raza unuia sau a mai multor judeţe se pot uni pentru a constitui o comunitate penticostală regională, cu scopul de a se sprijini reciproc în lucrarea de evanghelizare şi de zidire duhovnicească, precum şi pentru a avea un mijloc de reprezentare colectivă în faţa autorităţilor locale şi în relaţiile lor cu conducerea Cultului Creştin Penticostal - Biserica lui Dumnezeu Apostolică din Romania.
Art. 66. - (1) Bisericile locale dintr-una sau mai multe ţări învecinate se pot uni pentru a forma o comunitate penticostală teritorială din diaspora, cu scopul de a se sprijini reciproc în lucrarea de evanghelizare şi de zidire duhovnicească, precum şi pentru a avea un mijloc de reprezentare colectivă în faţa autorităţilor locale şi în relaţiile lor cu conducerea Cultului Creştin Penticostal - Biserica lui Dumnezeu Apostolică din Romania.
(2) Dobândirea personalităţii juridice se face cu respectarea dispoziţiilor legale specifice statului pe al cărui teritoriu îşi deşfăşoară activitatea.
Art. 67. - Bisericile penticostale locale aparţinând unei anumite etnii se pot uni pentru a constitui o comunitate penticostală etnică, având acelaşi scop prevăzut la art. 53.
Art. 68. - Înfiinţarea unei comunităţi regionale, teritoriale sau etnice se face prin hotărârea Adunării de constituire, a delegaţilor tuturor bisericilor implicate, cu votul a cel puţin trei pătrimi din numărul acestora şi cu aprobarea Consiliului bisericesc. Din rândul delegaţilor trebuie să facă parte pastorii şi conducătorii bisericilor.
SECŢIUNEA a 2-a
Atribuţiile comunităţii regionale, teritoriale sau etnice
Art. 69. - Atribuţiile comunităţii regionale, teritoriale sau etnice sunt:
a) asistă bisericile locale în lucrarea de zidire spirituală, de vestire a Evangheliei şi de educaţie creştină;
b) încurajează şi ajută la înfiinţarea de noi biserici;
c) pregăteşte slujitori duhovniceşti pentru bisericile din cadrul comunităţii;
d) asistă bisericile, la solicitarea acestora, şi intervine, când situaţia o impune, în probleme de disciplină bisericească;
e) hotărăşte asupra propunerilor făcute de biserici cu privire la ordinarea de noi slujitori;
f) efectuează, la cerere, angajarea şi plata personalului deservent al bisericilor locale, din fondurile provenite de la acestea, precum şi angajarea şi plata personalului propriu;
g) îndrumă şi exercită controlul de legalitate în problemele financiare ale bisericilor;
h) îndeplineşte alte activităţi specifice pentru realizarea obiectivului pentru care a fost constituită.
SECŢIUNEA a 3-a
Conducerea comunităţii regionale
Art. 70. - Organele de conducere ale comunităţii regionale, teritoriale sau etnice sunt:
a) Adunarea generală;
b) Comitetul comunităţii;
c) Biroul permanent.
A. Adunarea generală a comunităţii regionale
Art. 71. - (1) Adunarea generală a comunităţii regionale se compune din toţi păstorii legitimaţi în cadrul comunităţii şi câte un delegat la 200 de membri.
(2) Adunarea generală a comunităţii teritoriale se compune din toţi păstorii legitimaţi în cadrul comunităţii şi câte un delegat la 50 de membri.
(3) Adunarea generală a comunităţii etnice se compune din toţi păstorii legitimaţi în cadrul comunităţii şi câte un delegat pentru fiecare biserică.
(4) Adunarea generală a comunităţii regionale, teritoriale sau etnice se convoacă de Biroul permanent al comunităţii o dată la 4 ani, în şedinţă ordinară electivă, şi ori de câte ori este nevoie în şedinţă extraordinară.
(5) Şedinţele ordinare elective ale Adunării generale a comunităţii regionale, teritoriale sau etnice vor fi prezidate de către un membru al Comitetului executiv.
(6) Atribuţiile Adunării generale a comunităţii regionale, teritoriale sau etnice sunt:
a) primeşte raportul Comitetului comunităţii regionale, teritoriale sau etnice şi aprobă descărcarea de gestiune pe baza raportului Comisiei de cenzori;
b) alege Comitetul comunităţii regionale, teritoriale sau etnice, Biroul permanent şi Comisia de cenzori formată din 3 membri;
c) revocă Comitetul comunităţii regionale, teritoriale sau etnice şi Biroul Permanent atunci când constată că membrii acestora nu mai corespund condiţiilor statutare care au stat la baza alegerii lor;
d) alege pentru următorii 4 ani reprezentanţii comunităţii în Consiliul bisericesc;
e) ia hotărâri privind cumpărarea şi vânzarea de bunuri mobile şi imobile şi alte materiale necesare activităţii proprii;
f) ia orice hotărâri care privesc bunul mers al comunităţii regionale, teritoriale sau etnice.
B. Comitetul comunităţii regionale, teritoriale sau etnice
Art. 72. - (1) Comitetul comunităţii regionale, teritoriale sau etnice este ales de Adunarea generală şi se compune din 5 până la 11 pastori.
(2) Pentru a fi aleşi în Comitetul comunităţii regionale, teritoriale sau etnice, pastorii trebuie îndeplinească următoarele condiţii:
a) să aibă o vechime de cel puţin 5 ani în pastoraţie, cu excepţia comunităţilor nou-înfiinţate;
b) să fie recunoscuţi pentru ataşamentul lor ferm la doctrina, rânduiala şi valorile morale şi spirituale ale Cultului Penticostal;
c) să fie recunoscuţi pentru principialitatea şi probitatea caracterului lor;
d) să fi dovedit eficienţă şi competenţă în lucrarea lor pastorală;
e) să nu fi fost sancţionaţi disciplinar pentru abateri.
(3) Comitetul comunităţii regionale, teritoriale sau etnice se compune din preşedinte, unul sau 2 vicepreşedinţi, secretar şi mai mulţi membri, până la completarea numărului statutar. Dintre aceştia se aleg pastorii coordonatori de zonă.
(4) Preşedintele comunităţii regionale, teritoriale sau etnice are următoarele atribuţii:
a) conduce activitatea curentă a comunităţii regionale, teritoriale sau etnice şi stabileşte sarcini concrete pentru membrii Comitetului comunităţii regionale, teritoriale sau etnice;
b) răspunde nemijlocit de activitatea spirituală din cadrul comunităţii regionale, teritoriale sau etnice, emite decizii de angajare a personalului şi de modificare a drepturilor salariale ale personalului angajat;
c) prezidează şedinţele Comitetului comunităţii regionale, teritoriale sau etnice şi şedinţele extraordinare ale Adunării generale.
(5) Vicepreşedinţii asigură conducerea comunităţii regionale, teritoriale sau etnice în lipsa preşedintelui şi preiau orice responsabilitate stabilită în fişa de post, pe principiul delegării de autoritate. Delegarea de autoritate se va face în scris atunci când intervin deplasări de lungă durată, incapacitate fizică sau de altă natură.
(6) Secretarul efectuează corespondenţa, întocmeşte procesele-verbale ale Adunării generale şi ale Comitetului comunităţii regionale, teritoriale sau etnice, ţine evidenţa cărţilor de muncă ale personalului angajat şi orice alte evidenţe necesare activităţii comunităţii regionale, teritoriale sau etnice.
(7) Ceilalţi membri ai Comitetului comunităţii regionale, teritoriale sau etnice vor avea sarcinile stabilite în sedinţele comitetului.
(8) Comitetul comunităţii regionale, teritoriale sau etnice are următoarele atribuţii:
a) conduce activitatea Comunităţii regionale, teritoriale sau etnice pe durata mandatului încredinţat;
b) duce la îndeplinire hotărârile Adunării generale ale comunităţii regionale, teritoriale sau etnice;
c) pregăteşte lucrările Adunării generale ale comunităţii regionale, teritoriale sau etnice;
d) ia orice hotărâri necesare pentru bunul mers al comunităţii;
e) cercetează abaterile de la morala creştină sau de la doctrina penticostală a pastorilor şi face propuneri Comitetului executiv în vederea sancţionării celor vinovaţi;
f) cercetează abaterile de la morala creştină sau de la doctrina penticostală a celorlalţi slujitori şi ia măsurile ce se impun.
C. Biroul permanent al comunităţii regionale, teritoriale sau etnice
Art. 73. - Biroul permanent al comunităţii regionale, teritoriale sau etnice este format din preşedinte, vicepreşedinţi şi secretar şi rezolvă problemele curente din cadrul comunităţii regionale, teritoriale sau etnice.
Art. 74. - Ceilalţi angajaţi ai comunităţii regionale, teritoriale sau etnice răspund de activitatea lor conform fişei postului şi contractului de muncă în baza căruia au fost angajaţi.
Art. 75. - În cadrul comunităţii regionale, teritoriale sau etnice pot funcţiona diferite comisii pe domenii de activitate, care îşi vor desfăşura activitatea specifică în baza regulamentelor proprii, avizate de conducerea comunităţii regionale, teritoriale sau etnice.
SECŢIUNEA a 4-a
Patrimoniul comunităţii regionale, teritoriale sau etnice
Art. 76. - Comunitatea regională, teritorială sau etnică poate avea imobile proprii, aziluri pentru bătrâni, case de odihnă, edituri, tipografii, unităţi de învăţământ de toate gradele, societăţi misionare, studio radio sau TV şi alte unităţi pentru realizarea scopului propus.
Art. 77. - (1) Comunitatea regională, teritorială sau etnică se susţine financiar din contribuţia tuturor bisericilor din cadrul ei. Ea poate primi donaţii de la orice persoană fizică sau juridică din ţară ori din străinătate, cu respectarea principiului biblic privind moralitatea provenienţei acestora.
(2) Donaţiile de orice natură făcute în mod legal comunităţii regionale, teritoriale sau etnice intră în proprietatea acesteia şi nu pot fi restituite.
Art. 78. - La nivelul comunităţii regionale, teritoriale sau etnice funcţionează unul sau mai multe seminarii biblice penticostale, pentru pregătirea de noi lucrători în cadrul bisericilor din zonă şi pentru instruirea celor deja implicaţi în lucrare.
Art. 79. - (1) Ştampila comunităţii regionale, teritoriale sau etnice este rotundă, cu diametrul de 35 mm. Circumferinţa ei este delimitată de două cercuri concentrice la distanţă de 1 mm unul faţă de celălalt, cercul exterior fiind trasat cu o linie mai groasă. Pe circumferinţa interioară a cercului mai mic se scrie, în formă rotundă, "Cultul Creştin Penticostal - Biserica lui Dumnezeu Apostolică din România", iar pe un al doilea rând interior, sub formă de cerc, se scrie comunitatea regională, teritorială sau etnică, după care urmează denumirea comunităţii.
(2) În centrul ştampilei se află imaginea unui porumbel în zbor care coboară, de la care pornesc raze în toate direcţiile, până la circumferinţa unui cerc imaginar cu diametrul de 15 mm.
Art. 80. - Comunitatea regională, teritorială sau etnică se dizolvă atunci când nu mai sunt îndeplinite condiţiile care au stat la baza înfiinţării ei. În caz de dizolvare, patrimoniul comunităţii regionale, teritoriale sau etnice trece la Cultul Creştin Penticostal - Biserica lui Dumnezeu Apostolică din România.
CAPITOLUL V
Conducerea Cultului Creştin Penticostal - Biserica
lui Dumnezeu Apostolică din România
Art. 81. - (1) Cultul Creştin Penticostal - Biserica lui Dumnezeu Apostolică din România este format din toate bisericile penticostale locale, organizate în comunităţi regionale, teritoriale sau etnice, Institutul Teologic Penticostal şi Casa de Pensii şi Ajutoare a C.C.P. - B.D.A.R.
(2) Cultul Creştin Penticostal - Biserica lui Dumnezeu Apostolică din România este organizaţia centrală de reprezentare a intereselor generale ale părţilor ei componente.
(3) Organele de conducere ale Cultului Creştin Penticostal - Biserica lui Dumnezeu Apostolică din România sunt:
a) Adunarea generală;
b) Consiliul bisericesc;
c) Comitetul executiv.
SECŢIUNEA 1
Adunarea generală
A. Organizare şi funcţionare
Art. 82. - (1) Adunarea generală a Cultului Creştin Penticostal se compune din toţi pastorii în exerciţiu şi din câte un delegat la 1.500 de membri. Bisericile locale care au un număr mai mic de membri se vor asocia prin bună înţelegere şi vor alege delegatul lor la Adunarea generală a Cultului Creştin Penticostal, cu prioritate dintre prezbiteri sau diaconi.
(2) Adunarea generală a Cultului Creştin Penticostal se convoacă de Comitetul executiv în şedinţe ordinare cu caracter electiv o dată la 4 ani, când se constituie în Congresul Cultului Creştin Penticostal - Biserica lui Dumnezeu Apostolică.
(3) Adunarea generală a Cultului Creştin Penticostal se convoacă anual de Comitetul executiv, în şedinţe ordinare cu caracter spiritual şi organizatoric, constituindu-se în Conferinţa naţională a Cultului Creştin Penticostal - Biserica lui Dumnezeu Apostolică, la care vor participa toţi pastorii în exerciţiu.
(4) Adunarea generală a cultului se convoacă de Comitetul executiv în şedinţe extraordinare pentru modificarea actelor normative, când se constituie în Congresul de lucru al Cultului Creştin Penticostal - Biserica lui Dumnezeu Apostolică.
B. Atribuţiile Adunării generale
Art. 83. - (1) Atribuţiile Adunării generale a Cultului Creştin Penticostal sunt:
a) primeşte raportul de activitate al Consiliului bisericesc şi al Comisiei de cenzori;
b) descarcă de gestiune Consiliul bisericesc;
c) alege din cadrul Consiliului bisericesc membrii Comitetului executiv, care trebuie să aibă o vechime în pastoraţie de cel puţin 8 ani;
d) alege Comisia de cenzori alcătuită din 3 membri;
e) face modificări în Statutul Cultului Creştin Penticostal, la propunerea Consiliului bisericesc;
f) aduce îmbunătăţiri la Mărturisirea de credinţă, la propunerea Consiliului bisericesc;
g) votează moţiuni şi rezoluţii referitoare la morala creştină, libertatea religioasă, drepturile omului, mediul încojurător şi alte probleme de interes major;
h) hotărăşte în privinţa colaborării Cultului Creştin Penticostal - Biserica lui Dumnezeu Apostolică cu alte organizaţii religioase din ţară şi din străinătate, în condiţiile păstrării identităţii sale spirituale şi administrative.
Art. 84. - (1) Lucrările Congresului Cultului Creştin Penticostal - Biserica lui Dumnezeu Apostolică vor fi prezidate de un birou de zi, format din 5 membri, condus de un preşedinte ales, la propunerea Adunării generale.
(2) Conferinţa naţională a Cultului Creştin Penticostal - Biserica lui Dumnezeu Apostolică va fi condusă de Comitetul executiv.
SECŢIUNEA a 2-a
Consiliul bisericesc
A. Organizare şi funcţionare
Art. 85. - (1) Consiliul bisericesc este forul superior de conducere al Cultului Creştin Penticostal - Biserica lui Dumnezeu Apostolică din România între adunările generale elective.
(2) Consiliul bisericesc este format din 31 de membri, aleşi dintre pastorii care au cel puţin 8 ani în pastoraţie.
(3) Fac parte de drept din Consiliul bisericesc preşedinţii comunităţilor penticostale regionale şi un reprezentant al comunităţilor etnice.
(4) Consiliul bisericesc se întruneşte de cel puţin două ori pe an şi este convocat de Comitetul executiv sau de cel puţin jumătate din numărul consilierilor. Hotărârile consiliului se iau cu majoritate simplă, în prezenţa a cel puţin două treimi din numărul membrilor.
(5) Consiliul bisericesc este prezidat de preşedintele Cultului Creştin Penticostal - Biserica lui Dumnezeu Apostolică din România, asistat de secretarul general.
B. Atribuţiile Consiliului bisericesc
Art. 86. - Consiliul bisericesc are următoarele atribuţii:
a) îndrumă şi controlează activitatea Comitetului executiv;
b) înfiinţează şi organizează departamente de lucru şi aprobă regulamentele acestora;
c) duce la îndeplinire hotărârile Congresului şi ale Conferinţei naţionale ale Cultului Creştin Penticostal - Biserica lui Dumnezeu Apostolică din România, delegând sarcini specifice Comitetului executiv şi comisiilor de specialitate;
d) analizează situaţia generală din cadrul Cultului Creştin Penticostal - Biserica lui Dumnezeu Apostolică din România şi face recomandări bisericilor şi celorlalte organizaţii membre pentru buna desfăşurare a activităţii acestora;
e) hotărăşte, când situaţia o impune, excluderea din Cultul Creştin Penticostal - Biserica lui Dumnezeu Apostolică din România a unei biserici sau a altei organizaţii membre, care s-a abătut de la doctrina penticostală sau de la morala creştină;
f) propune Conferinţei naţionale colaborarea Cultului Creştin Penticostal - Biserica lui Dumnezeu Apostolică din România cu organizaţii penticostale, evanghelice, ecumenice sau filantropice atât din interiorul, cât şi din exteriorul ţării, în condiţiile păstrării identităţii spirituale şi administrative;
g) descarcă de gestiunea anuală Comitetul executiv, după prezentarea raportului Comisiei de cenzori;
h) votează bugetul Cultului Creştin Penticostal - Biserica lui Dumnezeu Apostolică din România;
i) îi revocă pe acei membri ai Comitetului executiv care nu corespund sau demisionează, iar în caz de deces completează locurile rămase libere, cu informarea Adunării generale;
j) aprobă cumpărări şi vânzări de bunuri imobile necesare activităţii centrale;
k) îi validează sau îi invalidează, atunci când situaţia o impune, pe rectorul Institutului Teologic Penticostal, pe redactorul-şef al publicaţiei centrale de presă şi pe preşedintele şi pe directorul Casei de Pensii şi Ajutoare a Cultului Creştin Penticostal - Biserica lui Dumnezeu Apostolică din România;
l) judecă abaterile de la conduita creştină sau de la Mărturisirea de credinţă ale slujitorilor şi ia hotărâri în acest sens, ca instanţă de apel;
m) stabileşte perioadele pentru alegeri în bisericile locale, la comunităţile regionale, teritoriale sau etnice şi la nivel central.
SECŢIUNEA a 3-a
Comitetul executiv
A. Organizare şi funcţionare
Art. 87. - (1) Comitetul executiv este însărcinat cu conducerea curentă a Cultului Creştin Penticostal - Biserica lui Dumnezeu Apostolică din România prin Biroul permanent şi se compune din: preşedinte, 2 vicepreşedinţi, secretar general, trezorier şi 2 membri.
(2) Preşedintele reprezintă Cultul Creştin Penticostal - Biserica lui Dumnezeu Apostolică din România în relaţiile oficiale, coordonează activitatea Consiliului bisericesc şi a Comitetului executiv, emite decizii cu privire la personalul angajat, ordonează plăţile şi semnează actele şi documentele împreună cu secretarul general, ia orice alte hotărâri în limita competenţei sale.
(3) Secretarul general coordonează personalul angajat al Cultului Creştin Penticostal - Biserica lui Dumnezeu Apostolică din România. El are răspunderea activităţii operative privind personalul administrativ şi de specialitate. În situaţii speciale reprezintă Cultul Creştin Penticostal - Biserica lui Dumnezeu Apostolică din România în relaţiile oficiale. Împreună cu preşedintele ordonează plăţile şi semnează actele şi documentele Cultului Creştin Penticostal - Biserica lui Dumnezeu Apostolică din România.
(4) El are în subordine secretarul, care efectuează corespondenţa şi ţine la zi evidenţa necesară activităţii centrale.
(5) Vicepreşedinţii asigură conducerea Comitetului executiv în lipsa preşedintelui şi se implică activ în rezolvarea sarcinilor ce le sunt încredinţate în cadrul şedinţelor acestuia.
(6) Trezorierul răspunde de gestiunea financiar-contabilă a Cultului Creştin Penticostal - Biserica lui Dumnezeu Apostolică din România şi îl are în subordine pe contabilul-şef.
(7) Ceilalţi membri ai Comitetului executiv participă la întrunirile acestuia cu drept de vot şi se implică activ în rezolvarea sarcinilor ce le revin.
B. Atribuţiile Comitetului executiv
Art. 88. - (1) Atribuţiile Comitetului executiv sunt:
a) conduce activitatea curentă a Cultului Creştin Penticostal - Biserica lui Dumnezeu Apostolică din România;
b) duce la îndeplinire hotărârile Consiliului bisericesc;
c) rezolvă, la solicitarea comunităţii regionale, teritoriale sau etnice, problemele deosebite care apar în cadrul bisericilor;
d) susţine şi apără interesele bisericilor şi ale celorlalte organizaţii penticostale, la cererea acestora;
e) aprobă angajarea personalului necesar desfăşurării activităţii centrale;
f) întocmeşte proiectul de buget al Cultului Creştin Penticostal - Biserica lui Dumnezeu Apostolică din România şi urmăreşte execuţia bugetară;
g) aprobă achiziţionarea bunurilor mobile necesare activităţii centrale.
(2) Hotărârile Comitetului executiv au valabilitate numai dacă au fost votate de majoritatea simplă a membrilor săi.
(3) Comitetul executiv se convoacă de către preşedintele Cultului Creştin Penticostal - Biserica lui Dumnezeu Apostolică din România şi se întruneşte trimestrial sau ori de câte ori este nevoie.
(4) Nu se admite cumulul de funcţii pentru funcţiile executive (preşedinte, vicepreşedinte, secretar) la nivelul Comitetului executiv şi la nivelul comunităţilor regionale, teritoriale sau etnice.
Art. 89. - (1) În desfăşurarea activităţii sale, Comitetul executiv este ajutat de către Biroul permanent, care este format din: preşedintele cultului, vicepreşedinţi şi secretar general.
(2) Biroul permanent este un instrument de lucru, ajutător în susţinerea activităţii Comitetului executiv.
(3) Biroul permanent soluţionează probleme cu caracter urgent, de natură administrativă, prezintă referate, rapoarte, informări din partea departamentelor de specialitate sau orice alt tip de documente în vederea informării corecte şi exacte a Comitetului executiv.
(4) Biroul permanent analizează şi investighează problemele ivite şi prezintă concluziile Comitetului executiv, care decide asupra modului de soluţionare a acestora.
CAPITOLUL VI
Învăţământul confesional
SECŢIUNEA 1
Organizare şi funcţionare
Art. 90. - Cultul Creştin Penticostal - Biserica lui Dumnezeu Apostolică din România înfiinţează şi organizează unităţi de învăţământ pentru pregătirea personalului de cult, a profesorilor de religie, precum şi a altor specialişti necesari desfăşurării activităţii religioase.
Art. 91. - Forma, gradul, numărul şi planul de şcolarizare pentru instituţiile de învăţământ propriu se decid de Cultul Creştin Penticostal - Biserica lui Dumnezeu Apostolică din România în condiţii de autonomie a unităţilor administrativ-teritoriale ale cultului şi potrivit legii.
Art. 92. - Principalele forme de învăţământ din cadrul Cultului Creştin Penticostal - Biserica lui Dumnezeu Apostolică din România sunt:
a) şcoala duminicală, în cadrul bisericii locale;
b) grădiniţele pentru preşcolari; ele se organizează de biserica locală potrivit metodologiei şi normelor legale specifice;
c) şcolile primare;
d) şcolile gimnaziale;
e) seminariile biblice, în cadrul comunităţilor regionale, teritoriale, etnice;
f) liceele cu profil teologic;
g) unităţile de învăţământ superior.
SECŢIUNEA a 2-a
Organizarea învăţământului în biserica locală.
Şcoala duminicală
Art. 93. - Şcoala duminicală reprezintă o formă specifică învăţământului confesional şi se organizează în baza principiului potrivit căruia părinţii sau, după caz, reprezentantul legal sau tutorele copilului aleg confesiunea copilului şi, respectiv, forma de învăţământ specifică confesiunii.
Art. 94. - Şcoala duminicală se organizează şi îşi desfăşoară activitatea potrivit programei Cultului Creştin Penticostal - Biserica lui Dumnezeu Apostolică din România. În cadrul şcolii duminicale îşi desfăşoară activitatea învăţători care sunt aleşi de biserica locală. Elevii primesc calificative sau note care, la cerere, pot fi transmise şcolilor, pe care aceştia le frecventează, pentru disciplina Religie.
SECŢIUNEA a 3-a
Organizarea învăţământului superior în Cultul Creştin
Penticostal - Biserica lui Dumnezeu Apostolică din România
Art. 95. - (1) Învăţământul teologic superior cuprinde Institutul Teologic Penticostal, facultăţi de teologie, asistenţă socială, precum şi orice alte forme necesare desfăşurării în condiţii optime a procesului de instruire şi formare a slujitorilor şi personalului de specialitate.
(2) Învăţământul teologic superior se organizează în condiţiile legii. Senatul este principalul for de conducere. Senatul este condus de către un preşedinte, care este rectorul unităţii de învăţământ.
(3) Rectorul Institutului Teologic Penticostal este ales sau revocat de senatul instituţiei de învăţământ şi confirmat de Consiliul bisericesc în ceea ce priveşte alegerea sau revocarea sa. El reprezintă instituţia din punct de vedere administrativ şi juridic.
(4) Fiecare facultate este condusă de un consiliu profesoral care stabileşte modul operativ de desfăşurare a activităţilor de învăţământ planificate.
CAPITOLUL VII
Casa de Pensii şi Ajutoare a Cultului Creştin Penticostal
Art. 96. - (1) Casa de Pensii şi Ajutoare se organizează potrivit regulamentului propriu de organizare şi funcţionare şi conform normelor legale în vigoare referitoare la sistemul de pensii şi asigurări sociale.
(2) Casa de Pensii şi Ajutoare are personalitate juridică şi patrimoniu propriu.
Art. 97. - Casa de Pensii şi Ajutoare este condusă de Consiliul de administraţie, din care fac parte consilieri aprobaţi de Consiliul bisericesc. Consiliul de administraţie este condus de către un preşedinte, care devine preşedintele Casei de Pensii şi Ajutoare.
Art. 98. - Preşedintele Casei de Pensii şi Ajutoare reprezintă această instituţie în raporturile sale cu Consiliul bisericesc, precum şi în alte domenii de interes major.
Art. 99. - Conducerea operativă a Casei de Pensii şi Ajutoare se realizeză de către directorul Casei de Pensii şi Ajutoare. Acestuia îi revine sarcina gestionării în bune condiţii a activităţii curente a Casei de Pensii şi Ajutoare.
Art. 100. - Directorul Casei de Pensii şi Ajutoare coordonează Biroul permanent al Casei de Pensii şi Ajutoare, care îndeplineşte sarcinile stabilite potrivit regulamentului.
Art. 101. - Principalele atribuţii ale Casei de Pensii şi Ajutoare sunt:
a) asigură pensii pentru persoanele care au fost contribuabili potrivit normelor în materie;
b) asigură diferite indemnizaţii, sporuri şi plăţi caracteristice sistemului de asigurări sociale şi pensii;
c) acordă ajutoare şi efectuează plăţi cu caracter umanitar în condiţiile stabilite de prevederile regulamentului.
CAPITOLUL VIII
Asistenţa socială în Cultul Creştin Penticostal -
Biserica lui Dumnezeu Apostolică din România
Art. 102. - În desfăşurarea activităţii sale, Cultul Creştin Penticostal - Biserica lui Dumnezeu Apostolică din România poate înfiinţa unităţi de asistenţă socială de orice tip, precum: centre de plasament, centre de zi, case de tip familial, centre de urgenţă, cantine, centre de prevenire sau informare, centre maternale, aziluri şi altele asemenea.
Art. 103. - (1) Unităţile de asistenţă socială pot funcţiona atât în cadrul unor organizaţii de tip fundaţii sau asociaţii, cât şi în cadrul bisericii locale, în condiţii dispuse de normele specifice în vigoare.
(2) Asistenţa religioasă din unităţile care funcţionează în cadrul bisericii locale se va face potrivit confesiunii penticostale.
CAPITOLUL IX
Publicaţii şi mass-media în atenţia Cultului Creştin Penticostal -
Biserica lui Dumnezeu Apostolică din România
Art. 104. - Cultul Creştin Penticostal - Biserica lui Dumnezeu Apostolică din România are ca principală publicaţie revista "Cuvântul Adevărului". În desfăşurarea activităţii sale, Cultul Creştin Penticostal - Biserica lui Dumnezeu Apostolică din România poate edita şi tipări diverse publicaţii, potrivit principiului dreptului la liberă exprimare.
Art. 105. - Cultul Creştin Penticostal - Biserica lui Dumnezeu Apostolică din România poate înfiinţa studiouri de înregistrare audio sau video, posturi de radio şi de televiziune şi poate imprima casete audio, compact-discuri, DVD-uri audio ori video, pe linia scopului propus.
Art. 106. - Materialele muzicale, poeziile ori mesajele din cadrul serviciilor divine de închinare pot fi folosite fără a atrage responsabilităţi financiare sau de orice altă natură în sarcina bisericii locale.
CAPITOLUL X
Dispoziţii finale
Art. 107. - Cultul Creştin Penticostal - Biserica lui Dumnezeu Apostolică din România se susţine din contribuţia tuturor comunităţilor regionale, teritoriale şi etnice. El poate primi donaţii din partea persoanelor fizice şi juridice, din ţară şi din străinătate, cu respectarea principiului biblic privind moralitatea provenienţei acestora, şi din alte activităţi proprii.
Art. 108. - Donaţiile de orice natură făcute în mod legal Cultului Creştin Penticostal - Biserica lui Dumnezeu Apostolică din România intră în proprietatea acestuia şi nu pot fi restituite sub nicio formă donatorilor.
Art. 109. - Cultul Creştin Penticostal - Biserica lui Dumnezeu Apostolică din România poate avea imobile proprii, aziluri pentru bătrâni, case de odihnă, edituri, tipografii, unităţi de învăţământ de orice grad, societăţi misionare, studiouri radio sau TV, unităţi sanitare şi orice alte unităţi şi instituţii, pe linia îndeplinirii activităţii propuse.
Art. 110. - În cadrul Cultului Creştin Penticostal - Biserica lui Dumnezeu Apostolică din România pot funcţiona comisii sau departamente de lucru, precum şi birouri de specialitate, în baza unor regulamente proprii aprobate de Consiliul bisericesc, care sunt subordonate acestuia.
Art. 111. - (1) Ştampila Cultului Creştin Penticostal - Biserica lui Dumnezeu Apostolică din România este rotundă, cu diametrul de 35 mm. Circumferinţa ştampilei este delimitată de două cercuri concentrice la distanţă de 1 mm unul faţă de celălalt, cercul exterior fiind trasat cu o linie mai groasă. Pe circumferinţa interioară a cercului mai mic se scrie în formă rotundă "Cultul Creştin Penticostal - Biserica lui Dumnezeu Apostolică din România".
(2) În centrul ştampilei se află imaginea unui porumbel în zbor, care coboară, de la care pornesc raze în toate direcţiile, până la circumferinţa unui cerc imaginar cu diametrul de 15 mm.
Art. 112. - Prezentul statut a fost dezbătut şi aprobat în cadrul Congresului de lucru al Cultului Creştin Penticostal - Biserica lui Dumnezeu Apostolică din România în data de 23 noiembrie 2005, la Baia Mare.
miercuri
Pozele au fost facute Duminica 08.06.2008, de catre sora ROXANA BLAGAILA
Dumnezeu sa va Binecuvanteze pe toti cei ce participati la ridicarea Bisericii .
duminică
01.06.2008
ora de rugaciune , fratele Gabi Pop : Psalmul 24.
serviciul divin,fratele Dolha Florin si fratele Bujor Szarvas:Isaia 55.
serviciul divin,fratele Dolha Florin si fratele Bujor Szarvas:Isaia 55.
11.05.2008
Ora de rugaciune:fratele Foghis Nicolae :Psalmul 5o
Serviciul Divin : fratele Talpa Viorel si fratele Szarvas Bujor
: 1.Corinteni cap;11, vers; 23 - 34.
Serviciul Divin : fratele Talpa Viorel si fratele Szarvas Bujor
: 1.Corinteni cap;11, vers; 23 - 34.
04.05.2008
Intrarea lui Isus în Ierusalim.
Serviciul divin LUCA cap; 19 de la vers;29 la 48
fratele Talpa Viorel si fratele Szarvas Bujor
Ora de rugaciune : Psalmul 51.
fatele Foghis Nicolae
fratele Talpa Viorel si fratele Szarvas Bujor
Ora de rugaciune : Psalmul 51.
fatele Foghis Nicolae
vineri
IUBIRE si IERTARE
De ce sa sa iubim si de ce sa iertam?
Cea mai rapida reactie a noastra este sa uram si sa criticam, sa batjocorim,pe orcine si orice.Aceasta este reactia prima.Gresita din punctul meu de vedere.
A ierta înseamnă a curăţa ceva, a scuza, a anula o vină sau o datorie. Atunci când greşim faţă de cineva, ne cerem iertare pentru a restabili relaţia cu acea persoană. Iertarea nu este obţinută pentru că cel vinovat ar merita să fie iertat. Nimeni nu merită să fie iertat. Iertarea este un act al dragostei, îndurării/milei, şi harului. Iertarea este o decizie de a nu avea nimic împotriva unei alte persoane, în ciuda a ceea ce ar fi făcut rău pentru tine. Iertarea este cea mai simpla cale de a deveni mai bun si de a fi mai aproape de Dumnezeu.
Intodeauna in interiorul nostru se duce o lupta intre a ierta si a nu ierta, intre a iubi si a ura.
Iubirea si iertarea inseamna lumina,inseamna viata inseamna Dumnezeu.
Vei dormi asa cum ti-ai asternut si vei culege ceea ce ai semanat.
Iubind si iertand ,vei fi iertat si iubit si este tot ceea de ce ai nevoie.
joi
duminică
06.04.2008
-Serviciul de dimineata ora de rugaciune prin Fratele Foghis Nicolae : Psalmul 103
-Serviciul Divin prin Fratele Szarvas Bujor : Luca cap. 22 vers.:24 la 30.
miercuri
sâmbătă
duminică
vineri
luni
sâmbătă
Prin voia si mila Domnului lucrarea de la Biserica Noua avanseaza.
Cei care ne ocupam de aceasta pagina am hotarat (fara acordul lor) sa amintim numele fratilor care se ocupa efectiv (cu munca sau financiar) de ridicarea bisericii.
Fratele Foghis Nicolae ; Szarvas Bujor ;Grecu Mihai ; Arsenie Viorel; Pop Gabriel ; Szarvas Bujor jr. ; Luca Timotei ; Szarvas Daniel; Jurj Samuel ;Olaru Virgil ;Stoica Mircea ; Rad Radu ; Padure Ioan ;Dolha Gheorghe ; Ghiorghita Mihai ; Luca Onisim ; Iftene Catita ; Giurgiu Florica ; Bulza Nelu ; Remes David ; Haiduc Ioan .
Si sora Foghis Florica care cu multa daruire si bunavointa pregateste zilnic o masa calda muncitorilor .Domnul sa-i Binecuvanteze!
Mai sunt si familii si frati din America care au contribuit financiar si sunt alaturi de noi in lucrarea de constructie a bisericii : fratele Foghis Viorel,fam. Tigu,fratele Vuia Ionel, fam. Strugariu ,fratele Husu Timotei,fratele Giurgiu Beni,si sora Sferlea Floarea.
Iar cel mai important aport financiar (cat si fizic, prin munca) la avut si il are prin mila si dragostea lui Dumnezeu, fratele Nicu Moga, care cu o daruire si un devotament extraordinar a fost initiatorul si este sustinatorul acestui proiect .Domnul sa-l Binecuvanteze!
Inainte de a se face,ce s-a facut si ce urmeaza sa se mai faca, a fost un gand si apoi o dorinta.Cu ajutorul Domnului s-a pus in practica aceasta dorinta in localitatea FELNAC de a se construi o casa de inchinare.Desi ca valoare si efort sunt destul de mari,dar cu toate acestea vedem cum Dumnezeu a fost si este de partea noastra si zidurile se inalta pe zi ce trece tot mai sus.Ceea ce noi avem de facut este:sa ne rugam si sa postim ca lucrarea la care ne-am implicat sa se duca la bun SFARSIT.,,,,,,,,DOAMNE DUMNEZEULE,PUNE TU STRAJERI PE ZIDURILE CASEI TALE””” !!!!! AMIN
Fratele Foghis Nicolae ; Szarvas Bujor ;Grecu Mihai ; Arsenie Viorel; Pop Gabriel ; Szarvas Bujor jr. ; Luca Timotei ; Szarvas Daniel; Jurj Samuel ;Olaru Virgil ;Stoica Mircea ; Rad Radu ; Padure Ioan ;Dolha Gheorghe ; Ghiorghita Mihai ; Luca Onisim ; Iftene Catita ; Giurgiu Florica ; Bulza Nelu ; Remes David ; Haiduc Ioan .
Si sora Foghis Florica care cu multa daruire si bunavointa pregateste zilnic o masa calda muncitorilor .Domnul sa-i Binecuvanteze!
Mai sunt si familii si frati din America care au contribuit financiar si sunt alaturi de noi in lucrarea de constructie a bisericii : fratele Foghis Viorel,fam. Tigu,fratele Vuia Ionel, fam. Strugariu ,fratele Husu Timotei,fratele Giurgiu Beni,si sora Sferlea Floarea.
Iar cel mai important aport financiar (cat si fizic, prin munca) la avut si il are prin mila si dragostea lui Dumnezeu, fratele Nicu Moga, care cu o daruire si un devotament extraordinar a fost initiatorul si este sustinatorul acestui proiect .Domnul sa-l Binecuvanteze!
Inainte de a se face,ce s-a facut si ce urmeaza sa se mai faca, a fost un gand si apoi o dorinta.Cu ajutorul Domnului s-a pus in practica aceasta dorinta in localitatea FELNAC de a se construi o casa de inchinare.Desi ca valoare si efort sunt destul de mari,dar cu toate acestea vedem cum Dumnezeu a fost si este de partea noastra si zidurile se inalta pe zi ce trece tot mai sus.Ceea ce noi avem de facut este:sa ne rugam si sa postim ca lucrarea la care ne-am implicat sa se duca la bun SFARSIT.,,,,,,,,DOAMNE DUMNEZEULE,PUNE TU STRAJERI PE ZIDURILE CASEI TALE””” !!!!! AMIN
duminică
Serviciul de dimineata: ora de rugaciune - Psalmul 145 -fratele Foghis N.
Serviciul divin : Evrei cap.4.- Talpa Viorel
Predica - Malancas Abel.
Cantari: Florica Foghis ; Florica Costea ; Tinerii din Felnac;Ema Szarvas ;Andreea Szarvas.
Serviciul divin : Evrei cap.4.- Talpa Viorel
Predica - Malancas Abel.
Cantari: Florica Foghis ; Florica Costea ; Tinerii din Felnac;Ema Szarvas ;Andreea Szarvas.
sâmbătă
.jpg)
.jpg)
duminică
Serviciul de dimineata.
Psalmul : 46
Luca : 22 versetul 7 - 20
www.bibliaromana.net/biblia/cornilescu_trimiteri/Biblia.htm
Luca : 22 versetul 7 - 20
www.bibliaromana.net/biblia/cornilescu_trimiteri/Biblia.htm
joi
luni
DUMNEZEU ISI FACE LUCRAREA SA CU MILA SI INDURARE
AZI DOMNUL A ASCULTAT DIN NOU RUGACIUNEA MEA,SI PRIN JERTFA DOMNULUI ISUS S-A INDURAT SI DE MINE SI MI-A FACUT VIATA O BUCURIE CONTINUA.
BINECUVANTAT SI SLAVIT SA FIE DOMNUL PENTRU MILA LUI, PENTRU IUBIREA LUI, SI PENTRU DARURILE LUI.
AMIN!!
03.02.2008 Servicil de dimineata
Psalmul 9
http://www.bibliaromana.net/biblia/cornilescu_trimiteri/Biblia.htm
1 Tesaloniceni cap.5: verset; 1 - 28.
http://www.bibliaromana.net/biblia/cornilescu_trimiteri/Biblia.htm
http://www.bibliaromana.net/biblia/cornilescu_trimiteri/Biblia.htm
1 Tesaloniceni cap.5: verset; 1 - 28.
http://www.bibliaromana.net/biblia/cornilescu_trimiteri/Biblia.htm
duminică
Serviciul de dimineata
Psalmul 92:
http://www.bibliaromana.net/biblia/cornilescu_trimiteri/Biblia.htm
http://www.bibliaromana.net/biblia/cornilescu_trimiteri/Biblia.htm
vineri
.jpg)
.jpg)
.jpg)
.jpg)
.jpg)
joi
Isaia
Isaia cap;43, vers;2-4.
2Dacă vei trece prin ape, Eu voi fi cu tine; şi râurile nu te vor îneca; dacă vei merge prin foc, nu te va arde, şi flacăra nu te va aprinde.
Ps 66.12;Ps 91.3;Deut 31.6-8;Dan 3.25-27;
3Căci Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău, Sfântul lui Israel, Mântuitorul tău! Eu dau Egiptul ca preţ pentru răscumpărarea ta, Etiopia şi Saba în locul tău.
Prov 11.8;Prov 21.18;
4De aceea, pentru că ai preţ în ochii Mei, pentru că eşti preţuit şi te iubesc, dau oameni pentru tine, şi popoare pentru viaţa ta.
2Dacă vei trece prin ape, Eu voi fi cu tine; şi râurile nu te vor îneca; dacă vei merge prin foc, nu te va arde, şi flacăra nu te va aprinde.
Ps 66.12;Ps 91.3;Deut 31.6-8;Dan 3.25-27;
3Căci Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău, Sfântul lui Israel, Mântuitorul tău! Eu dau Egiptul ca preţ pentru răscumpărarea ta, Etiopia şi Saba în locul tău.
Prov 11.8;Prov 21.18;
4De aceea, pentru că ai preţ în ochii Mei, pentru că eşti preţuit şi te iubesc, dau oameni pentru tine, şi popoare pentru viaţa ta.
duminică
Servicul de dimineata.
GENEZA cap; 1, versetele 24-31
http://www.bibliaromana.net/biblia/cornilescu_trimiteri/Biblia.htm
GENEZA cap;2 versetul 7.
http://www.bibliaromana.net/biblia/cornilescu_trimiteri/Biblia.htm
luni
DUMNEZEULE ATOTPUTERNIC SI VESNIC
DUMNEZEULE ATOTPUTERNIC SI VESNIC ITI MULTUMIM DIN TOT SUFLETUL SI DIN TOATA FIINTA NOASTRA PENTRU TOT CE AI FACUT PENTRU NOI IN ACEST AN,PENTRU TOATE BINECUVANTARILE TALE SI PENTRU GRIJA CE NE-AI PURTAT-O.ITI MULTUMIM CA AI FOST PARINTE IUBITOR SI IERTATOR CU NOI.TE RUGAM PRIN DOMNUL ISUS CRISTOS SA COBORI PESTE NOI DUHUL TAU SFANT DE IUBIRE SI DE INTELEPCIUNE SI TE RUGAM SA NE INTARESTI CREDINTA SI CU AJUTORUL DUHULUI SFANT DORIM CA TOATE FAPTELE , TOATE VORBELE SI TOATE GANDURILE NOASTRE SA FIE PLACUTE IN FATA TA SI TOATE SA FIE INTRU SLAVA TA DOAMNE.AMIN!
duminică
joi
"Nu vă temeţi!”- spunea îngerul
ACEST ARTICOL ESTE MESAJUL Pastorului dr. Pavel Riviş-Tipei
Preşedintele Cultului Penticostal, PUBLICAT IN ZIARUL ADEVARUL DE ARAD 24.12.2007
„Nu vă temeţi!”- spunea îngerul - „Dumnezeu este adăpostul şi sprijinul nostru, un ajutor care nu lipseşte niciodată în nevoi” (Ps. 46:1-2).
Oricat de tare ar fi omul, în faţa unui fenomen nou şi neobişnuit, aproape instinctiv, primul sentiment ce-l încearcă este teama. Asa a fost şi în cazul păstorilor. Apariţia strălucitoare a îngerului ar fi trebuit să trezească în ei cel mult o uimire, dacă nu chiar o contemplare extaziată.
Îngerul Domnului, ca un adevărat ambasador al cerului, poate să fi fost chiar îngerul Gabriel, era trimis să comunice păstorilor, şi prin ei, întregului norod, vestea cea bună a venirii pe pământ a Fiului lui Dumnezeu.
Naşterea Mântuitorului avea patru mari semnificaţii: • Era un eveniment fără precedent în istoria lumii. Coborârea în lumea pămăntească a unui Dumnezeu adevărat în calitate de Mântuitor, Hristos si Domn împărtea istoria lumii în două. Venirea pe pămant a fiului lui Dumnezeu, prin întruparea omenească, era o minune a minunilor, cum n-a mai avut şi nici nu va mai avea loc. • Era un eveniment cosmic. Nu era cu nimic mai prejos decat actul creaţiunii. El marca înfăptuirea unui însemnat punct din programul lui Dumnezeu care privea unirea din nou a lucrurilor din ceruri cu cele de pe pământ (Efes.1:10) şi împăcarea pământului cu cerul (Col.1:20). P. • Era un eveniment prin care se implineau profetiile Bibliei „Căci un Copil ni s-a născut, un Fiu ni s-a dat, şi domnia va fi pe umărul Lui; Îl vor numi: Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Părintele veşniciilor, Domn al păcii” (Isaia 9:6). • Era un eveniment menit să pună capăt fricii. „Nu vă temeti” - era mesajul îngerilor adresat păstorilor. Frica a fost primul simptom al păcatului neascultării. „Mi-a fost frică” – a răspuns Adam Domnului (Gen. 3:10). Din cauza păcatului, din stăpân al pământului, omul a devenit un sclav în permanenţă timorat. „Nu vă temeţi” – spunea îngerul, pentru că „întunericul nu va împărăţi veşnic pe pământul în care acum este necaz...”(Isaia 9:1-2). „Nu vă temeţi” – voi aveţi acum un Domn şi Mântuitor.
Din nou sărbătoarea naşterii Domnului Isus şi mesajul îngerului aruncă o rază de lumină şi speranţă peste valurile învolburate ale lumii.
Facă Domnul ca sărbatoarea din anul acesta să fie aducatoare de pace şi multă linişte în sufletele noastre.
Pastor dr. Pavel Riviş-Tipei
Preşedintele Cultului Penticostal
luni
joi
Ţinuta vestimentară a credincioşilor
Se observă în tot mai multe biserici penticostale, pe fondul libertăţii noastre în Hristos, o tendinţa alarmantă a eliminării diferenţelor dintre credincioşii penticostali şi oamenii fireşti.
Consiliul Bisericesc, analizând aspecte legate de muzica promovată în bisericile noastre, ţinuta, podoabele şi diferitele manifestări ale participanţilor la închinare, având în vedere contextul în care ne aflăm, precum şi dorinţa de relevanţă în ceea ce priveşte valorile spirituale, cheamă pe toţi credincioşii penticostali la decenţă, cumpătare şi simplitate pentru a menţine o linie spirituală sănătoasă a bisericilor penticostale. Pentru aceasta, trebuie descurajate orice fel de comportamente excesive şi indecente în ceea ce priveşte aspectele menţionate. Ţinuta vestimentară a credincioşilor trebuie să fie caracterizată de solemnitate şi decenţă in locaşul de închinare, la slujire, si nu este potrivita cu solemnitatea şi evlavia ţinuta în blugi, tricouri sau bluze cu imagini, înscrisuri sau culori stridente, şlapi, pantaloni la femei, pantaloni scurţi atât la băieţi cât şi la tinere sau femei.
In locaşul de închinare, precum şi în orice loc sau situaţie trebuie evitată orice ţinută indecentă. Genunchii surorilor trebuie acoperiţi şi în poziţia aşezat. Nu sunt cuvenite decolteurile largi sau adânci şi hainele transparente care expun părţi sau care pun în evidenţă formele atrăgătoare ale trupului.
Aranjarea părului atât la bărbaţi cât şi la femei trebuie să exprime bun gust, seriozitate şi bunăcuviinţă. Se vor evita frizurile excentrice şi stridente, precum şi vopsirea părului în culori nenaturale atât la bărbaţi, cat şi la femei.
Referitor la purtarea podoabelor, Biblia este în mod clar împotriva acestora. Credincioşii trebuie să renunţe la purtarea inelelor, brăţărilor, lănţişoarelor cu sau fără cruciuliţe, cercei etc, indiferent de materialul din care sunt confecţionate.
In ciuda explicaţiilor subiective, aplauzele însoţite sau nu de fluierături, ce urmează slujirilor diverse, înalţă şi răsplătesc pe protagonişti, lucru incompatibil cu smerenia şi cu închinarea ce trebuie adusă numai lui Dumnezeu. De asemenea, Consiliul Bisericesc respinge pantomimele, scenetele, filmele artistice, dansurile şi coregrafia ca mijloace potrivite pentru închinare sau evanghelizare.
Din filele istoriei
[ Istoria miscarii penticostale din Romania ]
[Ce cred Penticostalii] [Doctrina Penticostală] [Etica Penticostală]
La data de 29 mai 1946, printr-un memoriu înregistrat la Ministerul Cultelor, sub nr. 24849, un grup de fraţi penticostali au solicitat recunoaşterea unei asociaţii de credinţă penticostală sub denumirea de : "Biserica lui Dumnezeu Apostolică" cu sediul în Bucureşti. Memoriul înaintat a fost însoţit de o scurtă expunere a principiilor de credinţă precum şi de statutul de organizare internă al "asociaţiei". În baza avizului favorabil purtând numărul 32 din data de 24 iunie 1946 al Consiliului de inspectori (din Ministerul Cultelor) precum şi a avizului Contenciosului, Ministerul Cultelor prin decizia nr.39253, publicată în Monitorul Oficial nr. 182 din 08 august l946 recunoaşte asociaţia ca legală şi aprobă funcţionarea ei.Iată o copie după acestă decizie a Ministerului Cultelor- un document istoric de o remarcabilă valoare pentru orice creştin penticostal care se doreşte a fi cât mai informat: "Noi, Ministru Secretar de Stat la Departametul Artelor şi Ad-Interim la Departamentul Cultelor. Având în vedere cererea Asociaţiei religioase "Biserica lui Dumnezeu Apostolică" zisă şi Penticostală, din România, înregistrată la Ministerul Cultelor sub no. 24.859 din 1946, cum şi Scurta Expunere a principiilor de credinţă şi statutul de organizare internă a acestei asociaţiuni. Având în vedere avizul no. 32 din 24 Iunie 1946 al Consilului de Inspectori şi Avizul Contenciosului dat în legatură cu cererea susnumită:
În baza art.I, din Legea no. 384 pentru organizarea Ministerului Cultelor şi art. 24 din Legea pentru Regimul General al Cultelor din 1928:
Decidem:
1. Art.1---Biserica lui Dumnezeu Apostolică zisă şi Penticostală din România, cu sediul în Bucureşti, str. Ecaterina Bazilescu 155, se recunoaşte în mod provizoriu că asociaţia religioasă până la apariţia noii legi a cultelor, putând practica liber toatele actele de cult, bucurându-se de deplina libertate de funcţionare şi manifestare religioasă.
2. Art.2---Asociaţia religioasă menţioanată în toate actele şi acţiunile sale publice, va respecta limba şi calendarul oficial al Statului, legile şi regulamentele în vigoare, ordinea publică şi bunele moravuri, evitând ori ce acte de prozelitism faţă de alte culte sau asociaţii religioase.
3. Art.3---Mărturisirea de credinţă şi statutul de organizare al asociaţiunii, puse de acord cu prevederile legii pentru regimul general al cultelor, se vor publica în Monitorul Oficial ulterior.
4. Art.4---D-l Director al Cultelor este însărcinat cu aducerea la îndeplinire a prezentei deciziuni." Ministru Ad-Interim(ss) M. Ralea
No.39253
CULTUL PENTICOSTAL - Biserica lui Dumnezeu Apostolica
Penticostalismul este o continuare a mişcării de "redeşteptare" a credinţei, care a avut loc în secolul trecut. Pe la 1900, predicatorul american Charles F. Parham a început să susţină că asupra celor credincioşi coboară Duhul Sfânt, aceştia căpătând darul vorbirii în limbi ne învăţate (glosolalia). Conform Bibliei, acest dar a fost primit de apostoli în ziua cincizecimii (ziua coborârii Duhului Sfânt, Rusaliile). Întrucât a cincizecea zi se traduce în limba greacă prin "penticosta", adepţii noii mişcări religioase au adoptat denumirea de penticostali. Din S.U.A. mişcarea penticostală s-a răspândit şi în Europa, mai ales în Germania şi Norvegia. Numărul credincioşilor a crescut relativ repede, de la circa 1.000 în 1906 la peste 350.000 în 1936. Prima comuniune penticostală din România a apărut în localitatea Păuliş, judeţul Arad, în anul 1922. În pofida unor persecuţii la care a fost supusă înainte şi mai ales în timpul celui de al doilea război mondial, credinţa penticostală s-a extins treptat în mai multe regiuni ale ţării, în special în nordul Moldovei, în Banat şi Crişana. Asociaţia credincioşilor penticostali s-a constituit în anul 1924. Şi acest cult, ca şi celelalte culte evanghelice, a avut de suferit, mai ales în timpul celui de al doilea război mondial, când mulţi păstori au fost trimişi în închisoare s-au lagăre. După 23 august 1944, Cultul Penticostal funcţionează în legalitate. În anul 1950, Biserica Penticostală a fost recunoscută legal. Conform credinţei penticostale, la baza vieţii spirituale a fiecărui credincios trebuie să stea convertirea personală, după care, apoi, se face botezul prin cufundare în apă, în numele Tatălui, Fiului şi Duhului Sfânt. Ceea ce constituie specificul acestui cult este propovăduirea şi exercitarea botezului cu Duhul Sfânt, care se primeşte în urma rugăciunilor prin stăruinţă şi credinţă că primeşti acest dar de la Dumnezeu, mărturisirea experienţei darurilor Duhului Sfânt, care pot sa-şi facă simţită prezenţa în cadrul serviciilor divine, precum şi obţinerea vindecărilor divine prin rugăciune, cu credinţă.
Organizarea cultului are la bază sistemul centralizat, respectându-se autonomia bisericească locală. Cultul are o conducere colectivă centrală, reprezentată de Consiliul bisericesc format din 21 membri şi de Comitetul executiv format din 7 membri, în frunte cu un preşedinte. Aceste organe sunt alese în cadrul Adunării generale elective, forul cel mai înalt de conducere a cultului, care se întruneşte o dată la 4 ani. Bisericile locale au ca intermediar între ele şi conducerea centrală şase comunităţi regionale : Arad, Braşov, Bucureşti, Cluj, Oradea şi Suceava. Pregătirea păstorilor se face la nivel universitar, în cadrul Institutului Teologic Penticostal, care funcţionează în Bucureşti. De asemenea, cultul dispune de trei seminarii teologice liceale şi de două şcoli postliceale. Potrivit recensământului din 1992, Cultul Penticostal număra circa 220.000 credincioşi (la începutul anului 1995, datele cultului indicau un număr de 380.000 credincioşi). În cadrul cultului sunt 1.343 biserici şi 7879 filii, deservite de 354 păstori. În fruntea unei biserici se află un păstor sau mai mulţi, în funcţie de numărul membrilor şi un comitet ales de fiecare Biserică. Alţi slujitori mai sunt: prezbiterii şi diaconii, subordonaţi păstorului. Biserica Penticostală are ca organ de presa oficial "Cuvântul Adevărului". De asemenea, editează cărţi cu conţinut religios, cărţi pentru exercitarea cultului, cărţi pentru instruirea slujitorilor în seminarii şi în Institutul Teologic Penticostal. Cultul întreţine legături cu Bisericile Penticostale din Europa, în cadrul Conferinţelor Penticostale Europene, făcând parte şi din Comitetul acestor Conferinţe, în calitate de membru, în care îşi are reprezentanţi, precum şi cu Asociaţia Teologică Penticostală Europeană. Pe plan mondial, participă la Conferinţele Penticostale Mondiale. Relaţii speciale întreţine cu organizaţia Penticostală Mondială "Church of God", cu sediul la Cleveland (Tennessee) - S.U.A., datorită mai multor asemănări doctrinare şi organizatorice.
Denumirea oficială
CULTUL PENTICOSTAL sau BISERICA LUI DUMNEZEU APOSTOLICA.
Scurt istoric:
Cadrul istoric şi religios în care apar penticostalii coincide cu începutul secolului XX şi mediul baptist. Întemeietorul penticostalismului modern a fost Carol Parham, un păstor baptist din California. El a început să predice o "nouă revărsare a Duhului Sfânt" sau o nouă Cincizecime (Pentecostes = Cincizecime, momentul pogorârii Duhului Sfânt, la cincizeci de zile după învierea Domnului, de unde şi numele de penticostali). Astfel susţinea că Duhul Sfânt s-a şi pogorât deja peste 13 persoane la 3 ianuarie 1901. Destul de rapid, cultul s-a răspândit şi în Europa, mai întâi în Norvegia, apoi în Germania, prin păstorul luteran Johann Paul, convertit la noua doctrină ţi care a devenit conducătorul sectei în Germania. Penticostalii îşi revendică originea în însăşi întemeierea Bisericii creştine la Pogorârea Duhului Sfânt, mai ales prin practicarea "vorbirii în limbi". În funcţie de locul unde se află, de numărul de membrii sau de tradiţii locale, penticostalii sunt cunoscuţi sub mai multe denumiri: Credinţa apostolică, Adunarea lui Dumnezeu, Biserica lui Dumnezeu, Biserica Penticostală a Sfinţilor, Biserica Evangheliei Depline, Biserica Salem şi altele. Prima publicaţie "Vestitorul Evangheliei" a fost editata la Akron, în statul Ohio. În momentul de faţă sunt răspândiţi în toata lumea, au comunităţi destul de mari în America Latină şi în Africa. Desfăşoară o misiune foarte activă prin mijloace moderne, au peste tot locaşuri de cult moderne, se ocupă cu educaţia copiilor şi tineretului, au înfiinţat orfelinate, case pentru bătrâni, institute de dezalcoolizare, tipăresc reviste, cărţi, iar "misionarii" desfăşoară un intens prozelitism, penticostalii fiind astăzi una dintre cele mai active şi mai mari mişcări religioase pe plan mondial.
Apariţia în România
Ideile penticostale au pătruns în ţara noastră din Ungaria. Primul român, considerat întemeietorul penticostalilor la noi, a fost arădeanul Pavel Budeanu, plecat înainte de 1910 în America, unde a ajuns în contact cu penticostalii si a îmbrăţişat doctrina lor. Întors în ţară, cu sprijinul unor maghiari mai înstăriţi a întemeiat prima comunitate. Un alt personaj important a fost pastorul baptist Ioan Bododea din Brailiţa, care, atras de "vorbirea în limbi", abandonează baptismul şi se intitulează "şeful" Bisericii lui Dumnezeu cea Apostolică. Traduce o profesiune de credinţă penticostală intitulată "Declararea fundamentului adevărat al Bisericii lui Dumnezeu", iniţiază doua tipărituri "Glasul adevărului" şi "Ştiinţa sfinţilor". În 1925, prin decizia Ministerului Cultelor şi Artelor, au fost interzişi în România, dar, cu toate acestea, au funcţionat clandestin; au fost scoşi în afara legii şi în anul 1942. O parte din ei s-au organizat în cadrul cultului baptist, în timp ce alţii, în ascuns, îşi ţineau adunările noaptea. În 1945, într-o conferinţă la Arad, s-a decis înfiinţarea Asociaţiei Religioase Penticostale şi reeditarea revistei "Vestitorul Evangheliei". În fruntea asociaţiei a fost ales Gheorghe Bradin, ca preşedinte. În 1949 existau trei organizaţii: Asociaţia "Biserica lui Dumnezeu Apostolică Penticostală", asociaţia "Creştinii botezaţi cu Duhul Sfânt" şi asociaţia "Ucenicii Domnului Isus Hristos". În 1950 au primit recunoaşterea juridică sub numele de Cultul Penticostal sau Biserica lui Dumnezeu cea Apostolică. După 1989, prin reîntoarcerea unor penticostali plecaţi în Apus şi prin înlocuirea capilor "compromişi", mişcarea penticostală a devenit mult mai activă.
Doctrina
Între cele mai importante învăţături ale penticostalilor, pe lângă cele menţionate la început şi care sunt comune tuturor cultelor neoprotestante, putem aminti: traducerea penticostală (versiunea Cornilescu) a Bibliei singura admisă, Duhul Sfânt ca temelie a concepţiei penticostale şi Botezul cu Duhul Sfânt care se poate primi şi prin punerea mâinilor; atunci când botează cu apă practică o singură afundare. Cina Domnului se oficiază cu azimă şi must. Practică "spălarea picioarelor", conducătorii sunt pastorii şi diaconii, respectă duminica şi alte sărbători, mântuirea se realizează prin Harul lui Dumnezeu, faptele bune (milostenia) au valoare mântuitoare, cred în împărăţia de 1000 de ani pe care Hristos o va întemeia împreună cu credincioşi adevăraţi. Practică "vorbirea în limbi" si "tălmăcirea limbilor", date prin Duhul Sfânt.
Exemple spirituale
Hotărâre.
Noi vom dovedi angajamentul pentru Hristos prin ordinea spirituală pe care o vom practica. Vom dovedi angajamentul nostru faţă de Trupul lui Hristos prin loialitatea noastră pentru Dumnezeu şi prin angajamentul nostru faţă de Biserica Sa. Vom demonstra angajamentul nostru în a lucra pentru Hristos printr-o bună administrare a darurilor şi slujbelor încredinţate
Practica spirituală.
Disciplina spirituală invocă practici ca rugăciunea, lauda, adoraţia, mărturisire, post, meditaţie şi studiu. Prin rugăciune noi experimentăm încrederea noastră în Dumnezeu, şi recunoaştem dependenţa noastră totală faţă de El atât pentru nevoile noastre cât şi pentru nevoile altora (Mt. 6:5-15; Luca 11:1-13; Iacov 5:13-18). Prin închinarea noastră personală cât şi publică, noi binecuvântăm pe Dumnezeu având partăşie cu El şi suntem binecuvântaţi zilnic cu bogăţii spirituale şi creştere în Hristos. Prin postul periodic noi ne apropriem de Dumnezeu, prin a ne supune pe noi înşine sub controlul Duhului Sfânt în toate ramurile noastre de activitate. (Mt. 6:16-18; 9:14-17; Fapte 14:23). Prin mărturisirea păcatelor noastre înaintea lui Dumnezeu noi suntem asiguraţi de iertare Divină (1 Ioan 1:9-10; 2:1-2). Prin meditaţia şi studiul Cuvântului noi sporim în creşterea noastră spirituală şi ne pregătim pe noi înşine în a ajuta pe alţii să înveţe adevărurile Bibliei (Iosua 1:8; Ps. 1:2; 2 Tim. 2:15).
Loialitate faţă de Dumnezeu şi ataşament faţă de Biserică.
Viaţa de ucenic creştin cheamă la deplina ascultare faţă de Trupul lui Hristos. Noi suntem una cu ceilalţi credincioşi din Biserică în a adora, a lăuda pe Dumnezeu şi a asculta de Cuvântul Său (Mt. 18:20; Ioan 4:23; Evrei 10:25).
Duminica este ziua specială de închinare a creştinilor. Ca ziua Domnului aceasta comemorează învierea lui Hristos din morţi şi trebuie destinată pentru închinăciune, părtăşie, servicii divine, învăţătura Evangheliei şi proclamare. (Mt. 28:1; Fapte 20:7; Rom. 14:5-6; 1 Cor. 16:2; 2 Cor. 8:1-24). Este datoria noastră de a respecta şi preţui pe cei care Hristos i-a pus mai mari peste noi în Biserica Sa (1 Tes. 5:12-13; Evrei 13:7-17): Liderii trebuie să exercite autoritatea lor prin exemplu propriu şi nu printr-o atitudine de stăpân peste turma Domnului (Mt. 20:25-28; 1 Petru 5:1-4). Creştinii nu au dreptul de a participa la vreo societate sau club care au practici nefondate biblic (1 Petru 4:4; 1 Ioan 2:15-19).
Fiind buni administratori.
Scriptura încurajează economia şi simplitatea, iar risipa şi ostilitatea sunt condamnate. (Isaia 55:2; Mt. 6:19-23). Trăirea unei vieţi plăcute lui Dumnezeu necesită înţelepciune, economie, folosirea binecuvântărilor naturale, incluzând timpul, talentul şi banii (Efes. 5:16; Col. 4:5). Toată munca noastră şi timpul nostru liber trebuie să onoreze Numele lui Dumnezeu (2 Tes. 3:6-13; 1 Tim. 5:13; 1 Cor. 10:31). Ca buni ispravnici trebuie să folosim darurile noastre spirituale cât şi cele naturale în a glorifica pe Dumnezeu (Rom. 12:3-8; Efes. 4:11-16; Mt. 25:14-30; 1 Petru 4:9-11; 1 Cor. 12:1-11; 1 Cor. 12:27-31). Ca nişte buni administratori trebuie să recunoaştem că folosirea cu înţelepciune a banilor este o parte esenţială a creştinilor în a trăi o viaţă cumpătată (Mt. 7:11; Iacov 1:17; 1 Cor 4:2).
Puritatea morală
Angajament.
Noi ne angajăm în acele activităţi care glorifică pe Dumnezeu în trupul nostru şi prin care se evită declanşarea în noi a poftelor firii pământeşti. Vom citi, vom privi şi vom asculta acele lucruri care vor avea un efect pozitiv pentru viaţa noastră spirituală.
Glorificând pe Dumnezeu în trupurile noastre.
Conform Sfintelor Scripturi trupul nostru este Templul Duhului Sfânt, iar noi trebuie să glorificăm pe Domnul în trupurile noastre (Rom. 12:1-2; 1 Cor. 6:19-20; 10:31). Acceptarea sau trăirea în păcate ca beţia, uciderea, furtul, vrăjitoria, curvia, homo-sexualitatea, ura, invidia, gelozia, bârfa, mânia, vorbe murdare, comportări fireşti care nu glorifică pe Dumnezeu, etc. sunt interzise. (Rom. 1:24; 1 Cor. 6:9-10; Gal. 5:19-20).
Citind, vizionând, ascultând.
Literatura pe care o citim, programele pe care le vizionăm şi muzica pe care o ascultăm afectează profund simţurile, gândirea şi comportamentul nostru. Un creştin nu trebuie să fie tentat de a privi sau viziona programe ori spectacole de natură demoralizatoare (Rom 13:14; Fil. 4:8). Aceasta determină prin urmare pe creştini să citească, să privească şi să asculte acele lucruri care inspiră şi instruiesc fiinţa umană spre un nivel înalt de viaţă spirituală şi morală.
Beneficiu spiritual, bunăstarea.
Folosirea timpului liber din viaţa unui credincios trebuie să fie caracterizat de acele activităţi care edifică atât individul cât şi Trupul lui Hristos (Rom. 6:13; 1 Cor. 10:31-32). În consecinţă noi avem convingerea că este bine ca un creştin să evite anumite locuri, practici şi activităţi în special acelea care apelează la firea pământească şi care duc la compromiterea mărturiei creştine (2 Cor. 6:17; 1 Tes. 5:21-22; 1 Ioan 2:15-17).
Integritatea Personală
Angajament.
Noi vom trăi într-un mod ce inspiră încredere şi responsabilitate, manifestând Roadele Duhului şi căutând să manifestăm caracterul lui Hristos în toată comportarea noastră.
Responsabilitate şi încredere.
Un creştin trebuie să fie un om de încredere şi în acelaşi timp o persoană care să-şi respecte cuvântul dat (Mt. 5:37; 1 Petru 2:11-12). Hristos prin învăţătura şi exemplu Său ne-a arătat că trebuie să iubim pe vrăjmaşii noştrii, să cinstim pe fraţii noştrii şi să trăim în aşa fel încât prin felul nostru de trăire să fie îndemnaţi să vină şi alţii la Hristos (Mt. 5:43-48; Rom. 12:10; 1 Ioan 3:16; Mt. 5:16; 1 Cor. 11:1). Orice lipsă a unei bune comportări în viaţa noastră va fi judecată de toţi care o vor vedea (Mt. 7:16-20; Luca 13:6-9; Ioan 15:1-8). Isus în relaţia Lui cu alţi oameni a demonstrat acceptare, compasiune şi iertare (Ioan 8:11; Mt. 9:36; Marcu 6:34; Luca 5:20).
Responsabilitatea familială
Angajament.
Noi vom acorda prioritate deplină responsabilităţii faţă de familie prin păstrarea în sfinţenie a căsătoriei şi prin menţinerea ordinei în familie.
Priorităţi în cadrul familiei.
Familia ca bază relaţiilor umane, este o instituţie fundamentală pentru societate şi Biserică (Gen. 2:18-24). Ea este de origine Divină fiind instituită de Dumnezeu. Familiile noastre ar trebui să stabilească câteva moduri de devotament familiar şi să se străduiască să trăiască şi să menţină un mediu creştin în cadrul familiei (1 Tim. 3:3-4; 5:8). Practicarea disciplinelor creştine şi a virtuţiilor ei trebuiesc începute din viaţa de familie (Deut. 6:6-7).
Sfinţenia căsătoriei.
Căsătoria este instituită de Dumnezeu şi este o unitate spirituală în care un bărbat şi o femeie sunt legaţi de Dumnezeu pentru a trăi împreună ca unul singur (Gen. 2:24; Marcu 10:7). Din cauza caracterului ei Divin, căsătoria este un angajament pe viaţă. Împotriva divorţului Biblia are argumente şi motivaţii clare (Mt. 5:32; 19:9) Implicarea sexuală înainte de căsătorie, atât cu viitorul partener de căsătorie, cât şi cu o alta persoană este strict interzisă de Scriptură (Exod 20:14; 1 Cor. 6:15-18). Înţelegând sfinţenia căsătoriei, partenerii trebuie să se străduiască a menţine fericită, armonioasă şi sfântă legătura lor. Dacă se vor întâmpla să apară tendinţe de divorţ, Biserica trebuie să fie aceea care să acţioneze repede în a arăta dragoste, inţelegere şi sfat pentru a împiedeca aceasta. (Mt. 19:7-9, Mc. 10:2-12; Rom. 7:2-3; 1 Cor. 7:2, 5, 10, 11).
Ordinea Divină în cămin.
În ordinea lui Dumnezeu, bărbatul este capul familiei, soţia fiindu-i dată ca ajutor potrivit, împreună au datoria de a-şi educa şi creşte copiii iar copiii au datoria de a asculta şi cinsti părinţii. (Gen.1:27,28; 1Cor.11:3; 1Ptr. 3:7) În vederea menţinerii armoniei în cadrul familiei, ordinea creată de Dumnezeu în vederea responsabilităţilor fiecărui membru trebuie respectată (Efes. 5:22-31; Col. 3:18-20; Efes. 6:1-4; Exod 20:12).
Comportare moderată
Angajament.
Vom practica în viaţă o comportare moderată şi ne vom abţine de la activităţi şi atitudini care ar ofensa pe alţii sau care ar conduce la vicii sau înrobire.
Cumpătarea.
Cumpătarea sau stăpânirea de sine este una din virtuţiile de bază a oricărui creştin (1 Cor. 9:25; Tit 1:8; 2:2). Ea face parte din roada Duhului Sfânt în viaţa celui credincios (Gal. 5:22-23). Sfintele Scripturi ne învaţă că toate acţiunile şi toată activitatea noastră trebuie să fie sub controlul Duhului (Fil. 4:5-8; Efes. 4:26-29). Exercitarea autodisciplinei reflectă puterea lui Dumnezeu în viaţa noastră (1 Cor. 9:27; 2 Petru 1:5-11).
Comportarea ofensivă.
Biblia ne arată că noi trebuie să fim sensibili la nevoile şi sentimentele altora, demonstrând prin aceasta dragostea noastră faţă de ei (Mt. 22:39; Rom. 12:9-21; 13:10; Fil. 2:3-5). Este necesar un control continu asupra comportamentului nostru în aşa fel încât să nu jignim pe nimeni (Rom. 14:13-21; 1 Cor. 8:9-13). Toleranţa şi respectul trebuie să fie caracteristici în relaţiile noastre (Rom. 14:2-3; 1 Cor. 8:8; Efes. 4:2; Col. 3:13; 1 Tim. 4:1-5).
Adeziune şi înrobire.
Unul din avantajele primare ale libertăţii noastre în Hristos este eliberarea noastră de forţele negative (Ioan 8:32-36; Rom. 6:14; 8:2). Noi suntem sfătuiţi a nu ne pune din nou sub robie (Gal. 5:1). Un creştin trebuie să se abţină total de la orice lucru sau orice activitate care ar putea întina trupul nostru care este Templul Duhului Sfânt sau care ar putea domina şi înrobi sufletul care a fost făcut liber în Hristos (Prov. 20:1; Isaia 28:7; 1 Cor. 3:17; 5:11; 2 Cor. 7:1; Iacov 1:21).
Înfăţişarea modestă
Angajament.
Noi vom demonstra principiile Biblice ale modestiei înfăţişându-ne şi îmbrăcându-ne într-un mod prin care vom spori mărturia noastră creştină şi vom evita mândria.
Modestia.
Conform cu ideea biblică, modestia este o virtute sprirituală lăuntrică ce dă dezgust la orice este necurat şi nepotrivit, asigură control în gândire, se manifestă în conduită şi în special în purtare şi îmbrăcăminte (Efes. 4:25, 29, 31, 32; 1 Tim. 2:9-10). Modestia include ceea ce se vede în aparenţa noastră, îmbrăcăminte, vorbire, conduită şi poate fi aplicată la toate situaţiile.
Înfăţişare şi îmbrăcăminte.
Viaţa noastră, caracterul şi imaginea noastră personală sunt reflectate de felul şi modul în care noi ne purtăm şi ne îmbrăcăm. Sfatul Scripturii în această privinţă este clar, îmbrăcămintea trebuie să fie modestă şi decentă (Rom. 12:2; 1 Tes. 5:22-23; 1 Petru 3:3-4). Ca oameni născuţi din nou, avem datoria de a lupta împotriva poftelor firii pământeşti şi de a evita stilul de viaţă imoral (Gal. 5:13-21; 1 Petru 2:11; 2 Petru 1:4) Frumuseţea unui creştin nu stă în îmbrăcăminte extravagantă, purtarea bijuteriilor, folosirea articolelor cosmetice, ci în relaţia noastră cu Hristos (Iacov 2:1-4).
Obligaţii sociale
Angajament.
Obiectivul nostru este îndeplinirea obligaţiilor noastre faţă de societatea în care trăim prin a fi buni cetăţeni şi a căuta să corectăm nedreptatea socială prin felul nostru de viaţă.
Fiind buni cetăţeni.
Învăţătura Sfintelor Scripturi precum şi ascultarea noastră de Dumnezeu ne obligă a ne comporta într-un mod responsabil ca şi cetăţeni ai ţării în care locuim (Marcu 12:13-15, 17; Rom. 13:1-7; 1 Petru 2:13-17). Sprijinim legea civilă şi ordinea, susţinem conducătorii noştrii în respect rugându-ne pentru ei, participând în şcoli publice, exercitând dreptul de vot în activităţile guvernamentale, etc. Legea lui Dumnezeu este supremă, dar noi ascultăm de legile ţării în care trăim până acolo unde contravin cu legile lui Dumnezeu (Fapte 5:29).
Corectând nedreptatea socială.
Dragostea pentru alţii şi recunoaşterea egalităţii tuturor oamenilor înaintea lui Dumnezeu ne îndeamnă la sprijinul şi ajutorarea celor neprivilegiaţi, flămânzi, neglijaţi, persecutaţi, oprimaţi, etc. (Fapte 10:34; 17:26; Mt. 22:39; Rom. 13:8-10). În toate comportările şi activităţile noastre, noi trebuie să fim receptivi la nevoile omeneşti şi împotriva discriminărilor economice şi rasiale. Fiecare membru are libertatea să se închine şi să participe la activităţile Bisericii, indiferent de rasă, culoare, sex şi nivel social sau profesional. (Luca 10:30-37; Ioan 1:17).
Protejând sanctitatea vieţii.
Noi suntem responsabili în faţa lui Dumnezeu atât de viaţa noastră fizică, cât şi de a altora. Întrucât Dumnezeu este singurul creator al vieţii, numai El are dreptul de a decide când ea se sfârşeşte (Ps. 31:14; Exod 20:13; Eclesiastul 8:8). Este ferma noastră convingere că abandonarea bătrânilor, debililor mintal, bolnavilor cronici şi a altor infirmi, pentru motive personale, aranjamente sociale sau avantaje economice, sunt din punct de vedere moral şi creştin un păcat. Chiar mai mult, noi credem că este responsabilitatea noastră ca şi creştini de a proteja pământul şi resursele lui (Gen. 1:26-29).
ANGAJAMENTE DOCTRINARE
1. Pocăinţa - Marcu 1:15; Luca 13:3; Fapte 3:19.
Pocăinţa este schimbarea gândirii, a scopului şi a poziţiei în bine faţă de Dumnezeu. Este o porunca divină şi înseamnă întoarcerea la Dumnezeu de pe căile rătăcitoare a firii umane, căinţa pentru viaţa trăită în păcat şi recunoştinţa faţă de Dumnezeu. O pocăinţă sinceră mărturiseşte şi părăseşte păcatul - Marcu 1:15; Isaia 1:16-19; Tit 2:11-13; Fapte 2:38. Pocăinţa transformă întreaga personalitate şi schimbarea trebuie să aibă loc în:
1.Gândire - Luca 15:17;
2.Sentimente - 2 Cor. 7:10;
3.Voinţă - Luca 15:20.
2. Naşterea din nou - Ioan 3:3; 1 Petru 1:23; 1 Ioan 3:9
Pentru ca omul să poată trăi după voia lui Dumnezeu şi pentru ca firea lui cea veche să fie dezbrăcată de puterea ei, el trebuie să fie născut din nou, adică din Dumnezeu - Tit 3:5. Transformarea sufletească în fiinţa omului este efectuată de Duhul Sfânt prin Cuvântul lui Dumnezeu. Ioan 3:3-5; 2 Cor. 5:17., Iacov 1:18.
3. Înnoirea - Romani 12:2.
Este transformarea făcută de Duhul Sfânt în inima celui ce crede în Dumnezeu.
4. Justificarea - Rom. 5:1; Tit 3:7.
Prin credinţa în Domnul Isus şi acceptarea jertfei Lui Dumnezeu, Tatăl te socoteşte ca fiind neprihănit - adică fără nici o vinovăţie înaintea Lui.
5. Sfinţirea
5.1. Sfinţirea de drept. E darul ceresc în urma faptului de a fi socotit neprihănit de Dumnezeu. Rom. 5:2; 1 Cor. 1:30; 1 Tes. 4:3; Evrei 13:12. Biblia declară că orice om întors la Dumnezeu, curăţit, iertat şi născut din nou este considerat ca sfinţit de Dumnezeu Tatăl, prin jertfa Domnului Isus Hristos. 5.2. Sfinţirea practică - Luca 1:75; 1 Tes. 4:7; Evrei 12:14. Sfinţit înseamnă despărţit cu totul de păcat şi pus deoparte pentru Sfinţirea începe odată cu pocăinţa şi naşterea din nou şi este un proces care continuă toata viaţa. Sfinţirea se realizează prin sângele lui Isus, prin lucrarea Duhului Sfânt şi prin Cuvânt. 1 Cor. 1:2; 6:10-11; Ioan 17:17; 1 Ioan 1:7; 1 Petru 1:2.
6. Botezul în apă - Mt. 28:19; Mc. 1:9-10; Fapte 8:36-38, Ioan 3:2
Oricine crede potrivit Evangheliei urmează această poruncă biblică, cerând să fie botezat în apă. Se face în numele Tatălui, al Fiului şi a Duhului Sfânt, printr-o singură scufundare în apă - Matei 28:19; Marcu 16:16; Rom. 6:3-4; Fapte 10:47. Doctrina Bisericii Penticostale nu învaţă şi nu este de acord cu botezul făcut copiilor mici. Copiii mici sunt aduşi în Biserică pentru a se cere binecuvântarea Domnului peste ei - Marcu 10:13-16. Botezul a fost poruncit de Isus (Matei 28:19). El însuşi a fost botezat (Matei 3:13-16). Dumnezeu a confirmat botezul lui Isus (Luca 3:22), iar ucenicii l-au practicat şi învaţat (Fapte 2:38-41; 16:33; 19:1-6).
7. Botezul cu Duhul Sfânt
După ce inima a fost curăţită prin sângele lui Isus şi înnoită prin lucrarea naşterii din nou, botezul cu Duhul Sfânt este o umplere cu putere pentru slujire şi pentru mărturisirea lui Isus - Mt. 3:11; Lc. 24:49-53; Fapte 1:4-8. Acest botez trebuie cerut şi aşteptat prin trăirea unei vieţii sfinte înaintea lui Dumnezeu. Fapte 1:4-8; 2:4; 19:1-6; 1 Tes. 5:19; Gal. 5:16.Botezul cu Duhul Sfânt este trăirea unei experienţe deosebite cu Dumnezeu de care poate beneficia orice om care a experimentat în viaţa lui pocăinţa şi naşterea din nou.
8. Vorbirea în alte limbi
Este semnul iniţial al botezului cu Duhul Sfânt (Ioan 15:26; Fapte 2:4; 10:44-46; 19:1-7.) Ca dar al Duhului Sfânt, vorbirea în alte limbi este o vorbire fluentă, cursivă şi inteligibilă. (1 Cor. 14:13-22.) Cel care vorbeşte în alte limbi este pe deplin conştient. Vorbirea în alte limbi trebuie să fie în contextul unei vieţi trăite în sfinţenie. Ea trebuie să fie diferenţiată de alte vorbiri în limbi care nu sunt inspirate de la Duhul Sfânt.
9. Darurile Duhului Sfânt - 1 Cor. 12:1-11, 28, 31; 14:1.
Din Sfintele Scripturi reiese că Duhul Sfânt are daruri pe care El le împarte credincioşilor după cum voieşte (1 Cor. 11). Darurile Duhului Sfânt sunt date credincioşilor în vederea lucrării de slujire. Nu toţi credincioşii primesc astfel de daruri, însă toţi sunt chemati a le dori şi a umbla pe calea cea mai aleasă a dragostei.
10. Roada Duhului Sfânt - Rom. 6:22; Gal. 5:22-23; Efes. 5:9.
Roada Duhului este semnul unei vieţi sfinte. După ce am devenit copii a lui Dumnezeu trebuie să ne lăsăm cârmuiţi de Duhul Sfânt pentru a putea rodi. Acolo unde nu este roada Duhului Sfânt, nu poate fi o viaţă plăcută lui Dumnezeu. Roada este necesară pentru identificarea relaţiei cu Dumnezeu. (1 Cor. 13:1-3; Mt. 7:20; 1 Ioan 2:9-11).
11. Semne şi Minuni
Sunt lucrări care aparţin lui Dumnezeu şi pe care El le face prin credincioşii aleşi în mod special pentru aceasta (Marcu 16:17-20; Rom. 15:18-19; Evrei 2:4).
12. Vindecarea Divină
Este dată prin jertfa Domnului Isus pentru toţi cei mântuiţi (Ps. 103:3; Isaia 53:4-5; Matei 8:17; Iacov 5:14-16; 1 Petru 2:24). Rugăciunea pentru bolnavi şi ungerea cu untdelemn este un aşezământ rânduit de Domnul Isus şi de apostoli (Marcu 6:12-13; Iacov 5:14-15). Pentru cei care cred, vindecarea intră în acelaşi plan de mântuire ca şi iertarea păcatelor. De aceea Biblia îndeamnă că în caz de boală credincioşii pot chema presbiterii să se roage pentru ei, ungându-i cu untdelemn în Numele Domnului. Aceasta nu înseamnă că cei credincioşi combat asistenţa medicală, dimpotrivă ei recunosc în ea ca fiind un instrument de vindecare în mâna lui Dumnezeu (Matei 8:16-17; Marcu 2:15-17; 16:17-18; Isaia 38:21). Cauzele bolilor pot fi păcatul, atac din partea diavolului, călcarea unor legi naturale, o pedeapsă a Domnului, bătrâneţea, o încercare îngăduită de Domnul. Căile de vindecare pot fi pe cale naturală, prin contribuţia noastră cu tratament sau odihnă, sau pe cale supranaturală în urma intervenţiei spontane a lui Dumnezeu.
13. Cina Domnului - Matei 26:26-29; 1 Cor. 11:23-26.
Cina Domnului reprezintă noul legământ în jertfa Domnului Isus, jertfa care a fost dată pentru omenirea întreagă. Cei care participă la acest act trebuie să ştie că vrednicia lor este în jertfa Domnului Isus dar se cere şi din partea lor o cercetare lăuntrică înaintea acestei lucrări. Actul cinei se poate oficia ori de câte ori este posibil, fără deosebire de zile sau dată - 1 Cor. 11:23-26.
14. Spălarea picioarelor - Ioan 13:4-17; 1 Tim. 5:9-10.
După cină Domnul Isus a spălat picioarele ucenicilor Săi. Acesta nu este doar un obicei tradiţional în Israel ci şi un act care trebuie practicat în semn de umilinţă şi dragoste frăţească, conştienţi în acelaşi timp că este şi un act de slujire (Ioan 13:1-17; Fapte 2:42; 1 Tim. 5:10).
15. Zeciuiala şi dărnicia - Gen. 14:18-20; 28:20-22; Maleahi 3:10; Luca 11:42; 1 Cor. 9:6-9; Evrei 7:1-21
Din punct de vedere biblic noi nu suntem posesori, ci numai administratori a ceea ce Dumnezeu ne-a dat (Ps. 24:1; 1 Cor. 6:19-20). Dărnicia este o rânduială biblică în baza căreia fiecare credincios este dator să susţină Biserica şi lucrarea Domnului (1 Cor. 16:1; Evrei 7:4-10; 2 Cor 9:7; Luca 6:38). Învăţătura Vechiului cât şi a Noului Testament arată foarte clar că a zecea parte din venitul nostru aparţine lui Dumnezeu ( Maleahi 3:10; Luca 11:42).
16. A doua venire a Domnului Isus
16.1 Răpirea Bisericii. Isus va veni în văzduh. Cei morţi în Domnul vor învia şi împreună cu cei vii care sunt copii a lui Dumnezeu vor fi răpiţi împreună cu El în nori, după ce în prealabil a avut loc procesul schimbării fizice (1 Cor. 15:52; 1 Tes. 4:15-17; 2 Tes. 2:1). Răpirea este faza care cuprinde venirea secretă a lui Isus în văzduh în vederea răpirii Bisericii Sale (1 Tes. 4:13-17; 5:9; Isaia 26:20; 1 Tes. 1:10; Rom. 5:9). Biserica va fi în cer la nunta Mielului unde va fi răsplătită (2 Cor. 5:10; Rom. 14:10; 1 Petru 4:17; 1 Cor. 3:10-15).
16.2. Venirea vizibilă a lui Isus. După nunta Mielului, împreună cu Mireasa Sa, va avea loc arătarea lui Isus pe norii cerului, pentru instaurarea împăraţiei de o mie de ani (Zah. 14:4; 1Tes. 4:14; 2Tes. 1:7-10; Apoc. 20:4; Apoc. 1:7). Isus intervine pentru a salva Israelul şi a întemeia Împărăţia de o mie de ani, timp în care pământul întreg va fi stăpânit de o pace deplină. În acest timp satan va fi legat (Iuda 14:15; Apoc. 5:10; 19:11-21; 1 Cor. 15:54-55). La sfârşitul miei de ani, satan va fi dezlegat. În urma multor evenimente care vor avea loc în această perioadă va avea loc judecata lui Dumnezeu cu privire la satan şi la toţi cei al căror nume nu a fost scris în Cartea Vieţii. Sentinţa judecăţii lor va fi iazul de foc, adică moartea a doua (Apoc.20:7-15). În urma acestor evenimente escatologice, pământul şi cerul vor fi reânnoite, pe tot întinsul noului Univers va locui neprihănirea, moartea nu va mai fi, va începe veşnicia lui Dumnezeu (Apoc. 21:1-5).
17. Viaţa veşnică
Va fi răsplata pentru cei care au trăit o viaţă sfântă de neprihănire (Matei 25:46; Ioan 10:28; Rom. 6:22; 1 Ioan 5:11-13).
18. Pedeapsa veşnică
Va fi plata pentru cei păcătoşi care nu au trăit conform voii lui Dumnezeu (Mt. 25:41-46; 2 Tes. 1:8-9; Apoc. 20:10-15).
19. Abţinerea totală
De la fumat, droguri şi băuturi alcoolice (Efes. 5:18; Prov. 20:1; Isaia 28:7; 1 Cor. 5:11; 6:10; Gal. 5:21).
20. Mâncare şi băutură
Ca şi oameni credincioşi se cere a fi cumpătaţi în aceste aspecte (Rom. 14:2-3, 17; 1 Cor. 8:8-13; 1 Tim. 4:1-5).
21. Ziua Domnului - Rom. 13:1-2; 14:5-6; Col. 2:16-17.
Isus a înviat din morţi duminica, în prima zi a săptămâni ăi Biserica primară se strângea duminica pentru serviciile divine (Ioan 20:19-26; Fapte 2:1; 20:7; 1 Cor. 16:2).
22. Simplitatea (modestia) - Rom. 12:1-2; Iacov 4:4; 1 Cor. 9:27.
Conform cu ideea Biblică, modestia este o calitate spirituală lăuntrică, exteriorizată printr-o trăire cuviincioasă în toate aspectele vieţii. Credincioşii trebuie să urmărească a fi un exemplu pozitiv pentru societatea în care trăiesc.
23. A nu aparţine unor secte religioase secrete
Ioan 18:20; 2 Cor. 6:14-17
24. Jurământul - Mt. 5:34-36; Iacov 5:12; Ps. 119:106.
Jurământul este o mărturie solemnă bazată pe conştiinţă şi se depune în faţa instanţelor legale de stat (Evrei 6:16-17).
25. Căsătoria şi recăsătoria - Mt. 19:7-9; Mc. 10:11-12; Luca 16:18; 1 Cor. 7:2, 10-11.
Căsătoria este instituită de Dumnezeu şi este legământul dintre un bărbat şi o femeie. Prin căsătorie cei doi devin un singur trup şi au datoria de a se ajuta şi iubi reciproc. Conform Scripturilor fiecare este liber să decidă cine să-i fie partenerul de viaţă cu o singură condiţie, să fie în Domnul (1 Cor. 7:38-39). Căsătoria se oficiază în Biserică numai în urma căsătoriei civile. Nu sunt admise: căsătoria unui credincios cu un necredincios, concubinajul, desfrâul, necurăţia, avorturile, prostituţia, homosexualitatea şi lesbianismul.(Rom.1:22-32; 2 Cor 6:14). Căsătoria nu se poate deslega decât în cazul când unul din cei doi a căzut în păcat de curvie (adulter) dovedit (Mt. 19:1-12) sau când unul din cei doi soţi au încetat din viaţă. Domnul Dumnezeu urăşte despărţirea, aşa că ce a unit Dumnezeu omul să nu despărţească. (Gen. 2:18-24; Evrei 13:4; Rom. 7:1-3; 1 Cor. 6:18).
26. Postul
Este abţinerea de la mâncare şi băutură de orice fel pe un timp hotărât de fiecare în parte. El are ca scop însoţirea rugăciunii pentru apropierea de Dumnezeu.(Mt. 6:16, 17:21; Marcu 2:20; Isaia 58:1-14).
27. Atitudinea noastră faţă de alte confesiuni religioase
CE CRED PENTICOSTALII
"Prea iubiţilor, pe când căutam cu tot dinadinsul să vă scriu despre mântuirea noastră de obşte,
m-am văzut silit să vă scriu ca să vă îndemn să luptaţi pentru credinţa,
care a fost dată sfinţilor odată pentru totdeauna" Apostolul Iuda.
1. BIBLIA SAU SFÂNTA SCRIPTURĂ
Este compusă din Vechiul şi Noul Testament. Este singura autoritate infailibilă în materie de credinţă (2 Timotei 3.16). Biblia e colecţia unor cărţi recunoscute şi folosite de biserica creştină ca fiind revelaţia lui Dumnezeu şi descoperirea voii Lui faţă de omenire. Oamenii au vorbit de la Dumnezeu îndemnaţi de Duhul Sfânt (2 Petru 1.21; Galateni 1.11.12). Biblia se compune din 66 de cărţi : Vechiul Testament–39 de cărţi, iar Noul Testament–27 de cărţi. Ea cuprinde cărţi istorice, poetice, şi profetice.
Credem că Biblia este autentică din:
1.) superioritatea învăţăturilor ei
2.)descoperirile arheologice care au confirmat că o serie din cele cuprinse în ea – ţări, popoare şi localităţi, azi dispărute, – sunt adevărate (descoperirea manuscriselor de la Marea Moartă din 1947);
împlinirea profeţiilor – în mod special cu privire la venirea şi viaţa Domnului Isus. Biblia are aproximativ 40 de autori, care au scris-o în decurs de 1500 de ani. Fiecare autor era condus şi inspirat de Duhul Sfânt (Ioan 5.39,46 ; Psalmul 119.11, 105; Deuteronom 4.2).
2. SFÂNTA TREIME
Este un singur Dumnezeu veşnic, în trei persoane : Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt (Marcu 12.29; Isaia 45.21,22; Exod 3.14 Matei 28.19; 1Ioan 5.7; 2Corinteni 13.14).
DUMNEZEU TATĂL – este Creatorul tuturor lucrurilor, Duh, Viaţă, Lumină, Dragoste, Inţelepciune, Dreptate, Adevăr şi Sfinţenie. El nu poate fi văzut, nici pătruns de mintea omenească, însă poate fi cunoscut prin Cuvântul Său scris – Biblia. În dragostea Sa cea mare, L-a trimis pe Fiul Său în lume să sufere, să moară pentru răscumpărarea celor păcătoşi (Apocalipsa 4.11; Efeseni 3.9; Ioan 3.16; 4 :24; Exod 34.6; Evrei 4.13; Matei 22.37).
DUMNEZEU FIUL – a venit să sufere şi să ridice păcatele celor ce cred în El, împăcându-ne cu Dumnezeu şi dăruindu-ne mântuirea. La trei zile după moartea Sa a înviat. S-a înălţat la cer, stând la dreapta Tatălui şi mijloceşte pentru credincioşi; le pregăteşte un loc în cer. El va veni a doua oară să ridice Biserica Sa, şi va fi Judecătorul viilor şi al morţilor (Ioan 1.29; 1Corinteni 15.3, 4; Evrei 7.25; 9.28; Fapte 10.42).
DUMMEZEU DUHUL SFÂNT – este o Persoană reală, ca şi Tatăl şi Fiul. În lucrarea de mântuire a omenirii, El e locţiitorul Domnului Isus pe acest pământ. Din punct de vedere al autorităţii şi divinităţii, Duhul Sfânt este egal cu Tatăl şi cu Fiul. Doar în planul de mântuire are un rol deosebit. El îl cheamă, îmbracă, conduce şi învaţă pe credincioşi. El dă putere credincioşilor în diferite slujbe duhovniceşti (Ioan 14.16; Fapte 2.1-4; 13.2; 20.28; Evrei 2.1-4; 9.14; 1Corinteni 2.10; 12.13; Romani 8.9, 16; Ioan 1.32).
3. ÎNGERII
Ei sânt făpturi duhovniceşti create de Dumnezeu fără păcat şi puse în slujba Sa. Ei îndeplinesc diferite slujbe, atât pentru cei chemaţi la mântuire, cât şi pentru cei care au dobândit mântuirea. Ei sânt în acelaşi timp împlinitorii voii lui Dumnezeu executând hotărârile Lui în ce priveşte pedepsirea celor răi (Geneza 19.15; Evrei 1.14; Matei 13.39-41, 47, 50; 25.31). Îngerii nu se căsătoresc şi nici nu mor (Luca 20.34-36). Există diferite funcţii date de Dumnezeu între îngeri (Iuda 9; Romani 8.38; Efeseni 3.10). Unii îngeri au căzut şi sânt liberi, lucrând cu Diavolul în lume, iar o parte din îngerii căzuţi sânt legaţi în adânc (2Petru 2.4; Iuda 6). Sfârşitul îngerilor răi care nu şi-au păstrat sfinţenia înaintea lui Dumnezeu şi au căzut va fi iazul de foc (Matei 25.41; Apocalipsa 20.10).
4. DIAVOLUL sau Satana
A fost odata Lucifer aurorei; mândrindu-se a căzut şi astăzi e căpetenia îngerilor răi care şi-au părăsit locul şi au căzut. El amăgeşte întreaga omenire, e ucigaş, ispititor, înşeală, pârâtor şi mincinos. El a fost biruit prin jertfa Domnului Isus şi soarta lui şi a îngerilor lui e aruncarea în iazul de foc şi chinuirea lor în veci (Isaia 14:12-14; Iuda 6; Apocalipsa 13:9; 20:10; Evrei 2:14; Matei 25:4).
5. CREAREA OMULUI ŞI CĂDEREA LUI ÎN PĂCAT
Omul a fost creat de Dumnezeu bun, drept şi liber (Genesa 1:26-27), creat din ţărâna pământului, aceasta fiind un act de creaţiune a lui Dumnezeu, şi nu o evoluţie (Matei 19:4). Omul e format din trei părţi distincte:
1.) Duh – partea omului care poate distinge;
2.) Suflet- partea emotivă (Psalmul 42:1-6) – afecţiunea, dorinţa, voinţa, emoţiile;
3.) Trup – supus morţii. El conţine simţurile şi e cortul sufletului şi a duhului- va fi înviat din morţi.
Omul a fost înşelat de Satan şi a căzut în păcat. Căderea sa a atras toţi oamenii în păcat. Din această stare omul nu se poate izbăvi singur, decât prin jertfa Domnului Isus. Păcatul, sub orice formă s-ar prezenta, e urmat de consecinţe. El este boldul morţii şi atrage după sine pedeapsa veşnică a lui Dumnezeu (Romani 6:23; 5:12; Eclesiastul 7:29, Genesa 3; Fapte 4:12; Apocalipsa 2:18; Isaia 43:7).
6. HARUL LUI DUMNEZEU
Este bunătatea şi dragostea pe care Dumnezeu a arătat-o prin Domnul ISUS faţă de cei păcătoşi. Nimeni nu se poate mântui prin propriile sale fapte, binefaceri, sau prin faptele Vechiului Testament, ci numai prin Harul lui Dumnezeu care ne învaţă (Tit 2:11,12; Ioan 1:17; Efeseni 2:5-9; Fapte 15:11)
7. CREDINŢA (Evrei 11:1; 2 Corinteni 4:18)
(Evrei 11:1; 2 Corinteni 4:18) Conform Noului Testament, credinţa e tăria adevărului Biblic pe care îl cunoşti. Credinţa e de obârşie divină. Ea se primeşte de la Dumnezeu prin descoperirea lui, şi nu prin concepţii şi închipuiri omeneşti. Credinţa vine în urma auzirii Cuvântului şi trebuie să crească (2 Tesaloniceni 3:2; Romani 10:17; Iuda 3; Iacov 2:14-22; 2 Petru 1:1). Ocredinţa doar intelectuală, aşa cum o au şi demonii, nu este de ajuns (Galateni 5:6). Cea adevărată cuprinde cunoştinţa voii lui Dumnezeu şi împlicare cu fapta (2 Tesaloniceni 2:13, 1 Petru 1:22) şi pentru care adevăraţi creştini se luptă să o păstreze ca la început (Iuda 3).
8. POCĂINŢA
Este schimbarea gândirii, scopului şi a poziţiei faţă de Dumnezeu. Este un ordin divin şi înseamnă întoarcerea la Dumnezeu de la căile rătăcite, căinţa pentru viaţa trăită în păcat şi recunoştinţa faţă de Dumnezeu. Trebuie să aibă loc o despărţire de păgânitate şi faptele păcătoase. Pocăinţa e adevărată doar dacă e din inimă, sinceră, căutând să îndrepte greşelile comise faţă de aproapele. O pocăinţă sinceră mărturiseşte şi părăseşte păcatul (Marcu 1:15; Isaia 1:16-19; 55:7; Plg. 3:39, 40; Tit 2:11-13; Fapte 2:38; Proverbe 28:13). Ea afectează întreaga personalitate şi schimbarea trebuie să aibă loc în:
1. gândire (Luca 15:17);
2. sentimente (2 Corinteni 7:10);
3. voinţă (Luca 15:20).
9. NAŞTEREA DIN NOU
Pentru ca omul să poată trăi după voia lui Dumnezeu şi pentru ca firea lui cea veche să fie dezbrăcată de puterea ei, el trebuie să fie născut din nou, din Dumnezeu. Chiar din punct de vedere omenesc nimeni nu se naşte pe el, ci e născut. Această trasformare sufletească e efectuată de Duhul Sfânt prin Cuvântul lui Dumnezeu (Ioan 3.3-5; 2 Cor 5.17; Tit 3.5). Numele celor născuţi din nou sunt scrise în Cartea Vieţii (1 Ioan 3.7-10; 1 Cri 13.1-3; Luca 10.20; Ap 20-12).
10. IERTAREA
Este un atribut dumnezeiesc, prin care se dovedeşte bunătatea lui Dumnezeu faţă de oamenii păcătoşi. Cei care se întorc la El pot primi iertarea. Ei trebuie să mărturisească şi să părăsească păcatul, rugându-se pentru a fi iertaţi. Odată păcatul iertat păcătosul se simte uşurat şi fericit. Mărturisirea în Biserica locală se face la Păstor şi fraţi ordinaţi (1 Ioan 1.19; Fp 10.14; Ps 31.1,2; Ap 1.5; Rom 5.9; Is 43.25; 44.22).
11. SFINŢIREA
Înseamnă despărţirea cu totul de păcat şi punerea de o parte pentru Dumnezeu. Biblia declară că orice om întors la Dumnezeu, curăţat, iertat şi născut din nou este considerat ca sfinţit prin jerfa Domnului Isus. Pe de altă parte, sfinţirea începe odată cu pocăinţa şi naşterea din nou, continuând apoi toata viaţa. Sfinţirea se realizează prin sângele lui Isus şi prin lucrarea Duhului Sfânt (1 Cor 1.2; 6.10,11; Ioan 17.17; 1 Ioan 1.7; 1 Pt 1.2). Este opusă voii lui Dumnezeu folosirea alcoolului (Ef 5.18; Pv 20.1; 23.20,30; Isaia 5.11,12; Luca 21.34) şi fumatul distrug sănătatea trupului, care e Templul Duhului Sfânt (1 Cor 6.19; Gal 5.19-21).
12. RUGĂCIUNEA
Este legătura directă a omului cu Dumnezeu şi expresia dorinţei după El. Adevarata rugăciune este cea izvorâtă dintr-o inimă curată, şi nu învăţată pe de rost. Închinătorii adevăraţi se roagă în duh şi adevăr. Păcatele ascunse, când nu îi iertăm pe alţii, sau lucrul cerut care nu e după voia lui Dumnezeu, împiedică ascultarea rugăciunii de Dumnezeu. Biblia interzice închinarea la sfinţi sau îngeri (Ioan 4.24; Iacov 5.16; Ps 32.3-5; Ap 19.10; Col 2.18).
13. POSTUL
Abţinerea de la mâncare şi băutura de orice fel. El are ca scop însoţirea rugăciunii pentru apropierea de Dumnezeu. Adevăratul post e acela care izvoreşte din inima persoanei, şi nu acela care îi este impus. O impunere de posturi lungi şi istovitoare este contrară voii lui Dumnezeu. Mai presus decât postul prin care cineva îşi chinuieşte sufletul şi trupul este postul facerii de bine şi milosteniei (Is 58.6,7;).
14. BOTEZUL ÎN APĂ
Biserica Penticostală are trei acte de cult: 1) Botezul în apă; 2) Cina Domnului; 3) Spălarea picioarelor. “A boteza” vine de la “baptizo” al limbii greceşti, care înseamnă “a scufunda, a afunda, a înveli cu lichid”. Botezul în apă este poruncit de Domnul Isus. Acest botez îl oficiază păstorii bisericii, celor care cred şi vor a-L asculta pe Dumnezeu. El este simbol al morţii faţă de păcat şi al învierii la o viaţă nouă. Oricine crede potrivit Evangheliei depline urmează această poruncă Biblică, cerâd să fie botezat. Se administrează în Numele Tatălui, al Fiului şi al Duhului Sfânt, printr-o singură scufundare în apă (Mt 28.19; Mc 16.16; Rom 6.3,4; Fp 10.47). Copiii credincioşilor aduşi la binecuvântare (Mrc 10.13-16, Numeri 6.22-27).
DE CE TREBUIE SĂ NE BOTEZĂM?
1. este poruncit Mt 28.19 şi este planul lui Dumnezeu pentru noi Lc. 7:30;
2. ISUS s-a lasat botezat - Mt. 3:13-16;
3. Dumnezeu a confirmat botezul lui ISUS - Luca 3:22;
4. apostolii l-au practicat şi învăţat Fp 2.38,41 ; 16.33 ; 19.1-6.
15. CINA DOMNULUI
Este instituită de Domnul Isus prin întemeierea noului legământ şi reprezintă jerfa lui pentru omenire. Cei care participă la cină trebuie să ştie că vrednicia lor este în baza jerfei lui Isus, dar fiecare este dator să se cerceteze pe el însuşi când ia cina. Actul cinei se poate oficia ori de cate ori e posibil, fară deosebire de zile sau date, se oficiază de slujitori investiţi pentru aceasta (Mt 26.26-29; 1 Cor 11.13-29).
16. SPĂLAREA PICIOARELOR
În timpul cinei, Domnul Isus a spălat picioarele ucenicilor. El nu este doar un obicei tradiţional al Israelului. Duhul Sfânt ne adevereşte că actul acesta trebuie practicat în semn de umilinţă, dragoste frăţescă şi conştient că este un proces de purificare spirituală (Ioan 13.1-17; Fp 2.42; 1 Tim 5.10).
17. RUGĂCIUNEA PENTRU BOLNAVI ŞI UNGEREA CU UNTDELEMN
Este un aşezământ rânduit de Domnul Isus şi de apostoli (Mc 6.12,13; Iac 5.14,15). Biblia ne arată că bolile sunt cauzate de faptul că păcatul a intrat în lume şi e posibil chiar daca cel bolnav nu a păcătuit, boala să fie ca urmare a căderii primului om. Pentru cei care cred, vindecarea intră în acelaşi plan de mântuire ca şi iertarea păcatelor. De aceea Biblia prevede ca, în caz de boală, credincioşii pot chema presbiterii să se roage pentru ei, ungându-i cu untdelemn în Numele Domnului. Aceasta nu înseamna ca noi combatem ştinta sau asistenţa medicală (Mt 8.16,17; Mc 2.15-17,18; Is 38.21).
CAUZA PENTRU BOLI: 1) păcat; 2) atac al Diavolului; 3) călcarea unor legi naturale; 4) o pedeapsă a Domnului; 5) bătrâneţea.
CĂI DE VINDECARE: 1) naturală: adică cu contribuţia noastră prin tratament, odihnă (dar vindecarea numai de la Dumnezeu vine); 2) supranaturală: vindecarea prin intervenţia lui Dumnezeu ca răspuns la rugăciune.
18. BOTEZUL CU DUHUL SFÂNT
Trebuie să facem o distincţie între Duhul Sfânt a treia persoană din Trinitate, şi botezul cu Duhul Sfânt (darul Duhului Sfânt). La pocăinţă sunt chemaţi cei nemântuiţi spre a sluji Domnului (Fp 17.30), pe când botezul cu Duhul Sfânt e îmbrăcarea celor născuţi din nou (deja mântuiţi) cu putere de sus (Lc 24.48,49; Fp 1.8). E o experienţă unică deosebită de pocăinţă şi naştere din nou (numai după ele). Semnul iniţial al botezului cu Duhul Sfânt este vorbirea în alte limbi (Fp 2.1-4; 10.44-46; 19.1-6). Vorbirea aceasta în limbi (ca dar al Duhului Sfânt) este o vorbire fluentă, curgătoare şi inteligibilă, cel care vorbeşte este pe deplin conştient; nu este în stare de transă sau extaz. Botezul cu Duhul Sfânt este o imbrăcare cu putere de sus pentru a face voia lui Dumnezeu, cu pace lăuntrică şi o bucurie de nedescris, cu curaj deosebit de a mărturisi. Acest botez trebuie cerut şi aşteptat într-o viaţă sfântă şi curată (Mt 3.11; Fp 1.4,5,8; 2.4; 19.1-6; 1 Tes 5.19; Gal 5.16).
19. ROADA DUHULUI SFÂNT
Recolta unei vieţi sfinte. După ce am devenit copiii lui Dumnezeu, trebuie să ne lăsăm cârmuiţi de Duhul Sfânt. Acolo unde nu este roada Duhului Sfânt nu poate fi o viaţă plăcută lui Dumnezeu nici daruri sau lucrare adevarată a Duhului Sfânt. Roada este necesară pentru identificarea relaţiei cu Dumnezeu (Gal 5.22,23; 1Cor 13.1-3; Mt 7.20; 1Iona 2.9-11).
20. DARURILE DUHULUI SFÂNT
Darurile Duhului sunt împărţite după voia Sa şi ele nu sunt abilităţi ereditar trasmise (1Cor 12.11). Darurile ajută la propovăduirea Evangheliei. Nu toţi credincioşii primesc aceleaşi daruri, însă toţi sunt chemaţi la a le dori şi a umbla pe calea cea mai alesă, a dragostei. Roada Duhului depinde de noi sau trebuie neapărat să o avem pentru a fi siguri că suntem mântuiţi, pe când darurile le primim după voia Duhului Sfânt pentru zidirea bisericii, nu pentru slava sau câştigul celui ce le are (1Cor 12.8-11; 28-31; 13.1-3; 14.12,33,39,40; Ev 2.4; Rom 12.6). Chiar dacă în vremurile din urmă vor fi mulţi prooroci mincinoşi (Mt 24:11) asta nu exclude existenţa celor adevăraţi care lucrează şi azi după rânduiala exprimată in cap. 12-13-14- din 1Cor.
21. BISERICA LUI DUMNEZEU
Este întemeiată de Domnul Isus. Ea îi cuprinde pe credincioşii tuturor timpurilor, care L-au urmat cu credinţă şi pocăinţă. Înfierea în Biserica adevărată o face Duhul Sfânt, prin naşterea din nou. Termenul de biserică are două sensuri: 1) biserica locală; 2) biserica universală (1Cor 1.2). Capul Bisericii este de a vesti Cuvântul şi a realiza aplicarea principiilor Împărăţiei lui Dumnezeu între oameni (Ef 1.22,23; 5.23-25; Fp 20.28; Ev 12.23; Mc 16.15-20; Rom 14.17). Intrarea în biserică se face în urma pocăinţei şi a botezului în apă.
22. SLUJBELE DUHOVNICEŞTI ÎN BISERICĂ
Dumnezeu a rânduit în biserică diferiţi slujitori care, măcar că se deosebesc prin serviciul pe care îl fac, aparţin alături de ceilalţi credincioşi aceluiaşi corp spiritual. Dintre aceşti slujitori fac parte: păstorii, prezbiterii şi diaconii. Cei aleşi în aceste slujbe trebuie să fie conştienţi, ei şi biserica, sunt chemaţi de Domnul. De asemenea trebuie să aibă calităţi deosebite. Înainte de a fi puşi în lucrare, ei trebuie să fie ordinaţi prin punerea mâinilor şi rugăciune (Ef 4.11; 1Cor 12.12-30; 1Tim 3.1-13; 4.14; 5.17; Ev 13.17; 1Tes 5.12; Ez 3.17). Orice alte posibile “ordinări sau investiri” sunt in afara Bibliei şi deci neacceptate şi condamnate.
23. DISCIPLINA ÎN BISERICĂ
Fiecare membru este dator şi obligat să primească tot felul de îndemnuri, mustrări şi chiar punere sub disciplină, în cazul când se abate de la morala bisericii şi de la învăţătura sănătoasă a Evangheliei depline. Scopul disciplinei în biserică este să-l ridice pe cel căzut sufleteşte şi să menţină în biserică autoritatea morală, buna rânduială, dragostea şi legătura frăţească (Mt 18.15-18-; 1Tes 5.14,15; 2Tes 3.14,15). După ce s-a încercat totul pentru însănătoşirea unui membru căzut în păcat şi când el nu mai prezintă nici o garanţie de viaţă spirituală, biserica e datoare să-l excludă din sânul ei. Prin excludere, el pierde calitatea de membru.
ABATERI CE IMPUN MĂSURI DISCIPLINARE: 1) morale: minciuna, furt, beţie, desfrâu, crimă (Rom 1.28-32; Gal 5:17-19, 1Cor 5.1-3); 2) viaţa dezordonată (2Tes 3.6-16); 3) lăcomia de orice fel (1Cor 5.11); 4) desconsiderarea autorităţii bisericii şi lucrătorilor ei (Lc. 16.31; 1Tes 5.12,13; Ev. 13.17); 5) absenţa îndelungată de la viaţa bisericii (Ev. 10.21); 6) dezbinătorii care lovesc în unitatea biserici (Fap. 20.29,30; 1Ioan 2.19; Tit 3.9,10); 7) învăţături false (1Ioan 4.1-6; 2Ioan 7; Gal. 1.9; 2Tes. 2.16-18). Pe cel care se căieşte din toată inima de abaterile sale şi comunitatea are dovezi că s-a îndreptat, că a fost iertat de Domnul pentru faptele sale, că se supune tuturor rânduielilor şi cere să fie reprimit, comunitatea îl poate reprimi. La reprimire, starea sa trebuie examinată cu multă atenţie.
24. DĂRNICIA
Din punct de vedere biblic noi nu suntem posesori, ci doar administratorii lui Dumnezeu (Ps 24.1; 1Cor. 6.19,20). Dărnicia este o reacţie absolut normală faţă de iubirea lui Dumnzeu. Ea e o rânduială biblică în baza căreia fiecare credincios este dator să susţină biserica şi lucrarea Domnului (1Cor. 16:1; Ev. 7.4-10). Exemplul oamenilor, chiar înainte de Legea Vechiului Testament (Gen. 14.20), în timpul Vechiului Testament (Mal. 3.8-10), şi evident al Domnului Isus (Mt 23.23) sunt suficiente pentru cei ascultători. Învăţăturile Noului Testament arată foarte clar că lui Dumnezeu îi aparţinem cu totul şi că adevăraţi Lui copii au oferit cel puţin a zecea parte din tot venitul lor (Gal. 6.6-8; 1Cor. 16.2; 2Cor. 8.1-8; 9.7; Fp. 20.35; Lc 6.38). Dărnicia nu substitue roada Duhului ci e dovadă a maturităţi spirituale şi un izvor de binecuvântare pentru cel credincios.
25. DUMINICA - ZIUA DOMNULUI
În această zi, fiecare credinicos este dator să participe la servicile divine ale bisericii locale, pentru a primi zidirea sufletească. Aşa după cum lucruri vechi testamentare erau “umbra lucrurilor viitoare” şi aveau să fie implicate în persoana şi lucrarea Domnului Isus, tot aşa Sabatul (Ez. 20.12) indică spre odihna care se primeşte prin credinţa în Domnul Isus. Duminica, Isus a înviat din morţi, şi biserica primară se strângea pentru serviciile divine (Ioan 20.19-26; Fp 2.1; 20.7; 1Cor 9.27; Ev. 4.1).
26. SIMPLITATEA
Biblia ne învaţă să fim cumpătaţi şi cuviincioşi în toate lucrurile. Credincioşii trebuie să urmarească a fi un exemplu pentru societatea în care trăiesc în toate compartimentele vieţi (Rom 12.1,2; Iacov 4.4; 1Cor. 9.27; Tit 2:11-13).
Conform Sfintelor Scripturi noi nu avem dreptul de a critica sau judeca rânduielile altor Biserici (Marcu 9:38-40).
Căci ce zice Scriptura? „Avraam a crezut pe Dumnezeu, şi aceasta i s-a socotit ca neprihănire.”
Romani 4:3
În adevăr, făgăduinţa făcută lui Avraam sau seminţei lui, că va moşteni lumea,
n-a fost făcută pe temeiul Legii, ci pe temeiul acelei neprihăniri, care se capătă prin credinţă.
Romani 4:13
Înţelegeţi şi voi dar, că fii ai lui Avraam sunt cei ce au credinţă.
Galateni 3:7
Pentru ca binecuvântarea vestită lui Avraam să vină peste Neamuri, în
Hristos Isus, aşa ca, prin credinţă, noi să primim Duhul făgăduit.
Galateni 3:14
Astfel s-a împlinit Scriptura care zice: „Avraam a crezut pe Dumnezeu,
şi i s-a socotit ca neprihănire”; şi el a fost numit „prietenul lui Dumnezeu.”
Iacov 2:23
Avraam, Isaac, Iacov, Moise, Ilie, Isaia, Ieremia, Ioan Botezătorul, Apostoli (ucenici Domnului), Pavel şi mulţi alţi.
Au crezut au avut credinţă că ce a spus Dumnezeu este sfânt Nu au nesocotit cuvântul lui Dumnezeu
Au ascultat întocmai porunca lui Dumnezeu Şi au fost socotiţi neprihăniţi.
nu te va mântui cultul, datina, religia, legea or obiceiuri.
DOAR.
Să ne dea Domnul credinţă.
A Domnului să fie slava în veci de veci.
AMIN.
[ Istoria miscarii penticostale din Romania ]
[Ce cred Penticostalii] [Doctrina Penticostală] [Etica Penticostală]
La data de 29 mai 1946, printr-un memoriu înregistrat la Ministerul Cultelor, sub nr. 24849, un grup de fraţi penticostali au solicitat recunoaşterea unei asociaţii de credinţă penticostală sub denumirea de : "Biserica lui Dumnezeu Apostolică" cu sediul în Bucureşti. Memoriul înaintat a fost însoţit de o scurtă expunere a principiilor de credinţă precum şi de statutul de organizare internă al "asociaţiei". În baza avizului favorabil purtând numărul 32 din data de 24 iunie 1946 al Consiliului de inspectori (din Ministerul Cultelor) precum şi a avizului Contenciosului, Ministerul Cultelor prin decizia nr.39253, publicată în Monitorul Oficial nr. 182 din 08 august l946 recunoaşte asociaţia ca legală şi aprobă funcţionarea ei.Iată o copie după acestă decizie a Ministerului Cultelor- un document istoric de o remarcabilă valoare pentru orice creştin penticostal care se doreşte a fi cât mai informat: "Noi, Ministru Secretar de Stat la Departametul Artelor şi Ad-Interim la Departamentul Cultelor. Având în vedere cererea Asociaţiei religioase "Biserica lui Dumnezeu Apostolică" zisă şi Penticostală, din România, înregistrată la Ministerul Cultelor sub no. 24.859 din 1946, cum şi Scurta Expunere a principiilor de credinţă şi statutul de organizare internă a acestei asociaţiuni. Având în vedere avizul no. 32 din 24 Iunie 1946 al Consilului de Inspectori şi Avizul Contenciosului dat în legatură cu cererea susnumită:
În baza art.I, din Legea no. 384 pentru organizarea Ministerului Cultelor şi art. 24 din Legea pentru Regimul General al Cultelor din 1928:
Decidem:
1. Art.1---Biserica lui Dumnezeu Apostolică zisă şi Penticostală din România, cu sediul în Bucureşti, str. Ecaterina Bazilescu 155, se recunoaşte în mod provizoriu că asociaţia religioasă până la apariţia noii legi a cultelor, putând practica liber toatele actele de cult, bucurându-se de deplina libertate de funcţionare şi manifestare religioasă.
2. Art.2---Asociaţia religioasă menţioanată în toate actele şi acţiunile sale publice, va respecta limba şi calendarul oficial al Statului, legile şi regulamentele în vigoare, ordinea publică şi bunele moravuri, evitând ori ce acte de prozelitism faţă de alte culte sau asociaţii religioase.
3. Art.3---Mărturisirea de credinţă şi statutul de organizare al asociaţiunii, puse de acord cu prevederile legii pentru regimul general al cultelor, se vor publica în Monitorul Oficial ulterior.
4. Art.4---D-l Director al Cultelor este însărcinat cu aducerea la îndeplinire a prezentei deciziuni." Ministru Ad-Interim(ss) M. Ralea
No.39253
CULTUL PENTICOSTAL - Biserica lui Dumnezeu Apostolica
Penticostalismul este o continuare a mişcării de "redeşteptare" a credinţei, care a avut loc în secolul trecut. Pe la 1900, predicatorul american Charles F. Parham a început să susţină că asupra celor credincioşi coboară Duhul Sfânt, aceştia căpătând darul vorbirii în limbi ne învăţate (glosolalia). Conform Bibliei, acest dar a fost primit de apostoli în ziua cincizecimii (ziua coborârii Duhului Sfânt, Rusaliile). Întrucât a cincizecea zi se traduce în limba greacă prin "penticosta", adepţii noii mişcări religioase au adoptat denumirea de penticostali. Din S.U.A. mişcarea penticostală s-a răspândit şi în Europa, mai ales în Germania şi Norvegia. Numărul credincioşilor a crescut relativ repede, de la circa 1.000 în 1906 la peste 350.000 în 1936. Prima comuniune penticostală din România a apărut în localitatea Păuliş, judeţul Arad, în anul 1922. În pofida unor persecuţii la care a fost supusă înainte şi mai ales în timpul celui de al doilea război mondial, credinţa penticostală s-a extins treptat în mai multe regiuni ale ţării, în special în nordul Moldovei, în Banat şi Crişana. Asociaţia credincioşilor penticostali s-a constituit în anul 1924. Şi acest cult, ca şi celelalte culte evanghelice, a avut de suferit, mai ales în timpul celui de al doilea război mondial, când mulţi păstori au fost trimişi în închisoare s-au lagăre. După 23 august 1944, Cultul Penticostal funcţionează în legalitate. În anul 1950, Biserica Penticostală a fost recunoscută legal. Conform credinţei penticostale, la baza vieţii spirituale a fiecărui credincios trebuie să stea convertirea personală, după care, apoi, se face botezul prin cufundare în apă, în numele Tatălui, Fiului şi Duhului Sfânt. Ceea ce constituie specificul acestui cult este propovăduirea şi exercitarea botezului cu Duhul Sfânt, care se primeşte în urma rugăciunilor prin stăruinţă şi credinţă că primeşti acest dar de la Dumnezeu, mărturisirea experienţei darurilor Duhului Sfânt, care pot sa-şi facă simţită prezenţa în cadrul serviciilor divine, precum şi obţinerea vindecărilor divine prin rugăciune, cu credinţă.
Organizarea cultului are la bază sistemul centralizat, respectându-se autonomia bisericească locală. Cultul are o conducere colectivă centrală, reprezentată de Consiliul bisericesc format din 21 membri şi de Comitetul executiv format din 7 membri, în frunte cu un preşedinte. Aceste organe sunt alese în cadrul Adunării generale elective, forul cel mai înalt de conducere a cultului, care se întruneşte o dată la 4 ani. Bisericile locale au ca intermediar între ele şi conducerea centrală şase comunităţi regionale : Arad, Braşov, Bucureşti, Cluj, Oradea şi Suceava. Pregătirea păstorilor se face la nivel universitar, în cadrul Institutului Teologic Penticostal, care funcţionează în Bucureşti. De asemenea, cultul dispune de trei seminarii teologice liceale şi de două şcoli postliceale. Potrivit recensământului din 1992, Cultul Penticostal număra circa 220.000 credincioşi (la începutul anului 1995, datele cultului indicau un număr de 380.000 credincioşi). În cadrul cultului sunt 1.343 biserici şi 7879 filii, deservite de 354 păstori. În fruntea unei biserici se află un păstor sau mai mulţi, în funcţie de numărul membrilor şi un comitet ales de fiecare Biserică. Alţi slujitori mai sunt: prezbiterii şi diaconii, subordonaţi păstorului. Biserica Penticostală are ca organ de presa oficial "Cuvântul Adevărului". De asemenea, editează cărţi cu conţinut religios, cărţi pentru exercitarea cultului, cărţi pentru instruirea slujitorilor în seminarii şi în Institutul Teologic Penticostal. Cultul întreţine legături cu Bisericile Penticostale din Europa, în cadrul Conferinţelor Penticostale Europene, făcând parte şi din Comitetul acestor Conferinţe, în calitate de membru, în care îşi are reprezentanţi, precum şi cu Asociaţia Teologică Penticostală Europeană. Pe plan mondial, participă la Conferinţele Penticostale Mondiale. Relaţii speciale întreţine cu organizaţia Penticostală Mondială "Church of God", cu sediul la Cleveland (Tennessee) - S.U.A., datorită mai multor asemănări doctrinare şi organizatorice.
Denumirea oficială
CULTUL PENTICOSTAL sau BISERICA LUI DUMNEZEU APOSTOLICA.
Scurt istoric:
Cadrul istoric şi religios în care apar penticostalii coincide cu începutul secolului XX şi mediul baptist. Întemeietorul penticostalismului modern a fost Carol Parham, un păstor baptist din California. El a început să predice o "nouă revărsare a Duhului Sfânt" sau o nouă Cincizecime (Pentecostes = Cincizecime, momentul pogorârii Duhului Sfânt, la cincizeci de zile după învierea Domnului, de unde şi numele de penticostali). Astfel susţinea că Duhul Sfânt s-a şi pogorât deja peste 13 persoane la 3 ianuarie 1901. Destul de rapid, cultul s-a răspândit şi în Europa, mai întâi în Norvegia, apoi în Germania, prin păstorul luteran Johann Paul, convertit la noua doctrină ţi care a devenit conducătorul sectei în Germania. Penticostalii îşi revendică originea în însăşi întemeierea Bisericii creştine la Pogorârea Duhului Sfânt, mai ales prin practicarea "vorbirii în limbi". În funcţie de locul unde se află, de numărul de membrii sau de tradiţii locale, penticostalii sunt cunoscuţi sub mai multe denumiri: Credinţa apostolică, Adunarea lui Dumnezeu, Biserica lui Dumnezeu, Biserica Penticostală a Sfinţilor, Biserica Evangheliei Depline, Biserica Salem şi altele. Prima publicaţie "Vestitorul Evangheliei" a fost editata la Akron, în statul Ohio. În momentul de faţă sunt răspândiţi în toata lumea, au comunităţi destul de mari în America Latină şi în Africa. Desfăşoară o misiune foarte activă prin mijloace moderne, au peste tot locaşuri de cult moderne, se ocupă cu educaţia copiilor şi tineretului, au înfiinţat orfelinate, case pentru bătrâni, institute de dezalcoolizare, tipăresc reviste, cărţi, iar "misionarii" desfăşoară un intens prozelitism, penticostalii fiind astăzi una dintre cele mai active şi mai mari mişcări religioase pe plan mondial.
Apariţia în România
Ideile penticostale au pătruns în ţara noastră din Ungaria. Primul român, considerat întemeietorul penticostalilor la noi, a fost arădeanul Pavel Budeanu, plecat înainte de 1910 în America, unde a ajuns în contact cu penticostalii si a îmbrăţişat doctrina lor. Întors în ţară, cu sprijinul unor maghiari mai înstăriţi a întemeiat prima comunitate. Un alt personaj important a fost pastorul baptist Ioan Bododea din Brailiţa, care, atras de "vorbirea în limbi", abandonează baptismul şi se intitulează "şeful" Bisericii lui Dumnezeu cea Apostolică. Traduce o profesiune de credinţă penticostală intitulată "Declararea fundamentului adevărat al Bisericii lui Dumnezeu", iniţiază doua tipărituri "Glasul adevărului" şi "Ştiinţa sfinţilor". În 1925, prin decizia Ministerului Cultelor şi Artelor, au fost interzişi în România, dar, cu toate acestea, au funcţionat clandestin; au fost scoşi în afara legii şi în anul 1942. O parte din ei s-au organizat în cadrul cultului baptist, în timp ce alţii, în ascuns, îşi ţineau adunările noaptea. În 1945, într-o conferinţă la Arad, s-a decis înfiinţarea Asociaţiei Religioase Penticostale şi reeditarea revistei "Vestitorul Evangheliei". În fruntea asociaţiei a fost ales Gheorghe Bradin, ca preşedinte. În 1949 existau trei organizaţii: Asociaţia "Biserica lui Dumnezeu Apostolică Penticostală", asociaţia "Creştinii botezaţi cu Duhul Sfânt" şi asociaţia "Ucenicii Domnului Isus Hristos". În 1950 au primit recunoaşterea juridică sub numele de Cultul Penticostal sau Biserica lui Dumnezeu cea Apostolică. După 1989, prin reîntoarcerea unor penticostali plecaţi în Apus şi prin înlocuirea capilor "compromişi", mişcarea penticostală a devenit mult mai activă.
Doctrina
Între cele mai importante învăţături ale penticostalilor, pe lângă cele menţionate la început şi care sunt comune tuturor cultelor neoprotestante, putem aminti: traducerea penticostală (versiunea Cornilescu) a Bibliei singura admisă, Duhul Sfânt ca temelie a concepţiei penticostale şi Botezul cu Duhul Sfânt care se poate primi şi prin punerea mâinilor; atunci când botează cu apă practică o singură afundare. Cina Domnului se oficiază cu azimă şi must. Practică "spălarea picioarelor", conducătorii sunt pastorii şi diaconii, respectă duminica şi alte sărbători, mântuirea se realizează prin Harul lui Dumnezeu, faptele bune (milostenia) au valoare mântuitoare, cred în împărăţia de 1000 de ani pe care Hristos o va întemeia împreună cu credincioşi adevăraţi. Practică "vorbirea în limbi" si "tălmăcirea limbilor", date prin Duhul Sfânt.
Exemple spirituale
Hotărâre.
Noi vom dovedi angajamentul pentru Hristos prin ordinea spirituală pe care o vom practica. Vom dovedi angajamentul nostru faţă de Trupul lui Hristos prin loialitatea noastră pentru Dumnezeu şi prin angajamentul nostru faţă de Biserica Sa. Vom demonstra angajamentul nostru în a lucra pentru Hristos printr-o bună administrare a darurilor şi slujbelor încredinţate
Practica spirituală.
Disciplina spirituală invocă practici ca rugăciunea, lauda, adoraţia, mărturisire, post, meditaţie şi studiu. Prin rugăciune noi experimentăm încrederea noastră în Dumnezeu, şi recunoaştem dependenţa noastră totală faţă de El atât pentru nevoile noastre cât şi pentru nevoile altora (Mt. 6:5-15; Luca 11:1-13; Iacov 5:13-18). Prin închinarea noastră personală cât şi publică, noi binecuvântăm pe Dumnezeu având partăşie cu El şi suntem binecuvântaţi zilnic cu bogăţii spirituale şi creştere în Hristos. Prin postul periodic noi ne apropriem de Dumnezeu, prin a ne supune pe noi înşine sub controlul Duhului Sfânt în toate ramurile noastre de activitate. (Mt. 6:16-18; 9:14-17; Fapte 14:23). Prin mărturisirea păcatelor noastre înaintea lui Dumnezeu noi suntem asiguraţi de iertare Divină (1 Ioan 1:9-10; 2:1-2). Prin meditaţia şi studiul Cuvântului noi sporim în creşterea noastră spirituală şi ne pregătim pe noi înşine în a ajuta pe alţii să înveţe adevărurile Bibliei (Iosua 1:8; Ps. 1:2; 2 Tim. 2:15).
Loialitate faţă de Dumnezeu şi ataşament faţă de Biserică.
Viaţa de ucenic creştin cheamă la deplina ascultare faţă de Trupul lui Hristos. Noi suntem una cu ceilalţi credincioşi din Biserică în a adora, a lăuda pe Dumnezeu şi a asculta de Cuvântul Său (Mt. 18:20; Ioan 4:23; Evrei 10:25).
Duminica este ziua specială de închinare a creştinilor. Ca ziua Domnului aceasta comemorează învierea lui Hristos din morţi şi trebuie destinată pentru închinăciune, părtăşie, servicii divine, învăţătura Evangheliei şi proclamare. (Mt. 28:1; Fapte 20:7; Rom. 14:5-6; 1 Cor. 16:2; 2 Cor. 8:1-24). Este datoria noastră de a respecta şi preţui pe cei care Hristos i-a pus mai mari peste noi în Biserica Sa (1 Tes. 5:12-13; Evrei 13:7-17): Liderii trebuie să exercite autoritatea lor prin exemplu propriu şi nu printr-o atitudine de stăpân peste turma Domnului (Mt. 20:25-28; 1 Petru 5:1-4). Creştinii nu au dreptul de a participa la vreo societate sau club care au practici nefondate biblic (1 Petru 4:4; 1 Ioan 2:15-19).
Fiind buni administratori.
Scriptura încurajează economia şi simplitatea, iar risipa şi ostilitatea sunt condamnate. (Isaia 55:2; Mt. 6:19-23). Trăirea unei vieţi plăcute lui Dumnezeu necesită înţelepciune, economie, folosirea binecuvântărilor naturale, incluzând timpul, talentul şi banii (Efes. 5:16; Col. 4:5). Toată munca noastră şi timpul nostru liber trebuie să onoreze Numele lui Dumnezeu (2 Tes. 3:6-13; 1 Tim. 5:13; 1 Cor. 10:31). Ca buni ispravnici trebuie să folosim darurile noastre spirituale cât şi cele naturale în a glorifica pe Dumnezeu (Rom. 12:3-8; Efes. 4:11-16; Mt. 25:14-30; 1 Petru 4:9-11; 1 Cor. 12:1-11; 1 Cor. 12:27-31). Ca nişte buni administratori trebuie să recunoaştem că folosirea cu înţelepciune a banilor este o parte esenţială a creştinilor în a trăi o viaţă cumpătată (Mt. 7:11; Iacov 1:17; 1 Cor 4:2).
Puritatea morală
Angajament.
Noi ne angajăm în acele activităţi care glorifică pe Dumnezeu în trupul nostru şi prin care se evită declanşarea în noi a poftelor firii pământeşti. Vom citi, vom privi şi vom asculta acele lucruri care vor avea un efect pozitiv pentru viaţa noastră spirituală.
Glorificând pe Dumnezeu în trupurile noastre.
Conform Sfintelor Scripturi trupul nostru este Templul Duhului Sfânt, iar noi trebuie să glorificăm pe Domnul în trupurile noastre (Rom. 12:1-2; 1 Cor. 6:19-20; 10:31). Acceptarea sau trăirea în păcate ca beţia, uciderea, furtul, vrăjitoria, curvia, homo-sexualitatea, ura, invidia, gelozia, bârfa, mânia, vorbe murdare, comportări fireşti care nu glorifică pe Dumnezeu, etc. sunt interzise. (Rom. 1:24; 1 Cor. 6:9-10; Gal. 5:19-20).
Citind, vizionând, ascultând.
Literatura pe care o citim, programele pe care le vizionăm şi muzica pe care o ascultăm afectează profund simţurile, gândirea şi comportamentul nostru. Un creştin nu trebuie să fie tentat de a privi sau viziona programe ori spectacole de natură demoralizatoare (Rom 13:14; Fil. 4:8). Aceasta determină prin urmare pe creştini să citească, să privească şi să asculte acele lucruri care inspiră şi instruiesc fiinţa umană spre un nivel înalt de viaţă spirituală şi morală.
Beneficiu spiritual, bunăstarea.
Folosirea timpului liber din viaţa unui credincios trebuie să fie caracterizat de acele activităţi care edifică atât individul cât şi Trupul lui Hristos (Rom. 6:13; 1 Cor. 10:31-32). În consecinţă noi avem convingerea că este bine ca un creştin să evite anumite locuri, practici şi activităţi în special acelea care apelează la firea pământească şi care duc la compromiterea mărturiei creştine (2 Cor. 6:17; 1 Tes. 5:21-22; 1 Ioan 2:15-17).
Integritatea Personală
Angajament.
Noi vom trăi într-un mod ce inspiră încredere şi responsabilitate, manifestând Roadele Duhului şi căutând să manifestăm caracterul lui Hristos în toată comportarea noastră.
Responsabilitate şi încredere.
Un creştin trebuie să fie un om de încredere şi în acelaşi timp o persoană care să-şi respecte cuvântul dat (Mt. 5:37; 1 Petru 2:11-12). Hristos prin învăţătura şi exemplu Său ne-a arătat că trebuie să iubim pe vrăjmaşii noştrii, să cinstim pe fraţii noştrii şi să trăim în aşa fel încât prin felul nostru de trăire să fie îndemnaţi să vină şi alţii la Hristos (Mt. 5:43-48; Rom. 12:10; 1 Ioan 3:16; Mt. 5:16; 1 Cor. 11:1). Orice lipsă a unei bune comportări în viaţa noastră va fi judecată de toţi care o vor vedea (Mt. 7:16-20; Luca 13:6-9; Ioan 15:1-8). Isus în relaţia Lui cu alţi oameni a demonstrat acceptare, compasiune şi iertare (Ioan 8:11; Mt. 9:36; Marcu 6:34; Luca 5:20).
Responsabilitatea familială
Angajament.
Noi vom acorda prioritate deplină responsabilităţii faţă de familie prin păstrarea în sfinţenie a căsătoriei şi prin menţinerea ordinei în familie.
Priorităţi în cadrul familiei.
Familia ca bază relaţiilor umane, este o instituţie fundamentală pentru societate şi Biserică (Gen. 2:18-24). Ea este de origine Divină fiind instituită de Dumnezeu. Familiile noastre ar trebui să stabilească câteva moduri de devotament familiar şi să se străduiască să trăiască şi să menţină un mediu creştin în cadrul familiei (1 Tim. 3:3-4; 5:8). Practicarea disciplinelor creştine şi a virtuţiilor ei trebuiesc începute din viaţa de familie (Deut. 6:6-7).
Sfinţenia căsătoriei.
Căsătoria este instituită de Dumnezeu şi este o unitate spirituală în care un bărbat şi o femeie sunt legaţi de Dumnezeu pentru a trăi împreună ca unul singur (Gen. 2:24; Marcu 10:7). Din cauza caracterului ei Divin, căsătoria este un angajament pe viaţă. Împotriva divorţului Biblia are argumente şi motivaţii clare (Mt. 5:32; 19:9) Implicarea sexuală înainte de căsătorie, atât cu viitorul partener de căsătorie, cât şi cu o alta persoană este strict interzisă de Scriptură (Exod 20:14; 1 Cor. 6:15-18). Înţelegând sfinţenia căsătoriei, partenerii trebuie să se străduiască a menţine fericită, armonioasă şi sfântă legătura lor. Dacă se vor întâmpla să apară tendinţe de divorţ, Biserica trebuie să fie aceea care să acţioneze repede în a arăta dragoste, inţelegere şi sfat pentru a împiedeca aceasta. (Mt. 19:7-9, Mc. 10:2-12; Rom. 7:2-3; 1 Cor. 7:2, 5, 10, 11).
Ordinea Divină în cămin.
În ordinea lui Dumnezeu, bărbatul este capul familiei, soţia fiindu-i dată ca ajutor potrivit, împreună au datoria de a-şi educa şi creşte copiii iar copiii au datoria de a asculta şi cinsti părinţii. (Gen.1:27,28; 1Cor.11:3; 1Ptr. 3:7) În vederea menţinerii armoniei în cadrul familiei, ordinea creată de Dumnezeu în vederea responsabilităţilor fiecărui membru trebuie respectată (Efes. 5:22-31; Col. 3:18-20; Efes. 6:1-4; Exod 20:12).
Comportare moderată
Angajament.
Vom practica în viaţă o comportare moderată şi ne vom abţine de la activităţi şi atitudini care ar ofensa pe alţii sau care ar conduce la vicii sau înrobire.
Cumpătarea.
Cumpătarea sau stăpânirea de sine este una din virtuţiile de bază a oricărui creştin (1 Cor. 9:25; Tit 1:8; 2:2). Ea face parte din roada Duhului Sfânt în viaţa celui credincios (Gal. 5:22-23). Sfintele Scripturi ne învaţă că toate acţiunile şi toată activitatea noastră trebuie să fie sub controlul Duhului (Fil. 4:5-8; Efes. 4:26-29). Exercitarea autodisciplinei reflectă puterea lui Dumnezeu în viaţa noastră (1 Cor. 9:27; 2 Petru 1:5-11).
Comportarea ofensivă.
Biblia ne arată că noi trebuie să fim sensibili la nevoile şi sentimentele altora, demonstrând prin aceasta dragostea noastră faţă de ei (Mt. 22:39; Rom. 12:9-21; 13:10; Fil. 2:3-5). Este necesar un control continu asupra comportamentului nostru în aşa fel încât să nu jignim pe nimeni (Rom. 14:13-21; 1 Cor. 8:9-13). Toleranţa şi respectul trebuie să fie caracteristici în relaţiile noastre (Rom. 14:2-3; 1 Cor. 8:8; Efes. 4:2; Col. 3:13; 1 Tim. 4:1-5).
Adeziune şi înrobire.
Unul din avantajele primare ale libertăţii noastre în Hristos este eliberarea noastră de forţele negative (Ioan 8:32-36; Rom. 6:14; 8:2). Noi suntem sfătuiţi a nu ne pune din nou sub robie (Gal. 5:1). Un creştin trebuie să se abţină total de la orice lucru sau orice activitate care ar putea întina trupul nostru care este Templul Duhului Sfânt sau care ar putea domina şi înrobi sufletul care a fost făcut liber în Hristos (Prov. 20:1; Isaia 28:7; 1 Cor. 3:17; 5:11; 2 Cor. 7:1; Iacov 1:21).
Înfăţişarea modestă
Angajament.
Noi vom demonstra principiile Biblice ale modestiei înfăţişându-ne şi îmbrăcându-ne într-un mod prin care vom spori mărturia noastră creştină şi vom evita mândria.
Modestia.
Conform cu ideea biblică, modestia este o virtute sprirituală lăuntrică ce dă dezgust la orice este necurat şi nepotrivit, asigură control în gândire, se manifestă în conduită şi în special în purtare şi îmbrăcăminte (Efes. 4:25, 29, 31, 32; 1 Tim. 2:9-10). Modestia include ceea ce se vede în aparenţa noastră, îmbrăcăminte, vorbire, conduită şi poate fi aplicată la toate situaţiile.
Înfăţişare şi îmbrăcăminte.
Viaţa noastră, caracterul şi imaginea noastră personală sunt reflectate de felul şi modul în care noi ne purtăm şi ne îmbrăcăm. Sfatul Scripturii în această privinţă este clar, îmbrăcămintea trebuie să fie modestă şi decentă (Rom. 12:2; 1 Tes. 5:22-23; 1 Petru 3:3-4). Ca oameni născuţi din nou, avem datoria de a lupta împotriva poftelor firii pământeşti şi de a evita stilul de viaţă imoral (Gal. 5:13-21; 1 Petru 2:11; 2 Petru 1:4) Frumuseţea unui creştin nu stă în îmbrăcăminte extravagantă, purtarea bijuteriilor, folosirea articolelor cosmetice, ci în relaţia noastră cu Hristos (Iacov 2:1-4).
Obligaţii sociale
Angajament.
Obiectivul nostru este îndeplinirea obligaţiilor noastre faţă de societatea în care trăim prin a fi buni cetăţeni şi a căuta să corectăm nedreptatea socială prin felul nostru de viaţă.
Fiind buni cetăţeni.
Învăţătura Sfintelor Scripturi precum şi ascultarea noastră de Dumnezeu ne obligă a ne comporta într-un mod responsabil ca şi cetăţeni ai ţării în care locuim (Marcu 12:13-15, 17; Rom. 13:1-7; 1 Petru 2:13-17). Sprijinim legea civilă şi ordinea, susţinem conducătorii noştrii în respect rugându-ne pentru ei, participând în şcoli publice, exercitând dreptul de vot în activităţile guvernamentale, etc. Legea lui Dumnezeu este supremă, dar noi ascultăm de legile ţării în care trăim până acolo unde contravin cu legile lui Dumnezeu (Fapte 5:29).
Corectând nedreptatea socială.
Dragostea pentru alţii şi recunoaşterea egalităţii tuturor oamenilor înaintea lui Dumnezeu ne îndeamnă la sprijinul şi ajutorarea celor neprivilegiaţi, flămânzi, neglijaţi, persecutaţi, oprimaţi, etc. (Fapte 10:34; 17:26; Mt. 22:39; Rom. 13:8-10). În toate comportările şi activităţile noastre, noi trebuie să fim receptivi la nevoile omeneşti şi împotriva discriminărilor economice şi rasiale. Fiecare membru are libertatea să se închine şi să participe la activităţile Bisericii, indiferent de rasă, culoare, sex şi nivel social sau profesional. (Luca 10:30-37; Ioan 1:17).
Protejând sanctitatea vieţii.
Noi suntem responsabili în faţa lui Dumnezeu atât de viaţa noastră fizică, cât şi de a altora. Întrucât Dumnezeu este singurul creator al vieţii, numai El are dreptul de a decide când ea se sfârşeşte (Ps. 31:14; Exod 20:13; Eclesiastul 8:8). Este ferma noastră convingere că abandonarea bătrânilor, debililor mintal, bolnavilor cronici şi a altor infirmi, pentru motive personale, aranjamente sociale sau avantaje economice, sunt din punct de vedere moral şi creştin un păcat. Chiar mai mult, noi credem că este responsabilitatea noastră ca şi creştini de a proteja pământul şi resursele lui (Gen. 1:26-29).
ANGAJAMENTE DOCTRINARE
1. Pocăinţa - Marcu 1:15; Luca 13:3; Fapte 3:19.
Pocăinţa este schimbarea gândirii, a scopului şi a poziţiei în bine faţă de Dumnezeu. Este o porunca divină şi înseamnă întoarcerea la Dumnezeu de pe căile rătăcitoare a firii umane, căinţa pentru viaţa trăită în păcat şi recunoştinţa faţă de Dumnezeu. O pocăinţă sinceră mărturiseşte şi părăseşte păcatul - Marcu 1:15; Isaia 1:16-19; Tit 2:11-13; Fapte 2:38. Pocăinţa transformă întreaga personalitate şi schimbarea trebuie să aibă loc în:
1.Gândire - Luca 15:17;
2.Sentimente - 2 Cor. 7:10;
3.Voinţă - Luca 15:20.
2. Naşterea din nou - Ioan 3:3; 1 Petru 1:23; 1 Ioan 3:9
Pentru ca omul să poată trăi după voia lui Dumnezeu şi pentru ca firea lui cea veche să fie dezbrăcată de puterea ei, el trebuie să fie născut din nou, adică din Dumnezeu - Tit 3:5. Transformarea sufletească în fiinţa omului este efectuată de Duhul Sfânt prin Cuvântul lui Dumnezeu. Ioan 3:3-5; 2 Cor. 5:17., Iacov 1:18.
3. Înnoirea - Romani 12:2.
Este transformarea făcută de Duhul Sfânt în inima celui ce crede în Dumnezeu.
4. Justificarea - Rom. 5:1; Tit 3:7.
Prin credinţa în Domnul Isus şi acceptarea jertfei Lui Dumnezeu, Tatăl te socoteşte ca fiind neprihănit - adică fără nici o vinovăţie înaintea Lui.
5. Sfinţirea
5.1. Sfinţirea de drept. E darul ceresc în urma faptului de a fi socotit neprihănit de Dumnezeu. Rom. 5:2; 1 Cor. 1:30; 1 Tes. 4:3; Evrei 13:12. Biblia declară că orice om întors la Dumnezeu, curăţit, iertat şi născut din nou este considerat ca sfinţit de Dumnezeu Tatăl, prin jertfa Domnului Isus Hristos. 5.2. Sfinţirea practică - Luca 1:75; 1 Tes. 4:7; Evrei 12:14. Sfinţit înseamnă despărţit cu totul de păcat şi pus deoparte pentru Sfinţirea începe odată cu pocăinţa şi naşterea din nou şi este un proces care continuă toata viaţa. Sfinţirea se realizează prin sângele lui Isus, prin lucrarea Duhului Sfânt şi prin Cuvânt. 1 Cor. 1:2; 6:10-11; Ioan 17:17; 1 Ioan 1:7; 1 Petru 1:2.
6. Botezul în apă - Mt. 28:19; Mc. 1:9-10; Fapte 8:36-38, Ioan 3:2
Oricine crede potrivit Evangheliei urmează această poruncă biblică, cerând să fie botezat în apă. Se face în numele Tatălui, al Fiului şi a Duhului Sfânt, printr-o singură scufundare în apă - Matei 28:19; Marcu 16:16; Rom. 6:3-4; Fapte 10:47. Doctrina Bisericii Penticostale nu învaţă şi nu este de acord cu botezul făcut copiilor mici. Copiii mici sunt aduşi în Biserică pentru a se cere binecuvântarea Domnului peste ei - Marcu 10:13-16. Botezul a fost poruncit de Isus (Matei 28:19). El însuşi a fost botezat (Matei 3:13-16). Dumnezeu a confirmat botezul lui Isus (Luca 3:22), iar ucenicii l-au practicat şi învaţat (Fapte 2:38-41; 16:33; 19:1-6).
7. Botezul cu Duhul Sfânt
După ce inima a fost curăţită prin sângele lui Isus şi înnoită prin lucrarea naşterii din nou, botezul cu Duhul Sfânt este o umplere cu putere pentru slujire şi pentru mărturisirea lui Isus - Mt. 3:11; Lc. 24:49-53; Fapte 1:4-8. Acest botez trebuie cerut şi aşteptat prin trăirea unei vieţii sfinte înaintea lui Dumnezeu. Fapte 1:4-8; 2:4; 19:1-6; 1 Tes. 5:19; Gal. 5:16.Botezul cu Duhul Sfânt este trăirea unei experienţe deosebite cu Dumnezeu de care poate beneficia orice om care a experimentat în viaţa lui pocăinţa şi naşterea din nou.
8. Vorbirea în alte limbi
Este semnul iniţial al botezului cu Duhul Sfânt (Ioan 15:26; Fapte 2:4; 10:44-46; 19:1-7.) Ca dar al Duhului Sfânt, vorbirea în alte limbi este o vorbire fluentă, cursivă şi inteligibilă. (1 Cor. 14:13-22.) Cel care vorbeşte în alte limbi este pe deplin conştient. Vorbirea în alte limbi trebuie să fie în contextul unei vieţi trăite în sfinţenie. Ea trebuie să fie diferenţiată de alte vorbiri în limbi care nu sunt inspirate de la Duhul Sfânt.
9. Darurile Duhului Sfânt - 1 Cor. 12:1-11, 28, 31; 14:1.
Din Sfintele Scripturi reiese că Duhul Sfânt are daruri pe care El le împarte credincioşilor după cum voieşte (1 Cor. 11). Darurile Duhului Sfânt sunt date credincioşilor în vederea lucrării de slujire. Nu toţi credincioşii primesc astfel de daruri, însă toţi sunt chemati a le dori şi a umbla pe calea cea mai aleasă a dragostei.
10. Roada Duhului Sfânt - Rom. 6:22; Gal. 5:22-23; Efes. 5:9.
Roada Duhului este semnul unei vieţi sfinte. După ce am devenit copii a lui Dumnezeu trebuie să ne lăsăm cârmuiţi de Duhul Sfânt pentru a putea rodi. Acolo unde nu este roada Duhului Sfânt, nu poate fi o viaţă plăcută lui Dumnezeu. Roada este necesară pentru identificarea relaţiei cu Dumnezeu. (1 Cor. 13:1-3; Mt. 7:20; 1 Ioan 2:9-11).
11. Semne şi Minuni
Sunt lucrări care aparţin lui Dumnezeu şi pe care El le face prin credincioşii aleşi în mod special pentru aceasta (Marcu 16:17-20; Rom. 15:18-19; Evrei 2:4).
12. Vindecarea Divină
Este dată prin jertfa Domnului Isus pentru toţi cei mântuiţi (Ps. 103:3; Isaia 53:4-5; Matei 8:17; Iacov 5:14-16; 1 Petru 2:24). Rugăciunea pentru bolnavi şi ungerea cu untdelemn este un aşezământ rânduit de Domnul Isus şi de apostoli (Marcu 6:12-13; Iacov 5:14-15). Pentru cei care cred, vindecarea intră în acelaşi plan de mântuire ca şi iertarea păcatelor. De aceea Biblia îndeamnă că în caz de boală credincioşii pot chema presbiterii să se roage pentru ei, ungându-i cu untdelemn în Numele Domnului. Aceasta nu înseamnă că cei credincioşi combat asistenţa medicală, dimpotrivă ei recunosc în ea ca fiind un instrument de vindecare în mâna lui Dumnezeu (Matei 8:16-17; Marcu 2:15-17; 16:17-18; Isaia 38:21). Cauzele bolilor pot fi păcatul, atac din partea diavolului, călcarea unor legi naturale, o pedeapsă a Domnului, bătrâneţea, o încercare îngăduită de Domnul. Căile de vindecare pot fi pe cale naturală, prin contribuţia noastră cu tratament sau odihnă, sau pe cale supranaturală în urma intervenţiei spontane a lui Dumnezeu.
13. Cina Domnului - Matei 26:26-29; 1 Cor. 11:23-26.
Cina Domnului reprezintă noul legământ în jertfa Domnului Isus, jertfa care a fost dată pentru omenirea întreagă. Cei care participă la acest act trebuie să ştie că vrednicia lor este în jertfa Domnului Isus dar se cere şi din partea lor o cercetare lăuntrică înaintea acestei lucrări. Actul cinei se poate oficia ori de câte ori este posibil, fără deosebire de zile sau dată - 1 Cor. 11:23-26.
14. Spălarea picioarelor - Ioan 13:4-17; 1 Tim. 5:9-10.
După cină Domnul Isus a spălat picioarele ucenicilor Săi. Acesta nu este doar un obicei tradiţional în Israel ci şi un act care trebuie practicat în semn de umilinţă şi dragoste frăţească, conştienţi în acelaşi timp că este şi un act de slujire (Ioan 13:1-17; Fapte 2:42; 1 Tim. 5:10).
15. Zeciuiala şi dărnicia - Gen. 14:18-20; 28:20-22; Maleahi 3:10; Luca 11:42; 1 Cor. 9:6-9; Evrei 7:1-21
Din punct de vedere biblic noi nu suntem posesori, ci numai administratori a ceea ce Dumnezeu ne-a dat (Ps. 24:1; 1 Cor. 6:19-20). Dărnicia este o rânduială biblică în baza căreia fiecare credincios este dator să susţină Biserica şi lucrarea Domnului (1 Cor. 16:1; Evrei 7:4-10; 2 Cor 9:7; Luca 6:38). Învăţătura Vechiului cât şi a Noului Testament arată foarte clar că a zecea parte din venitul nostru aparţine lui Dumnezeu ( Maleahi 3:10; Luca 11:42).
16. A doua venire a Domnului Isus
16.1 Răpirea Bisericii. Isus va veni în văzduh. Cei morţi în Domnul vor învia şi împreună cu cei vii care sunt copii a lui Dumnezeu vor fi răpiţi împreună cu El în nori, după ce în prealabil a avut loc procesul schimbării fizice (1 Cor. 15:52; 1 Tes. 4:15-17; 2 Tes. 2:1). Răpirea este faza care cuprinde venirea secretă a lui Isus în văzduh în vederea răpirii Bisericii Sale (1 Tes. 4:13-17; 5:9; Isaia 26:20; 1 Tes. 1:10; Rom. 5:9). Biserica va fi în cer la nunta Mielului unde va fi răsplătită (2 Cor. 5:10; Rom. 14:10; 1 Petru 4:17; 1 Cor. 3:10-15).
16.2. Venirea vizibilă a lui Isus. După nunta Mielului, împreună cu Mireasa Sa, va avea loc arătarea lui Isus pe norii cerului, pentru instaurarea împăraţiei de o mie de ani (Zah. 14:4; 1Tes. 4:14; 2Tes. 1:7-10; Apoc. 20:4; Apoc. 1:7). Isus intervine pentru a salva Israelul şi a întemeia Împărăţia de o mie de ani, timp în care pământul întreg va fi stăpânit de o pace deplină. În acest timp satan va fi legat (Iuda 14:15; Apoc. 5:10; 19:11-21; 1 Cor. 15:54-55). La sfârşitul miei de ani, satan va fi dezlegat. În urma multor evenimente care vor avea loc în această perioadă va avea loc judecata lui Dumnezeu cu privire la satan şi la toţi cei al căror nume nu a fost scris în Cartea Vieţii. Sentinţa judecăţii lor va fi iazul de foc, adică moartea a doua (Apoc.20:7-15). În urma acestor evenimente escatologice, pământul şi cerul vor fi reânnoite, pe tot întinsul noului Univers va locui neprihănirea, moartea nu va mai fi, va începe veşnicia lui Dumnezeu (Apoc. 21:1-5).
17. Viaţa veşnică
Va fi răsplata pentru cei care au trăit o viaţă sfântă de neprihănire (Matei 25:46; Ioan 10:28; Rom. 6:22; 1 Ioan 5:11-13).
18. Pedeapsa veşnică
Va fi plata pentru cei păcătoşi care nu au trăit conform voii lui Dumnezeu (Mt. 25:41-46; 2 Tes. 1:8-9; Apoc. 20:10-15).
19. Abţinerea totală
De la fumat, droguri şi băuturi alcoolice (Efes. 5:18; Prov. 20:1; Isaia 28:7; 1 Cor. 5:11; 6:10; Gal. 5:21).
20. Mâncare şi băutură
Ca şi oameni credincioşi se cere a fi cumpătaţi în aceste aspecte (Rom. 14:2-3, 17; 1 Cor. 8:8-13; 1 Tim. 4:1-5).
21. Ziua Domnului - Rom. 13:1-2; 14:5-6; Col. 2:16-17.
Isus a înviat din morţi duminica, în prima zi a săptămâni ăi Biserica primară se strângea duminica pentru serviciile divine (Ioan 20:19-26; Fapte 2:1; 20:7; 1 Cor. 16:2).
22. Simplitatea (modestia) - Rom. 12:1-2; Iacov 4:4; 1 Cor. 9:27.
Conform cu ideea Biblică, modestia este o calitate spirituală lăuntrică, exteriorizată printr-o trăire cuviincioasă în toate aspectele vieţii. Credincioşii trebuie să urmărească a fi un exemplu pozitiv pentru societatea în care trăiesc.
23. A nu aparţine unor secte religioase secrete
Ioan 18:20; 2 Cor. 6:14-17
24. Jurământul - Mt. 5:34-36; Iacov 5:12; Ps. 119:106.
Jurământul este o mărturie solemnă bazată pe conştiinţă şi se depune în faţa instanţelor legale de stat (Evrei 6:16-17).
25. Căsătoria şi recăsătoria - Mt. 19:7-9; Mc. 10:11-12; Luca 16:18; 1 Cor. 7:2, 10-11.
Căsătoria este instituită de Dumnezeu şi este legământul dintre un bărbat şi o femeie. Prin căsătorie cei doi devin un singur trup şi au datoria de a se ajuta şi iubi reciproc. Conform Scripturilor fiecare este liber să decidă cine să-i fie partenerul de viaţă cu o singură condiţie, să fie în Domnul (1 Cor. 7:38-39). Căsătoria se oficiază în Biserică numai în urma căsătoriei civile. Nu sunt admise: căsătoria unui credincios cu un necredincios, concubinajul, desfrâul, necurăţia, avorturile, prostituţia, homosexualitatea şi lesbianismul.(Rom.1:22-32; 2 Cor 6:14). Căsătoria nu se poate deslega decât în cazul când unul din cei doi a căzut în păcat de curvie (adulter) dovedit (Mt. 19:1-12) sau când unul din cei doi soţi au încetat din viaţă. Domnul Dumnezeu urăşte despărţirea, aşa că ce a unit Dumnezeu omul să nu despărţească. (Gen. 2:18-24; Evrei 13:4; Rom. 7:1-3; 1 Cor. 6:18).
26. Postul
Este abţinerea de la mâncare şi băutură de orice fel pe un timp hotărât de fiecare în parte. El are ca scop însoţirea rugăciunii pentru apropierea de Dumnezeu.(Mt. 6:16, 17:21; Marcu 2:20; Isaia 58:1-14).
27. Atitudinea noastră faţă de alte confesiuni religioase
CE CRED PENTICOSTALII
"Prea iubiţilor, pe când căutam cu tot dinadinsul să vă scriu despre mântuirea noastră de obşte,
m-am văzut silit să vă scriu ca să vă îndemn să luptaţi pentru credinţa,
care a fost dată sfinţilor odată pentru totdeauna" Apostolul Iuda.
1. BIBLIA SAU SFÂNTA SCRIPTURĂ
Este compusă din Vechiul şi Noul Testament. Este singura autoritate infailibilă în materie de credinţă (2 Timotei 3.16). Biblia e colecţia unor cărţi recunoscute şi folosite de biserica creştină ca fiind revelaţia lui Dumnezeu şi descoperirea voii Lui faţă de omenire. Oamenii au vorbit de la Dumnezeu îndemnaţi de Duhul Sfânt (2 Petru 1.21; Galateni 1.11.12). Biblia se compune din 66 de cărţi : Vechiul Testament–39 de cărţi, iar Noul Testament–27 de cărţi. Ea cuprinde cărţi istorice, poetice, şi profetice.
Credem că Biblia este autentică din:
1.) superioritatea învăţăturilor ei
2.)descoperirile arheologice care au confirmat că o serie din cele cuprinse în ea – ţări, popoare şi localităţi, azi dispărute, – sunt adevărate (descoperirea manuscriselor de la Marea Moartă din 1947);
împlinirea profeţiilor – în mod special cu privire la venirea şi viaţa Domnului Isus. Biblia are aproximativ 40 de autori, care au scris-o în decurs de 1500 de ani. Fiecare autor era condus şi inspirat de Duhul Sfânt (Ioan 5.39,46 ; Psalmul 119.11, 105; Deuteronom 4.2).
2. SFÂNTA TREIME
Este un singur Dumnezeu veşnic, în trei persoane : Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt (Marcu 12.29; Isaia 45.21,22; Exod 3.14 Matei 28.19; 1Ioan 5.7; 2Corinteni 13.14).
DUMNEZEU TATĂL – este Creatorul tuturor lucrurilor, Duh, Viaţă, Lumină, Dragoste, Inţelepciune, Dreptate, Adevăr şi Sfinţenie. El nu poate fi văzut, nici pătruns de mintea omenească, însă poate fi cunoscut prin Cuvântul Său scris – Biblia. În dragostea Sa cea mare, L-a trimis pe Fiul Său în lume să sufere, să moară pentru răscumpărarea celor păcătoşi (Apocalipsa 4.11; Efeseni 3.9; Ioan 3.16; 4 :24; Exod 34.6; Evrei 4.13; Matei 22.37).
DUMNEZEU FIUL – a venit să sufere şi să ridice păcatele celor ce cred în El, împăcându-ne cu Dumnezeu şi dăruindu-ne mântuirea. La trei zile după moartea Sa a înviat. S-a înălţat la cer, stând la dreapta Tatălui şi mijloceşte pentru credincioşi; le pregăteşte un loc în cer. El va veni a doua oară să ridice Biserica Sa, şi va fi Judecătorul viilor şi al morţilor (Ioan 1.29; 1Corinteni 15.3, 4; Evrei 7.25; 9.28; Fapte 10.42).
DUMMEZEU DUHUL SFÂNT – este o Persoană reală, ca şi Tatăl şi Fiul. În lucrarea de mântuire a omenirii, El e locţiitorul Domnului Isus pe acest pământ. Din punct de vedere al autorităţii şi divinităţii, Duhul Sfânt este egal cu Tatăl şi cu Fiul. Doar în planul de mântuire are un rol deosebit. El îl cheamă, îmbracă, conduce şi învaţă pe credincioşi. El dă putere credincioşilor în diferite slujbe duhovniceşti (Ioan 14.16; Fapte 2.1-4; 13.2; 20.28; Evrei 2.1-4; 9.14; 1Corinteni 2.10; 12.13; Romani 8.9, 16; Ioan 1.32).
3. ÎNGERII
Ei sânt făpturi duhovniceşti create de Dumnezeu fără păcat şi puse în slujba Sa. Ei îndeplinesc diferite slujbe, atât pentru cei chemaţi la mântuire, cât şi pentru cei care au dobândit mântuirea. Ei sânt în acelaşi timp împlinitorii voii lui Dumnezeu executând hotărârile Lui în ce priveşte pedepsirea celor răi (Geneza 19.15; Evrei 1.14; Matei 13.39-41, 47, 50; 25.31). Îngerii nu se căsătoresc şi nici nu mor (Luca 20.34-36). Există diferite funcţii date de Dumnezeu între îngeri (Iuda 9; Romani 8.38; Efeseni 3.10). Unii îngeri au căzut şi sânt liberi, lucrând cu Diavolul în lume, iar o parte din îngerii căzuţi sânt legaţi în adânc (2Petru 2.4; Iuda 6). Sfârşitul îngerilor răi care nu şi-au păstrat sfinţenia înaintea lui Dumnezeu şi au căzut va fi iazul de foc (Matei 25.41; Apocalipsa 20.10).
4. DIAVOLUL sau Satana
A fost odata Lucifer aurorei; mândrindu-se a căzut şi astăzi e căpetenia îngerilor răi care şi-au părăsit locul şi au căzut. El amăgeşte întreaga omenire, e ucigaş, ispititor, înşeală, pârâtor şi mincinos. El a fost biruit prin jertfa Domnului Isus şi soarta lui şi a îngerilor lui e aruncarea în iazul de foc şi chinuirea lor în veci (Isaia 14:12-14; Iuda 6; Apocalipsa 13:9; 20:10; Evrei 2:14; Matei 25:4).
5. CREAREA OMULUI ŞI CĂDEREA LUI ÎN PĂCAT
Omul a fost creat de Dumnezeu bun, drept şi liber (Genesa 1:26-27), creat din ţărâna pământului, aceasta fiind un act de creaţiune a lui Dumnezeu, şi nu o evoluţie (Matei 19:4). Omul e format din trei părţi distincte:
1.) Duh – partea omului care poate distinge;
2.) Suflet- partea emotivă (Psalmul 42:1-6) – afecţiunea, dorinţa, voinţa, emoţiile;
3.) Trup – supus morţii. El conţine simţurile şi e cortul sufletului şi a duhului- va fi înviat din morţi.
Omul a fost înşelat de Satan şi a căzut în păcat. Căderea sa a atras toţi oamenii în păcat. Din această stare omul nu se poate izbăvi singur, decât prin jertfa Domnului Isus. Păcatul, sub orice formă s-ar prezenta, e urmat de consecinţe. El este boldul morţii şi atrage după sine pedeapsa veşnică a lui Dumnezeu (Romani 6:23; 5:12; Eclesiastul 7:29, Genesa 3; Fapte 4:12; Apocalipsa 2:18; Isaia 43:7).
6. HARUL LUI DUMNEZEU
Este bunătatea şi dragostea pe care Dumnezeu a arătat-o prin Domnul ISUS faţă de cei păcătoşi. Nimeni nu se poate mântui prin propriile sale fapte, binefaceri, sau prin faptele Vechiului Testament, ci numai prin Harul lui Dumnezeu care ne învaţă (Tit 2:11,12; Ioan 1:17; Efeseni 2:5-9; Fapte 15:11)
7. CREDINŢA (Evrei 11:1; 2 Corinteni 4:18)
(Evrei 11:1; 2 Corinteni 4:18) Conform Noului Testament, credinţa e tăria adevărului Biblic pe care îl cunoşti. Credinţa e de obârşie divină. Ea se primeşte de la Dumnezeu prin descoperirea lui, şi nu prin concepţii şi închipuiri omeneşti. Credinţa vine în urma auzirii Cuvântului şi trebuie să crească (2 Tesaloniceni 3:2; Romani 10:17; Iuda 3; Iacov 2:14-22; 2 Petru 1:1). Ocredinţa doar intelectuală, aşa cum o au şi demonii, nu este de ajuns (Galateni 5:6). Cea adevărată cuprinde cunoştinţa voii lui Dumnezeu şi împlicare cu fapta (2 Tesaloniceni 2:13, 1 Petru 1:22) şi pentru care adevăraţi creştini se luptă să o păstreze ca la început (Iuda 3).
8. POCĂINŢA
Este schimbarea gândirii, scopului şi a poziţiei faţă de Dumnezeu. Este un ordin divin şi înseamnă întoarcerea la Dumnezeu de la căile rătăcite, căinţa pentru viaţa trăită în păcat şi recunoştinţa faţă de Dumnezeu. Trebuie să aibă loc o despărţire de păgânitate şi faptele păcătoase. Pocăinţa e adevărată doar dacă e din inimă, sinceră, căutând să îndrepte greşelile comise faţă de aproapele. O pocăinţă sinceră mărturiseşte şi părăseşte păcatul (Marcu 1:15; Isaia 1:16-19; 55:7; Plg. 3:39, 40; Tit 2:11-13; Fapte 2:38; Proverbe 28:13). Ea afectează întreaga personalitate şi schimbarea trebuie să aibă loc în:
1. gândire (Luca 15:17);
2. sentimente (2 Corinteni 7:10);
3. voinţă (Luca 15:20).
9. NAŞTEREA DIN NOU
Pentru ca omul să poată trăi după voia lui Dumnezeu şi pentru ca firea lui cea veche să fie dezbrăcată de puterea ei, el trebuie să fie născut din nou, din Dumnezeu. Chiar din punct de vedere omenesc nimeni nu se naşte pe el, ci e născut. Această trasformare sufletească e efectuată de Duhul Sfânt prin Cuvântul lui Dumnezeu (Ioan 3.3-5; 2 Cor 5.17; Tit 3.5). Numele celor născuţi din nou sunt scrise în Cartea Vieţii (1 Ioan 3.7-10; 1 Cri 13.1-3; Luca 10.20; Ap 20-12).
10. IERTAREA
Este un atribut dumnezeiesc, prin care se dovedeşte bunătatea lui Dumnezeu faţă de oamenii păcătoşi. Cei care se întorc la El pot primi iertarea. Ei trebuie să mărturisească şi să părăsească păcatul, rugându-se pentru a fi iertaţi. Odată păcatul iertat păcătosul se simte uşurat şi fericit. Mărturisirea în Biserica locală se face la Păstor şi fraţi ordinaţi (1 Ioan 1.19; Fp 10.14; Ps 31.1,2; Ap 1.5; Rom 5.9; Is 43.25; 44.22).
11. SFINŢIREA
Înseamnă despărţirea cu totul de păcat şi punerea de o parte pentru Dumnezeu. Biblia declară că orice om întors la Dumnezeu, curăţat, iertat şi născut din nou este considerat ca sfinţit prin jerfa Domnului Isus. Pe de altă parte, sfinţirea începe odată cu pocăinţa şi naşterea din nou, continuând apoi toata viaţa. Sfinţirea se realizează prin sângele lui Isus şi prin lucrarea Duhului Sfânt (1 Cor 1.2; 6.10,11; Ioan 17.17; 1 Ioan 1.7; 1 Pt 1.2). Este opusă voii lui Dumnezeu folosirea alcoolului (Ef 5.18; Pv 20.1; 23.20,30; Isaia 5.11,12; Luca 21.34) şi fumatul distrug sănătatea trupului, care e Templul Duhului Sfânt (1 Cor 6.19; Gal 5.19-21).
12. RUGĂCIUNEA
Este legătura directă a omului cu Dumnezeu şi expresia dorinţei după El. Adevarata rugăciune este cea izvorâtă dintr-o inimă curată, şi nu învăţată pe de rost. Închinătorii adevăraţi se roagă în duh şi adevăr. Păcatele ascunse, când nu îi iertăm pe alţii, sau lucrul cerut care nu e după voia lui Dumnezeu, împiedică ascultarea rugăciunii de Dumnezeu. Biblia interzice închinarea la sfinţi sau îngeri (Ioan 4.24; Iacov 5.16; Ps 32.3-5; Ap 19.10; Col 2.18).
13. POSTUL
Abţinerea de la mâncare şi băutura de orice fel. El are ca scop însoţirea rugăciunii pentru apropierea de Dumnezeu. Adevăratul post e acela care izvoreşte din inima persoanei, şi nu acela care îi este impus. O impunere de posturi lungi şi istovitoare este contrară voii lui Dumnezeu. Mai presus decât postul prin care cineva îşi chinuieşte sufletul şi trupul este postul facerii de bine şi milosteniei (Is 58.6,7;).
14. BOTEZUL ÎN APĂ
Biserica Penticostală are trei acte de cult: 1) Botezul în apă; 2) Cina Domnului; 3) Spălarea picioarelor. “A boteza” vine de la “baptizo” al limbii greceşti, care înseamnă “a scufunda, a afunda, a înveli cu lichid”. Botezul în apă este poruncit de Domnul Isus. Acest botez îl oficiază păstorii bisericii, celor care cred şi vor a-L asculta pe Dumnezeu. El este simbol al morţii faţă de păcat şi al învierii la o viaţă nouă. Oricine crede potrivit Evangheliei depline urmează această poruncă Biblică, cerâd să fie botezat. Se administrează în Numele Tatălui, al Fiului şi al Duhului Sfânt, printr-o singură scufundare în apă (Mt 28.19; Mc 16.16; Rom 6.3,4; Fp 10.47). Copiii credincioşilor aduşi la binecuvântare (Mrc 10.13-16, Numeri 6.22-27).
DE CE TREBUIE SĂ NE BOTEZĂM?
1. este poruncit Mt 28.19 şi este planul lui Dumnezeu pentru noi Lc. 7:30;
2. ISUS s-a lasat botezat - Mt. 3:13-16;
3. Dumnezeu a confirmat botezul lui ISUS - Luca 3:22;
4. apostolii l-au practicat şi învăţat Fp 2.38,41 ; 16.33 ; 19.1-6.
15. CINA DOMNULUI
Este instituită de Domnul Isus prin întemeierea noului legământ şi reprezintă jerfa lui pentru omenire. Cei care participă la cină trebuie să ştie că vrednicia lor este în baza jerfei lui Isus, dar fiecare este dator să se cerceteze pe el însuşi când ia cina. Actul cinei se poate oficia ori de cate ori e posibil, fară deosebire de zile sau date, se oficiază de slujitori investiţi pentru aceasta (Mt 26.26-29; 1 Cor 11.13-29).
16. SPĂLAREA PICIOARELOR
În timpul cinei, Domnul Isus a spălat picioarele ucenicilor. El nu este doar un obicei tradiţional al Israelului. Duhul Sfânt ne adevereşte că actul acesta trebuie practicat în semn de umilinţă, dragoste frăţescă şi conştient că este un proces de purificare spirituală (Ioan 13.1-17; Fp 2.42; 1 Tim 5.10).
17. RUGĂCIUNEA PENTRU BOLNAVI ŞI UNGEREA CU UNTDELEMN
Este un aşezământ rânduit de Domnul Isus şi de apostoli (Mc 6.12,13; Iac 5.14,15). Biblia ne arată că bolile sunt cauzate de faptul că păcatul a intrat în lume şi e posibil chiar daca cel bolnav nu a păcătuit, boala să fie ca urmare a căderii primului om. Pentru cei care cred, vindecarea intră în acelaşi plan de mântuire ca şi iertarea păcatelor. De aceea Biblia prevede ca, în caz de boală, credincioşii pot chema presbiterii să se roage pentru ei, ungându-i cu untdelemn în Numele Domnului. Aceasta nu înseamna ca noi combatem ştinta sau asistenţa medicală (Mt 8.16,17; Mc 2.15-17,18; Is 38.21).
CAUZA PENTRU BOLI: 1) păcat; 2) atac al Diavolului; 3) călcarea unor legi naturale; 4) o pedeapsă a Domnului; 5) bătrâneţea.
CĂI DE VINDECARE: 1) naturală: adică cu contribuţia noastră prin tratament, odihnă (dar vindecarea numai de la Dumnezeu vine); 2) supranaturală: vindecarea prin intervenţia lui Dumnezeu ca răspuns la rugăciune.
18. BOTEZUL CU DUHUL SFÂNT
Trebuie să facem o distincţie între Duhul Sfânt a treia persoană din Trinitate, şi botezul cu Duhul Sfânt (darul Duhului Sfânt). La pocăinţă sunt chemaţi cei nemântuiţi spre a sluji Domnului (Fp 17.30), pe când botezul cu Duhul Sfânt e îmbrăcarea celor născuţi din nou (deja mântuiţi) cu putere de sus (Lc 24.48,49; Fp 1.8). E o experienţă unică deosebită de pocăinţă şi naştere din nou (numai după ele). Semnul iniţial al botezului cu Duhul Sfânt este vorbirea în alte limbi (Fp 2.1-4; 10.44-46; 19.1-6). Vorbirea aceasta în limbi (ca dar al Duhului Sfânt) este o vorbire fluentă, curgătoare şi inteligibilă, cel care vorbeşte este pe deplin conştient; nu este în stare de transă sau extaz. Botezul cu Duhul Sfânt este o imbrăcare cu putere de sus pentru a face voia lui Dumnezeu, cu pace lăuntrică şi o bucurie de nedescris, cu curaj deosebit de a mărturisi. Acest botez trebuie cerut şi aşteptat într-o viaţă sfântă şi curată (Mt 3.11; Fp 1.4,5,8; 2.4; 19.1-6; 1 Tes 5.19; Gal 5.16).
19. ROADA DUHULUI SFÂNT
Recolta unei vieţi sfinte. După ce am devenit copiii lui Dumnezeu, trebuie să ne lăsăm cârmuiţi de Duhul Sfânt. Acolo unde nu este roada Duhului Sfânt nu poate fi o viaţă plăcută lui Dumnezeu nici daruri sau lucrare adevarată a Duhului Sfânt. Roada este necesară pentru identificarea relaţiei cu Dumnezeu (Gal 5.22,23; 1Cor 13.1-3; Mt 7.20; 1Iona 2.9-11).
20. DARURILE DUHULUI SFÂNT
Darurile Duhului sunt împărţite după voia Sa şi ele nu sunt abilităţi ereditar trasmise (1Cor 12.11). Darurile ajută la propovăduirea Evangheliei. Nu toţi credincioşii primesc aceleaşi daruri, însă toţi sunt chemaţi la a le dori şi a umbla pe calea cea mai alesă, a dragostei. Roada Duhului depinde de noi sau trebuie neapărat să o avem pentru a fi siguri că suntem mântuiţi, pe când darurile le primim după voia Duhului Sfânt pentru zidirea bisericii, nu pentru slava sau câştigul celui ce le are (1Cor 12.8-11; 28-31; 13.1-3; 14.12,33,39,40; Ev 2.4; Rom 12.6). Chiar dacă în vremurile din urmă vor fi mulţi prooroci mincinoşi (Mt 24:11) asta nu exclude existenţa celor adevăraţi care lucrează şi azi după rânduiala exprimată in cap. 12-13-14- din 1Cor.
21. BISERICA LUI DUMNEZEU
Este întemeiată de Domnul Isus. Ea îi cuprinde pe credincioşii tuturor timpurilor, care L-au urmat cu credinţă şi pocăinţă. Înfierea în Biserica adevărată o face Duhul Sfânt, prin naşterea din nou. Termenul de biserică are două sensuri: 1) biserica locală; 2) biserica universală (1Cor 1.2). Capul Bisericii este de a vesti Cuvântul şi a realiza aplicarea principiilor Împărăţiei lui Dumnezeu între oameni (Ef 1.22,23; 5.23-25; Fp 20.28; Ev 12.23; Mc 16.15-20; Rom 14.17). Intrarea în biserică se face în urma pocăinţei şi a botezului în apă.
22. SLUJBELE DUHOVNICEŞTI ÎN BISERICĂ
Dumnezeu a rânduit în biserică diferiţi slujitori care, măcar că se deosebesc prin serviciul pe care îl fac, aparţin alături de ceilalţi credincioşi aceluiaşi corp spiritual. Dintre aceşti slujitori fac parte: păstorii, prezbiterii şi diaconii. Cei aleşi în aceste slujbe trebuie să fie conştienţi, ei şi biserica, sunt chemaţi de Domnul. De asemenea trebuie să aibă calităţi deosebite. Înainte de a fi puşi în lucrare, ei trebuie să fie ordinaţi prin punerea mâinilor şi rugăciune (Ef 4.11; 1Cor 12.12-30; 1Tim 3.1-13; 4.14; 5.17; Ev 13.17; 1Tes 5.12; Ez 3.17). Orice alte posibile “ordinări sau investiri” sunt in afara Bibliei şi deci neacceptate şi condamnate.
23. DISCIPLINA ÎN BISERICĂ
Fiecare membru este dator şi obligat să primească tot felul de îndemnuri, mustrări şi chiar punere sub disciplină, în cazul când se abate de la morala bisericii şi de la învăţătura sănătoasă a Evangheliei depline. Scopul disciplinei în biserică este să-l ridice pe cel căzut sufleteşte şi să menţină în biserică autoritatea morală, buna rânduială, dragostea şi legătura frăţească (Mt 18.15-18-; 1Tes 5.14,15; 2Tes 3.14,15). După ce s-a încercat totul pentru însănătoşirea unui membru căzut în păcat şi când el nu mai prezintă nici o garanţie de viaţă spirituală, biserica e datoare să-l excludă din sânul ei. Prin excludere, el pierde calitatea de membru.
ABATERI CE IMPUN MĂSURI DISCIPLINARE: 1) morale: minciuna, furt, beţie, desfrâu, crimă (Rom 1.28-32; Gal 5:17-19, 1Cor 5.1-3); 2) viaţa dezordonată (2Tes 3.6-16); 3) lăcomia de orice fel (1Cor 5.11); 4) desconsiderarea autorităţii bisericii şi lucrătorilor ei (Lc. 16.31; 1Tes 5.12,13; Ev. 13.17); 5) absenţa îndelungată de la viaţa bisericii (Ev. 10.21); 6) dezbinătorii care lovesc în unitatea biserici (Fap. 20.29,30; 1Ioan 2.19; Tit 3.9,10); 7) învăţături false (1Ioan 4.1-6; 2Ioan 7; Gal. 1.9; 2Tes. 2.16-18). Pe cel care se căieşte din toată inima de abaterile sale şi comunitatea are dovezi că s-a îndreptat, că a fost iertat de Domnul pentru faptele sale, că se supune tuturor rânduielilor şi cere să fie reprimit, comunitatea îl poate reprimi. La reprimire, starea sa trebuie examinată cu multă atenţie.
24. DĂRNICIA
Din punct de vedere biblic noi nu suntem posesori, ci doar administratorii lui Dumnezeu (Ps 24.1; 1Cor. 6.19,20). Dărnicia este o reacţie absolut normală faţă de iubirea lui Dumnzeu. Ea e o rânduială biblică în baza căreia fiecare credincios este dator să susţină biserica şi lucrarea Domnului (1Cor. 16:1; Ev. 7.4-10). Exemplul oamenilor, chiar înainte de Legea Vechiului Testament (Gen. 14.20), în timpul Vechiului Testament (Mal. 3.8-10), şi evident al Domnului Isus (Mt 23.23) sunt suficiente pentru cei ascultători. Învăţăturile Noului Testament arată foarte clar că lui Dumnezeu îi aparţinem cu totul şi că adevăraţi Lui copii au oferit cel puţin a zecea parte din tot venitul lor (Gal. 6.6-8; 1Cor. 16.2; 2Cor. 8.1-8; 9.7; Fp. 20.35; Lc 6.38). Dărnicia nu substitue roada Duhului ci e dovadă a maturităţi spirituale şi un izvor de binecuvântare pentru cel credincios.
25. DUMINICA - ZIUA DOMNULUI
În această zi, fiecare credinicos este dator să participe la servicile divine ale bisericii locale, pentru a primi zidirea sufletească. Aşa după cum lucruri vechi testamentare erau “umbra lucrurilor viitoare” şi aveau să fie implicate în persoana şi lucrarea Domnului Isus, tot aşa Sabatul (Ez. 20.12) indică spre odihna care se primeşte prin credinţa în Domnul Isus. Duminica, Isus a înviat din morţi, şi biserica primară se strângea pentru serviciile divine (Ioan 20.19-26; Fp 2.1; 20.7; 1Cor 9.27; Ev. 4.1).
26. SIMPLITATEA
Biblia ne învaţă să fim cumpătaţi şi cuviincioşi în toate lucrurile. Credincioşii trebuie să urmarească a fi un exemplu pentru societatea în care trăiesc în toate compartimentele vieţi (Rom 12.1,2; Iacov 4.4; 1Cor. 9.27; Tit 2:11-13).
Conform Sfintelor Scripturi noi nu avem dreptul de a critica sau judeca rânduielile altor Biserici (Marcu 9:38-40).
Căci ce zice Scriptura? „Avraam a crezut pe Dumnezeu, şi aceasta i s-a socotit ca neprihănire.”
Romani 4:3
În adevăr, făgăduinţa făcută lui Avraam sau seminţei lui, că va moşteni lumea,
n-a fost făcută pe temeiul Legii, ci pe temeiul acelei neprihăniri, care se capătă prin credinţă.
Romani 4:13
Înţelegeţi şi voi dar, că fii ai lui Avraam sunt cei ce au credinţă.
Galateni 3:7
Pentru ca binecuvântarea vestită lui Avraam să vină peste Neamuri, în
Hristos Isus, aşa ca, prin credinţă, noi să primim Duhul făgăduit.
Galateni 3:14
Astfel s-a împlinit Scriptura care zice: „Avraam a crezut pe Dumnezeu,
şi i s-a socotit ca neprihănire”; şi el a fost numit „prietenul lui Dumnezeu.”
Iacov 2:23
Avraam, Isaac, Iacov, Moise, Ilie, Isaia, Ieremia, Ioan Botezătorul, Apostoli (ucenici Domnului), Pavel şi mulţi alţi.
Au crezut au avut credinţă că ce a spus Dumnezeu este sfânt Nu au nesocotit cuvântul lui Dumnezeu
Au ascultat întocmai porunca lui Dumnezeu Şi au fost socotiţi neprihăniţi.
nu te va mântui cultul, datina, religia, legea or obiceiuri.
DOAR.
Să ne dea Domnul credinţă.
A Domnului să fie slava în veci de veci.
AMIN.
vineri
ANIVERSARE
Cultul Creştin Penticostal din România a sărbătorit, la sfârşitul săptămânii trecute, împlinirea a 85 de ani de existenţă. (10.nov.2007)
În seara zilei de 10 noiembrie, sala polivalentă din Arad s-a transformat într-o catedrală. Într-o catedrală a Cultului Penticostal din România care a împlinit venerabila vârstă de 85 de ani.
Dumnezeu era printre noi şi mai ales în noi, în inimile tuturor, care atunci în acele clipe înălţătoare erau atât de curate încât nici neaua în drumul ei către nămolul din ţărână nu putea fi atât de curată.
Fiinţa sărbătorită şi aniversată pentru vârsta ei ajunsă la înţelepciune, avea un trup tânăr, viguros, puternic şi demn, un trup de adevărat luptător, luptător care a învins temniţele, tortura, ponegrirea şi interdicţia.
Împreună cu familia în acele clipe ne-am simţit mai duioşi, mai curaţi, mai înţelepţi, plini de iubire pentru tot ce se întâmpla în jurul nostru şi în noi înşine.
Acolo, atunci, în acele clipe s-a sedimentat în spiritul meu certitudinea existenţei iubirii pentru cele trei mari dimensiuni: Iubirea pentru Dumnezeu ca o dimensiune de o imensitate fără limite; Iubirea pentru România, iubire care nu poate fi niciodată târguită sau pusă pe tarabele unde trădarea e aşezată în grămezi ordonate sau în legături cu preţul exact în arginţi sau alte monede; Iubirea pentru poporul român, dimensiune patetică şi constantă în desfăşurarea ei pe coordonatele unei istorii de multe ori potrivnice sau mutilate.
Celelalte iubiri sunt amănunte, dar aş sublinia că aceste amănunte sunt componente esenţiale şi interdependente ale fiinţei umane: Iubirea sau cultul pentru muncă; Iubirea pentru familie; Iubirea pentru semenii din apropierea noastră şi din celelalte depărtări.Toate acestea înseamnă armonie, concordie naţională şi planetară.
Mă rog ţie, eu robul tău, care de şaptesprezece ani plâng pentru ţara mea şi pentru poporul meu care trăieşte în năpastă şi batjocură datorită unor Demoni, care de şaptesprezece ani şi-au pus genunchiul în pieptul nostru, să nu crâcnim, să ne înăbuşe aspiraţiile către adevăr, dreptate şi credinţă.
Ne fură truda şi strânsul, te batjocoreşte şi pe Tine, de aceea în genunchi de pe boabe îţi zic:
Dumnezeule de sus/ nu ne ispiti cu jugul/ vom ara cerul cu plugul/ şi te vom iubi nespus/ numai nu lăsa mânia/ şi năduf şi dor şi chin/ să cuprindă România/ şi pământul ce-l iubim/ că va fi cumplit, Mesia.
În vecii vecilor, Amin.
Gligor Sava
duminică
Abonaţi-vă la:
Postări (Atom)
).JPG)
